Această lume îşi are începutul în minune, se păstrează prin minune şi se va încheia prin minune. Orice om cugetător când se eliberează din propria agonie şi frământare, şi începe să cugete despre toate câte există şi se găsesc în jurul lui, la această concluzie ar trebuie să ajungă.

Însă mărturia cea mai vrednică de crezare şi fără nicio umbră de îndoială ne-o oferă Sfânta Scriptură a lui Dumnezeu, întărită şi completată de Sfânta Tradiţie.

La oameni, bunul cel mai mare este unul singur: smerenia inimii şi amintirea zilei morţii, vre­mea în care vom ieşi goi din această mare a vieţii şi vom vedea însoţindu-ne înfierările faptelor.

Prin urmare, să străbatem largul mării acestei vieţi curaţi de întinăciune şi să dobândim drept martor al faptelor bune zidirea. Să dezlegăm nodul cel slab care ne ţine legaţi de cele prezente, să îndepărtăm inima noastră de dezmierdarea cea trecătoare, să alungăm grija de multe care ne duce la pieire, să nu ne legăm sufletul cu legături pământeşti, să dispreţuim slava care vine de la cele trecătoare de aici, să dispreţuim floarea lu­crurilor deşarte, care este ca şi vopseaua care lesne îşi pierde culoarea, să străbatem viaţa ca şi cum ne-am îndrepta spre ceruri pe aripile rugăciunii. Noi, cei care păşim pe calea vieţii, să urmărim răsplata che­mării celei de sus a lui Hristos.

Acatistul Maicii Domnului la Icoana Prodromita - Minunile Sfintei Icoane Prodromita

Acatistul si Viata Sfantului Ioan Iacob Hozevitul de la Neamt

O, preacuvioase Parinte Ioane, care cu darul lui Dumnezeu din frageda copilarie ai mers pe calea cea sfanta a desavarsirii si pentru care Preabunul si Preainduratul Dumnezeu a binevoit sa te proslavesti pe pamant si in cer, te rugam, auzi-ne si pe noi, nevrednicii si pacatosii, care indraznim sa venim cu toata evlavia si umilinta catre tine, ca sa te rogi Preabunului Dumnezeu, ca si noua sa ne ajute cu mila si cu indurarile Sale si, prin rugaciunile tale, sa mergem pe calea cea sfanta a poruncilor Lui si din toata inima sa ne silim a lucra cele bune spre folosul sufletelor noastre. Fie ca, prin mila si indurarea lui Dumnezeu si prin sfintele tale rugaciuni, sa avem si noi mila si indurare in ceasul mortii noastre si in ziua Judecatii de apoi. Amin.

Evanghelia dupa Iuda - scrierea apocrifa promovata de National Geografic - este o carte care a facut multa valva. Fara sa o citeasca, multi oameni s-au bucurat de faptul ca au aflat un motiv in plus sa stea departe de Biserica. O Biserica mincinoasa, o Biserica in care oamenii sunt tinuti departe de Adevar, nu isi are rostul. Numai ca, la un studiu atent, se poate observa ca teza principala a "Evangheliei dupa Iuda" - Ca Hristos i-ar fi marturisit marile adevaruri doar apostului Iuda, iar ceilalti ar fi ramas la un stadiu inferior de cunoastere - nu sta in picioare. Dupa ce L-a vandut pe Hristos, Iuda s-ar fi sinucis. Cand ar fi avut timp sa scrie o Evanghelie? Cum ar fi putut fi propovaidor al adevaratei credinte in Hristos un Sinucigas? Nadajduiesc ca cititorii cartii de fata vor intelege falsitatea "Evangheliei dupa Iuda".

Anecdote duhovniceşti cu părintele Ioil Ianakopoulos

Neavând atunci timp suficient din cauza altor obligaţii să scriu ceva demn de acest bărbat, achitându-mă astfel de ceea ce îi datorez acestui preacinstit prieten şi învăţător, am recurs la o soluţie de mijloc: în loc să încerc să descriu eu personalitatea importantă a acestui părinte, m-am gândit să prezint – aceasta nu cere nici timp mult, nici efort – anumite „anecdote” caracteristice din viaţa părintelui Ioil.

Le-am numit caracteristice, întrucât din ele răzbat, cu foarte mare putere, multe din cali­tă­ţi­le minunate ale acestui rar părinte: prezenţă de spirit, agerime, demnitate, hotărâre, curaj, sin­ce­ri­tate – mai ales cea spusă pe şleau -, caracter integru, conservatorism, cugetare pur ortodoxă etc. (Părintele Epifanie Theodoropoulos)

Cronicarul a făcut în­­sem­nările care urmează – în mare parte autobiografice – pe când se afla in iad mai întâi ca fugar şi deÈ›inut la Jilava, iar apoi la munca de jos, timp de 17 ani.
Localizarea acÈ›iunii în Germania a fost, evident, impusă de pretenÈ›iile regimului politic de atunci căci iadul de acasă era Rai. Editorii şi cititorii au înÈ›eles la vremea tipăririi, în anul 1970, alegoria. Se pare că au înÈ›eles‑o şi cenzorii, dar au admis publicarea cărÈ›ii pentru că le‑a plăcut până şi lor, ceea ce era, evident, un act conspirativ.
Cartea denunÈ›ă frica, opresiunea, atentatul împotriva identităÈ›ii oamenilor, limbajul de lemn şi toate relele regimului. Personajele sunt fictive, iar autorul, sub forma alegoriei, redă atmosfera de iad şi măsura până la care ateismul şi tirania au izbutit să deformeze fiinÈ›a umană.
Cenzorii au trăit şi ei în acest iad, responsabili de întreÈ›inerea lui. Iar autorul ar vrea să creadă că, în pofida evidenÈ›ei, în tainiÈ›ele sufletelor lor, mai păstrau şi ei fărâme de omenie. Acest lucru se pare că-l revendică de-abia acum, într-un târziu, cu convingere.

Faptul de a intarzia si de a nu-si respecta cuvantul dat reprezinta pentru multi o problema care atrage dupa sine, ca oricare alta problema, nevoia de rezolvare.  Inainte de a ne pune intrebarea: „Ce este de facut cu iresponsabilitatea?”, ar fi bine sa intelegem de unde provine aceasta, fiindca intarzierile si promisiunile neindeplinite nu sunt toate la fel: intentionate sau intam­platoare, constientizate sau neconstientizate, cu urmari grave sau nesemnificative.  Pe deasupra, fiecare tip de intarziere si de promisiune neindeplinita poate fi legat de cauze total diferite.  Fara o calauza este cu neputinta sa ne descurcam in toate labirinturile acestea.

Obiectivul nostru este cel de a pricepe din ce cauza unii oameni intarzie si nu isi indeplinesc promisiunile.  Intr-un fel sau altul, toti suferim din pricina intarzierilor si a promisiunilor neindeplinite, si din acest motiv aceasta carte este importanta pentru oricine.  In urma lecturii ei, putem intelege motivele ascunse ale acestor probleme ce afecteaza intreaga omenire, dar si felul in care putem reduce la minimum efectele lor negative, devenind, totodata, mai toleranti si mai rabdatori cu cei din jur.

In epoca in care traditia ortodoxa neptica este desconsiderata de multi psihologi, am dorit sa prezint tezele ei fundamentale. Cred ca aceasta incercare a mea este justificata, pentru ca de atunci si pana astazi primesc multe consideratii pozitive, mai ales dupa ce aceasta carte a fost tradusa in limba engleza. Foarte multi au observat ca opiniile pe care le prezinta Sfintii Parinti in textele lor si in care se vorbeste despre distinctia dintre minte si ratiune, despre modul abordarii gandurilor, despre isihasmul ortodox, despre cunoasterea lui Dumnezeu, despre Ortodoxie ca stiinta terapeutica, sunt cautari ale lumii contemporane si prin urmare, ceea ce domina in modernitatea occidentala.

Sfântul Ioan din Kronstadt care a trăit în veacul al XIX-lea È™i a adormit pe 20 decembrie 1908, a fost o personalitate rară È™i cu totul harismatică a Bisercii Ortodoxe din Rusia. El a dovedit că atunci când credinÈ›a este unită cu voinÈ›a È™i cu dragostea pentru Dumnezeu È™i pentru aproapele, se săvârÈ™esc într-adevăr mari minuni.

Textul tiparit aici este prima traducere integrala, ramasa inedita, a cunoscutei culegeri de Scrisori apartinand Staretilor Varsanufie si Ioan din Gaza (sec. VI).  Traducerea a fost facuta la Manastirea Neamt, in anul 1787, de catre Isaac Dascalul, cunoscutul traducator din obstea Staretului Paisie, si a fost revizuita de catre dascalul Ilarion, asa cum aflam dintr-o insemnare de la sfarsitul Manuscrisului BAR 3723.