Odata cu primirea sfantului botez, Pantelimon a dobandit de la Dumnezeu darul de a vindeca bolile, chiar si pe cele incurabile, precum si darul de a alina suferintele trupesti si sufletesti ale oamenilor.  Pentru toate vindecarile pe care le facea, el nu accepta nici un fel de plata, ba mai mult, dupa moartea tatalui, toata averea sa a impartit-o saracilor.  Aceste fapte ale sale i-au adus numele de doctor fara de arginti.

Cateheza este o lectie de religie pe care dascalul o expune sistematic elevilor sai.  Deseori ea se prezinta ca un dialog, fie din dorinta elevilor de a invata mai mult si mai deslusit, fie din aceea a dascalului de a controla si completa cunostintele elevilor.

In fapt, toata invatatura Mantuitorului Iisus, cuprinsa in cele patru Evanghelii, e o suita de cateheze.  De aceea El Se numea si era numit Invatatorul, iar cei ce-L ascultau se numeau si erau numiti invatacei, adica ucenici, elevi.  Numarul ucenicilor depasea cu mult pe al celor doisprezece, dar acestia au fost primii si cei mai apropiati beneficiari ai catehezelor rostite de Domnul.

Colecţie de cuvinte duhovnicesti şi sfaturi referitoare la viaţa interioară, la bunul mers al despătimirii, la buna înţelegere a celor sfinte.

Din cuprins:
Sfaturi pentru viata duhovniceasca a calugarilor.

(lipsa text)

(lipsa text)

Preotul trebuie sa ia aminte de sine si de toata turma, ceea ce inseamna ca el trebuie sa se ingrijeasca in primul rand de viata sa personala, iar in al doilea rand sa-si indeplineasca menirea de a conduce turma spre mantuire, deci sa se ingrijeasca de activitatea sa externa. Sf. Apostol Pavel aseaza aici in primul rand datoria preotului de a lua aminte la sine, nu numai pentru a-i atrage acestuia atentia asupra celei mai insemnate datorii fata de propria sa persoana, mantuirea sufletului sau, ci mai ales pentru faptul ca pastorul sufletesc inainte de toate trebuie sa fie posesorul unei vieti pline de sfintenie si curatenie, din care sa izvorasca pentru pastoritii sai roadele apostoliei sale, iar dupa aceea, prin viata sa, trebuie sa fie pentru acestia un exemplu viu, vrednic de urmat si nu o pricina de sminteala.

Schitul "Sf. Dimitrie - Lacu" Sf. Munte Athos

Ritualul inmormantarii si toate slujbele liturgice ortodoxe, pline de sensuri sfinte si de indemnuri sfintitoare, sunt de o diversitate fascinanta si de o unitate paradoxala.  Traditia Sfantului Duh devine, asadar, sarbatoare a fiintei si liturghie a sufletului pentru omul care pleaca de pe pamant spre cer si pentru cei ce-l insotesc cu durere si cu bucurie pana la mormant.  Pomenirea mortilor este o expresie a iubirii de oameni a lui Dumnezeu si a fiilor Sai dupa har, a crestinilor.  Este taina impartasirii din milostivirea Creatorului si taina milostivirii intre frati, daruirea de sine si daruirea creatiei intregi lui Dumnezeu, Ziditorul tuturor.

Arhiepiscopia Râmnicului, prin Centrul de studii BrâncoveneÈ™ti de la Mănăstirea Hurezi, a organizat în zilele de 17 È™i 18 septembrie 2016, la Mănăstirea Cozia, un simpozion internaÈ›ional, în colaborare cu Arhiepiscopia Tomisului, Academia Oamenilor de ȘtiinÈ›ă din România, Academia NaÈ›ională de ȘtiinÈ›ă a Georgiei, Centrul de Studii şi Cercetări Religioase şi Juridico-Canonice al celor Trei Religii Monoteiste (mozaică, creÈ™tină È™i islamică) - afiliat FacultăÈ›ii de Teologie din cadrul UniversităÈ›ii Ovidius din ConstanÈ›a, Universitatea din Silesia - Katowice (Polonia) etc.

Lucrările acestui simpozion, intitulat sugestiv Sfântul Antim Ivireanul – Cultura È™i spiritualitatea europeană È™i caucaziană de la sfârÈ™itul secolului al XVII-lea È™i începutul secolului al XVIII-lea, au fost coordonate de către Părintele Prof. Univ. Dr. Nicolae Dură de la Facultatea de Teologie din cadrul UniversităÈ›ii Ovidius din ConstanÈ›a, Doctor Honoris Causa al Universitatăţii de Stat „Ivane Javakhishvili” din Tbilisi (Georgia), bun cunoscător al culturii şi spiritualităţii georgiene.

Volumul de faţă cuprinde doar o parte din studiile prezentate la această manifestare academică. Suntem convinÈ™i că lucrarea noastră oferă informaÈ›ii inedite despre personalitatea È™i lucrarea Sfântului Ierarh Antim Ivireanul, Mitropolitul Èšării RomâneÈ™ti, deschizând noi perspective pentru studiile viitoare.

Stareţul Nectarie de la Optina a fost ultimul dintre păstorii alesi ai acestei vestite mănăstiri din Rusia centrală.

Ieroschimonahul Nectarie (1853-1928) a purtat crucea slujirii stăreţeşti în anii celor mai grele încercări ale Bisericii Ortodoxe Ruse şi pentru poporul rus, în anii persecutării creştinilor, ai ateismului, ai războiului fratricid şi ai foametei. Însuşi Stareţul a trecut prin aceste încercări, a fost persecutat şi exilat. În anii groaznicelor ispite, el nu a purtat numai crucea încercărilor sale ci a luat asupra lui şi nenorocirile, privaţiunile şi jugul păcatelor multor oameni. Întreaga sa viaţă a fost întruparea propriului său îndemn: „Totul se dobândeşte prin rugăciune... Când vei fi supărat şi deznădăjduit atunci să spui doar - Doamne cruţă-mă, mântuieşte-mă şi miluieşte pe robul Tău!... În orice timp vă veţi afla, orice aţi face: şedeţi, mergeţi sau lucraţi, spuneţi din toată inima: «Doamne miluieşte!». Când vor fi dureri şi nu le veţi putea duce, atunci îndreptaţi-vă către Domnul, către Născătoarea de Dumnezeu, către Sfântul Nicolae, către sfântul al cărui nume îl purtaţi şi durerea se va uşura”. El s-a rugat pentru întreg poporul care se afla în suferinţe trupeşti şi duhovniceşti, a vindecat oameni şi i-a întărit în credinţă.

(lipsa text)