Editura Evanghelismos - Libraria ta virtuala!
Carti online gratuite (nou)

Invatatura Sfintilor Parinti despre patimi si vindecarea lor nu este un rezultat al cunoasterii stiintifice si psihologice, ci ea este rodul unei adanci experiente duhovnicesti dobandita in urma nevointelor aspre si a incercarilor de multi ani. Referitor la aceasta Sfantul Isaac Sirul accentueaza: Sfintii Parinti nu scriu manuale de morala, ci ei arata drumul si povatuiesc pe om la nepatimire si indumnezeire prin curaturea de patimi.

Cartea prezinta viata si minunile Sfintei Nina cea care a jucat un rol important in istoria bisericii ortdoxe din Georgia. Desi Georgia a cunoscut foarte devreme crestinismul, prin Sf. Apostol Andrei, intoarcerea intregii tari la crestinism s-a facut in anul 40 de catre Sfinta Nina cea intocmai cu apostolii.

In nevointa sa ascetica, care a durat patruzeci de ani si care a fost pecetluita cu sange, Staretul a patimit in felurite chipuri si astfel a invatat, a cunoscut si a experimentat toate felurile de lupte ascetice. De aceea a si invatat in chip neinselat si cu multa intelepciune si discernamant pe cei care au dorit cu multa lepadare de sine sa guste din hrana cea nestricacioasa a Rugaciunii mintii si din apa cea vie a descoperirilor dumnezeiesti de care s-a invrednicit. Aceste nenumarate comori ale Harului dumnezeiesc, pe care si le invistierise in inima sa, le daruia cu imbelsugare nu numai binecuvantatilor sai ucenici, care il iubeau pana la jertfa, dar si celor care cu credinta cautau margaritarul ascuns si ceresc al DUMNEZEIESTII DRAGOSTE. Urmasilor sai duhovnicesti si fratilor in Hristos, clerici, monahi si laici, le-a lasat ca mostenire sfanta nu numai invatatura despre lucrarea practica si contemplativa a Rugaciunii mintii si a inimii, dar si nesfarsita sa dragoste si afectiune, nefatarnica lui indelunga-rabdare, povatuirea sa plina de discernamant intru intelepciunea Domnului, ingaduinta lui dusa pana la limita fata de neputinta omeneasca, pilda sa de nevoitor si toate cele care decurg in mod foarte firesc din ea.

Acest volum cuprinde articole ce privesc cele mai imporatnte subiecte legate de viata de familie scrise de clerici, oameni de stiinta, dar si simpli familisti. Temele tratate sunt cercetate si analizate din perspectiva duhovniceasca, stiintifica si, mai cu seama, sunt oferite sfaturi si solutii practice. Aceasta este si trasatura principala a cartii: valoarea ei sta in experienta, adica are folos practic. Si, asa cum se stie: cuvintele din experienta de nevoie trebuie sa le primim(Sfantul Isaac Sirul). Nu este lipsita de importanta experienta tuturor celor care au scris, unii ca parinti, care au crescut si invatat corect zeci de copii, altii ca duhovnici experimentati, care, cu ajutorul Harului lui Dumnezeu, au ajutat multe familii si ne ofera sfatul lor luminat si discret, iar altii ca oameni de stiinta, care, printr-o indelungata cercetare si studiere a subiectelor legate de familie, ne ofera cu durere si dragoste esenta intelepciunii lor. Tuturor acestor scriitori le multumim nespus de mult pentru prinosul lor dezinteresat.

Lucrarea de fata este o culegere de cantari bizantine ale unor renumiti cantareti greci si romani, mai putin cunoscute fratilor nostri romani. De asemenea au fost incluse si lucrari ale cantaretilor contemporani, pastratori fideli ai vechii traditii muzicale athonite. La alcatuirea cartii noastre ne-am folosit, in cea mai mare parte, de lucrarea Prea Cuviosului Parinte Ieromonah Ierotei Filoteitul, caruia ii multumim calduros si pentru indemnul la alcatuirea cartii noastre si pentru bunavointa de a folosi lucrarea Sfintiei Sale ca model. Aceasta editie a Cantarilor Sfintei Liturghii apare sub numele Dumnezeiasca Liturghie. Continutul lucrarii a fost imbunatatit si imbogatit cu heruvice, raspunsuri, axioane si chinonice. Notatie psaltica.

Viata Cuviosului Petru de Atroa constituie inceputul unei serii de mai multe volume cu vieti de Sfinti necunoscuti sau putini cunoscuti, sau cu vieti ale unor Sfinti cunoscuti, insa a caror viata este necunoscuta. Cuviosul Petru a trait in perioada iconomahiei si a fost prigonit pentru cinstirea sfintelor icoane, a fost chinuit pana la sange si intemnitat, insa a ramas neclintit in credinta ortodoxa. A fost marturisitor si, dupa vointa, mucenic. Avea harisma tamaduirilor. Vindeca pe toti bolnavii care ii cereau ajutorul, scotea apa prin rugaciunea sa, avea harisma de a se face nevazut, a inmultit graul si vinul de mai multe ori, avea harisma inainte vederii si cea a stravederii, vazand starea sufleteasca a oamenilor si a inviat doi morti. A fost numit purtator de semne (facator de minuni). Numai in cazul ereticilor, a celor care nu-si marturisisera pacatele si a celor neascultatori nu lucrau harismele sale.

Ambele volume ale cărÈ›ii de faÈ›ă(primul terminat în 1972, al doilea în 1973) trădează efortul disperat al părintelui Marcu de a descoperi „prezenÈ›a reală a lui Dumnezeu” în „rugăciunea lui Iisus”, pe care el nu s-a mulÈ›umit doar s-o teoretizeze, cum ar părea la prima vedere, cât mai ales s-o trăiască, ca metodă de echilibrare sufletească într-o lume profund tulburată de presiunea politică, socială È™i psihologică masivă exercitată de propaganda materialist-vulgară a momentului; un materialism care, spre marea durere a autorului cărÈ›ii de faÈ›ă, pătrunsese adânc È™i în mediile bisericeÈ™ti, în special în rândurile clerului mediu È™i înalt, punând în umbră (dacă nu chiar aruncând în dispreÈ› È™i în uitare) marea temă a „rugăciunii”.

Parintii acelei vremi aveau multa credinta si simplitate si cei mai multi aveau putina invatatura de carte. Dar fiindca aveau smerenie si ravna pentru nevointa, primeau mereu iluminarea dumnezeiasca. Pe cand in vremea noastra, cand s-au inmultit cunostintele, din pacate ratiunea a zdruncinat din temelii credinta oamenilor si a umplut sufletele de semne de intrebare si indoieli. Asadar, firesc este sa ne lipsim si de minuni, deoarece minunea se traieste si nu se explica prin ratiune.

Frumoasa Manastire Sihastria este asezata intr-un loc linistit si retras de lume. In timpurile vechi aici locuiau sihastrii, de aceea si-a primit numele de Sihastria. Pana sa se deschida drumul, se ajungea foarte greu aici. De la Gura Secului trebuia sa strabati sapte kilometri prin padure ca sa ajungi la destinatie, iar daca te apuca noaptea, aveai ocazia sa mai intalnesti cate un lup sau urs ori alte animale salbatice. Iarna era si mai greu din cauza zapezilor, care depaseau intotdeauna un metru. Dar era bine pentru calugari, deoarece ramaneau doar ei si Dumnezeu. Monah Pimen Vlad

Studiu istoric despre cauzele schismei, despre perpetuarea acesteia si despre posibilitatea sau imposibilitatea unirii celor doua Biserici, rasaritene si apusene.

Acest roman, ce se bazeaza pe un caz real, infatiseaza lupta cu necazurile vietii si cu sine insasi a unei tinere femei. Dupa trei casatorii esuate, pierderea unui copil inca din pantece, o perioada de lupta cu alcoolismul si o alta petrecuta dupa gratiile inchisorii, Constantina Stefanou isi gaseste implinirea, cu ajutorul lui Dumnezeu, in daruirea de sine, dedicandu-se ajutorarii oamenilor sarmani si bolnavi din Africa. Mesajul ce strabate discret, dar ferm dintre randurile cartii este acela ca adevarata implinire si biruinta tuturor piedicilor poate fi aflata numai in Izvorul Vietii, Care este Hristos.

(lipsa text)

Format: 13x20 cm
ISBN: 978-606-8195-77-3
Status: in stoc

Ai biruit patima, ai biruit tristetea. Cu Dumnezeu, toate sunt cu putinta

Colectia: Alte carti
Autor: Tadei, staretul manastirii Vitovnita
Editura: Predania
Numar de pagini: 216

De unde s-a deprins inima noastră să fie iubită cu atâta tărie? E limpede că noi toÈ›i dorim să fim iubiÈ›i È™i plăcuÈ›i de toÈ›i È™i de fiecare în parte. Inima noastră nu s-a putut deprinde aici, pe pământ, nici de la părinÈ›i, căci È™i ei sunt mărginiÈ›i de timp È™i de spaÈ›iu, iar sufletul caută la cele veÈ™nice. Inima noastră s-a învăÈ›at să fie iubită È™i plăcută de la inima cea dumnezeiască È™i veÈ™nică, căci È™i noi suntem dragoste dumnezeiască, de aceea suntem chemaÈ›i să fim fiii luminii È™i fiii lui Dumnezeu, plini de dragoste dumnezeiască.
Dacă în noi se iveÈ™te plinătatea dragostei, cu adevărat de toÈ›i vrăjmaÈ™ii se va alege praful. Căci cine îndrăzneÈ™te să lupte împotriva dragostei? Nu este nicio armă care poate să lupte împotriva dragostei. De ce? Căci Dumnezeu este dragoste, iar acolo unde se iveÈ™te plinătatea dragostei dumnezeieÈ™ti, de acolo fuge orice răutate!
De aceea să vă străduiÈ›i, precum È™i singuri vedeÈ›i, când le iubim pe toate È™i nouă ne este bine, căci atunci gândurile noastre sunt paÈ™nice, pline de dragoste È™i bunătate. Să vă rugaÈ›i zi È™i noapte È™i pe copii învăÈ›aÈ›i-i să se roage Domnului cu inima, să caute cele bune, să fie plini de dragoste dumnezeiască, să simtă bucuria vieÈ›ii È™i pacea dumnezeiască.

Pret: 25.00 LEI

Scrieti o recenzie

Carti similare

- Gândurile, starea lăuntrică, dorinÈ›ele ne ocârmuiesc viaÈ›a. AÈ™a cum ne sunt gândurile cu care ne îndeletnicim, aÈ™a ne este È™i viaÈ›a. Dacă avem gânduri de pace, liniÈ™te, dragoste deplină, bunătate, virtute, curăÈ›ie, atunci È™i întru noi va fi pace, căci toate gândurile de pace aduc pace lăuntrică, care răzbate din noi – căci gândurile ne sunt pline de pace, liniÈ™te, dragoste È™i bunătate. Dacă purtăm întru noi gânduri rele, diavoleÈ™ti, atunci È™i pacea noastră lăuntrică se nimiceÈ™te.
  
  SfinÈ›ii PărinÈ›i spun despre gânduri: „Orice gând care năruieÈ™te pacea È™i gândurile ce nu ne dau pace, acestea toate de la diavol sunt, È™i trebuie să le îndepărtăm È™i să nu le primim.” Trebuie să ne ostenim pentru binele nostru, ca să se întărească în noi pacea, bucuria, dragostea cea Dumnezeiască. Părintele nostru cel Ceresc voieÈ™te ca fiii Săi să aibă trăsăturile Lui DumnezeieÈ™ti: vrea să fim cu toÈ›ii plini de dragoste, pace, mângâiere, bucurie, adevăr, virtute.
  
  StareÈ›ul Tadei de la Mănăstirea VitovniÈ›a

Cum iti sunt gandurile asa iti este si viata - Tadei, staretul manastirii Vitovnita

Predania

- Cartea de faţă, intitulată modest „Cuvinte puţine oarecare din ceale multe, ale celor întru sfinţi părinţilor noştri Vasilie celui Mare şi Grigorie Cuvântătoriului de Dumnezeu,” a fost alcătuită de Grigorie Dascălul, Mitropolitul Ungrovlahiei (1765–1834), ca o anthologie a prieteniei celor doi mari Sfinţi Părinţi ai veacului al patrulea, precum mărturiseşte tipograful Pafnutie în prefaţa intitulată „Cătră cititoriul”: „Mitropolitul Grigorie, fiindcă marele Vasilie au fost ca un suflet în dooă trupuri cu Bogoslovul Grigorie, tălmăcind câteva Cuvinte, Epistolii, Stihuri de ale Bo¬goslovului Grigorie, le-au unit cu ale marelui Vasilie, ca să se cunoască că precum în viiaţă au fost iubiţi şi uniţi, aşa şi în Cartea aceasta să fie uniţi”. Grigorie Dascălul (proslăvit între sfinţi în anul 2006), este unul dintre vestiţii traducători ai scrierilor patristice din obştea Stareţului Paisie de la Neamţ. Numele lui Grigorie este legat de un alt mare traducător nemţean, Gherontie, care i-a fost şi duhovnic, şi cu care a tradus mai multe scrieri patristice. După moartea duhovnicului şi împreună-truditorului său, Grigorie, ajuns Mitropolit al Ungrovlahiei (1823-1834), va continua nevoinţa tălmăcirii şi tipăririi scrierilor patristice, reuşind să tipărească şi câteva manuscrise ale altor traducători nemţeni.
  
  Anthologia Mitropolitului Grigorie, publicată în 1826 la Bucureşti, la trei ani după urcarea sa în scaunul Ungrovlahiei, nu este însă nici mică, şi nici neînsemnată în ce priveşte conţinutul. În cele 379 de pagini format mare (21x30,5 cm) ea adună câteva dintre cele mai reprezentative scrieri ale Sfântului Vasilie (cele nouă „Omilii la Exaimeron”, împreună cu cele două omilii „Despre Facerea Omului” şi cea „Despre Rai”; două lucrări ascetice, „Aşăzământuri călugăreşti” şi „Epistola către Hilon”; apoi încă optsprezece Omilii dintre cele mai cunoscute; la care se adaugă şase Omilii, optsprezece Epistole şi opt Poeme ale Sfântului Grigorie al Nazianzului. Cu excepţia „Omiliilor la Exaimeron”, a celor două omilii „Despre Facerea Omului” şi a celei „Despre Rai” (pe care doar le-a diorthosit), toate scrierile sânt traduse de Mitropolitul Grigorie Dascălul.

Cuvinte putine oarecare din ceale multe - Tadei, staretul manastirii Vitovnita

Predania

- (lipsa text)

Descoperirea cu amaruntul a pravoslavnicii credinte - Tadei, staretul manastirii Vitovnita

Predania

- Ce este credinta Crestina?
  
  Credinta Crestina este invatatura lui Hristos despre cele mai insemnate taine ale fiintei si ale vietii, invatatura pe care oamenii o pot primi numai prin credinta in El, si nu prin propriile stradanii.

Cateheze - Sf. Nicolae Velimirovici - Tadei, staretul manastirii Vitovnita

Predania

- Cuprins:
  
  TÂLCUIRE LA FACERE
  TÂLCUIRE LA CELE ZECE PORUNCI
  TÂLCUIRE LA TATĂL NOSTRU
  TÂLCUIRE LA FERICIRI
  TÂLCUIRE LA ZILELE SĂPTĂMÂNII
  TÂLCUIRE LA LUNILE ANULUI
  INIMA ÎN MARELE POST
  TÂLCUIRE LA SIMBOLUL CREDINÈšEI

Talcuiri - Tadei, staretul manastirii Vitovnita

Predania

- Sfântul Nicolae Velimirovici este, fără putinÈ›ă de tăgadă, unul din marii scriitori bisericeÈ™ti ortodocÈ™i din veacul al XX-lea, de o mare prolificitate, lucru ce a făcut să fie socotit, pe bună dreptate, „Noul Gură-de-Aur al zilelor noastre... È™i dascăl sobornicesc al Bisericii.”1 Potrivit cuvintelor unui alt mare teolog È™i părinte duhovnicesc sârb, Arhimandritul Iustin Popovici, „el cugetă întru rugăciune, el filosofează întru rugăciune. PoÈ›i simÈ›i că, printr-însul, grăiesc sufletele purtătoare de lumină ale marilor nevoitori ortodocÈ™i, È™i mai ales minunatul suflet al Sfântului Simeon Noul Cuvântător-de-Dumnezeu. El îl află pe Dumnezeu întru rugăciune, È™i simte întreaga zidire. În rugăciunea sa, tuturor se face părtaÈ™.” În chip paradoxal, însă, abia în ultimele decenii publicul român a început să cunoască marea parte a scrierilor sale (chiar dacă, cu niÈ™te excepÈ›ii notabile, adesea prin intermediul unor traduceri la mâna a doua, din engleză sau franceză, È™i de o calitate mai îndoielnică).

Ganduri despre bine si rau - Tadei, staretul manastirii Vitovnita

Predania

Carti scrise de acelasi autor

- Nu mai daÈ›i atâta însemnătate întâmplărilor din afară. FiÈ›i mai mult înlăuntrul vostru, în inimă, cu Domnul, iar pe celelalte lăsaÈ›i-le!
  
  Chiar de am cădea de o sută de ori pe zi, nu vă îngrijiÈ›i de aceasta, ci doar să vă ridicaÈ›i È™i să mergeÈ›i mai departe, fără a privi înapoi. Ce a fost, a fost È™i a trecut. Voi doar să mergeÈ›i înainte È™i să vă rugaÈ›i Domnului pentru ajutor.
  
  Staretul Tadei

Fara dragoste nu exista viata. Invatatura si Acatistul Staretului Tadei de la Vitovnita - Tadei, staretul manastirii Vitovnita

Predania

- De unde s-a deprins inima noastră să fie iubită cu atâta tărie? E limpede că noi toÈ›i dorim să fim iubiÈ›i È™i plăcuÈ›i de toÈ›i È™i de fiecare în parte. Inima noastră nu s-a putut deprinde aici, pe pământ, nici de la părinÈ›i, căci È™i ei sunt mărginiÈ›i de timp È™i de spaÈ›iu, iar sufletul caută la cele veÈ™nice. Inima noastră s-a învăÈ›at să fie iubită È™i plăcută de la inima cea dumnezeiască È™i veÈ™nică, căci È™i noi suntem dragoste dumnezeiască, de aceea suntem chemaÈ›i să fim fiii luminii È™i fiii lui Dumnezeu, plini de dragoste dumnezeiască.
  Dacă în noi se iveÈ™te plinătatea dragostei, cu adevărat de toÈ›i vrăjmaÈ™ii se va alege praful. Căci cine îndrăzneÈ™te să lupte împotriva dragostei? Nu este nicio armă care poate să lupte împotriva dragostei. De ce? Căci Dumnezeu este dragoste, iar acolo unde se iveÈ™te plinătatea dragostei dumnezeieÈ™ti, de acolo fuge orice răutate!
  De aceea să vă străduiÈ›i, precum È™i singuri vedeÈ›i, când le iubim pe toate È™i nouă ne este bine, căci atunci gândurile noastre sunt paÈ™nice, pline de dragoste È™i bunătate. Să vă rugaÈ›i zi È™i noapte È™i pe copii învăÈ›aÈ›i-i să se roage Domnului cu inima, să caute cele bune, să fie plini de dragoste dumnezeiască, să simtă bucuria vieÈ›ii È™i pacea dumnezeiască.

Ai biruit patima, ai biruit tristetea. Cu Dumnezeu, toate sunt cu putinta - Tadei, staretul manastirii Vitovnita

Predania

- Volumul Raiul se dobândeÈ™te aici întregeÈ™te viziunea duhovnicească pe care StareÈ›ul Tadei ne-a lăsat-o moştenire, spre mântuirea noastră. Suntem răspunzători de gândurile pe care le întreÈ›inem, iată un adevăr foarte greu de crezut È™i de primit pentru omul postmodern, obiÈ™nuit să relativizeze orice È™i, mai ales, să vadă în gând doar o putere psihologică. De obicei, în cărÈ›ile duhovniceÈ™ti întâlnim ideea că pacea sufletească este roada rugăciunii. Mai întâi trebuie să te rogi, iar pacea va veni de la sine. Dimpotrivă, Părintele Tadei aÈ™ează ca piatră de temelie a rugăciunii pacea inimii.
  
  Alte arme din arsenalul războiului nevăzut, pe care ni le propune StareÈ›ul Tadei, sunt: smerenia, ascultarea, blândeÈ›ea, iertarea aproapelui, acceptarea necazurilor. Calea Cuviosului Tadei este una mărturisitoare. El se opune duhului materialist al lumii, se ridică împotriva prorocilor mincinoÈ™i care au apărut sau stau să apară, împotriva orientalismelor propagate de curentul New-Age. Mântuirea noastră stă numai în Domnul nostru Iisus Hristos pentru că prin El „firea noastră omenească a pătruns în taina Sfintei Treimi; este un dar nemăsurat.” Èšinta vieÈ›ii noastre este aceeaÈ™i pentru toÈ›i: „Aici ne este dat să ne pregătim pentru veÈ™nicie, să biruim răul, ca niciodată să nu cădem din dragostea Părintelui Ceresc.”
  Daniel Mazilu
  
  Prima ediÈ›ie a volumului a apărut cu titlul: Pace È™i bucurie în Duhul Sfânt în anul 2010.

Raiul se dobandeste aici. Cum sa pastrezi pacea si bucuria in Duhul Sfant - Tadei, staretul manastirii Vitovnita

Predania

- Gândurile, starea lăuntrică, dorinÈ›ele ne ocârmuiesc viaÈ›a. AÈ™a cum ne sunt gândurile cu care ne îndeletnicim, aÈ™a ne este È™i viaÈ›a. Dacă avem gânduri de pace, liniÈ™te, dragoste deplină, bunătate, virtute, curăÈ›ie, atunci È™i întru noi va fi pace, căci toate gândurile de pace aduc pace lăuntrică, care răzbate din noi – căci gândurile ne sunt pline de pace, liniÈ™te, dragoste È™i bunătate. Dacă purtăm întru noi gânduri rele, diavoleÈ™ti, atunci È™i pacea noastră lăuntrică se nimiceÈ™te.
  
  SfinÈ›ii PărinÈ›i spun despre gânduri: „Orice gând care năruieÈ™te pacea È™i gândurile ce nu ne dau pace, acestea toate de la diavol sunt, È™i trebuie să le îndepărtăm È™i să nu le primim.” Trebuie să ne ostenim pentru binele nostru, ca să se întărească în noi pacea, bucuria, dragostea cea Dumnezeiască. Părintele nostru cel Ceresc voieÈ™te ca fiii Săi să aibă trăsăturile Lui DumnezeieÈ™ti: vrea să fim cu toÈ›ii plini de dragoste, pace, mângâiere, bucurie, adevăr, virtute.
  
  StareÈ›ul Tadei de la Mănăstirea VitovniÈ›a