Această lume îşi are începutul în minune, se păstrează prin minune şi se va încheia prin minune. Orice om cugetător când se eliberează din propria agonie şi frământare, şi începe să cugete despre toate câte există şi se găsesc în jurul lui, la această concluzie ar trebuie să ajungă.

Însă mărturia cea mai vrednică de crezare şi fără nicio umbră de îndoială ne-o oferă Sfânta Scriptură a lui Dumnezeu, întărită şi completată de Sfânta Tradiţie.

Acatistul si Viata Sfantului Ioan Iacob Hozevitul de la Neamt

O, preacuvioase Parinte Ioane, care cu darul lui Dumnezeu din frageda copilarie ai mers pe calea cea sfanta a desavarsirii si pentru care Preabunul si Preainduratul Dumnezeu a binevoit sa te proslavesti pe pamant si in cer, te rugam, auzi-ne si pe noi, nevrednicii si pacatosii, care indraznim sa venim cu toata evlavia si umilinta catre tine, ca sa te rogi Preabunului Dumnezeu, ca si noua sa ne ajute cu mila si cu indurarile Sale si, prin rugaciunile tale, sa mergem pe calea cea sfanta a poruncilor Lui si din toata inima sa ne silim a lucra cele bune spre folosul sufletelor noastre. Fie ca, prin mila si indurarea lui Dumnezeu si prin sfintele tale rugaciuni, sa avem si noi mila si indurare in ceasul mortii noastre si in ziua Judecatii de apoi. Amin.

Evanghelia dupa Iuda - scrierea apocrifa promovata de National Geografic - este o carte care a facut multa valva. Fara sa o citeasca, multi oameni s-au bucurat de faptul ca au aflat un motiv in plus sa stea departe de Biserica. O Biserica mincinoasa, o Biserica in care oamenii sunt tinuti departe de Adevar, nu isi are rostul. Numai ca, la un studiu atent, se poate observa ca teza principala a "Evangheliei dupa Iuda" - Ca Hristos i-ar fi marturisit marile adevaruri doar apostului Iuda, iar ceilalti ar fi ramas la un stadiu inferior de cunoastere - nu sta in picioare. Dupa ce L-a vandut pe Hristos, Iuda s-ar fi sinucis. Cand ar fi avut timp sa scrie o Evanghelie? Cum ar fi putut fi propovaidor al adevaratei credinte in Hristos un Sinucigas? Nadajduiesc ca cititorii cartii de fata vor intelege falsitatea "Evangheliei dupa Iuda".

Anecdote duhovniceşti cu părintele Ioil Ianakopoulos

Neavând atunci timp suficient din cauza altor obligaţii să scriu ceva demn de acest bărbat, achitându-mă astfel de ceea ce îi datorez acestui preacinstit prieten şi învăţător, am recurs la o soluţie de mijloc: în loc să încerc să descriu eu personalitatea importantă a acestui părinte, m-am gândit să prezint – aceasta nu cere nici timp mult, nici efort – anumite „anecdote” caracteristice din viaţa părintelui Ioil.

Le-am numit caracteristice, întrucât din ele răzbat, cu foarte mare putere, multe din cali­tă­ţi­le minunate ale acestui rar părinte: prezenţă de spirit, agerime, demnitate, hotărâre, curaj, sin­ce­ri­tate – mai ales cea spusă pe şleau -, caracter integru, conservatorism, cugetare pur ortodoxă etc. (Părintele Epifanie Theodoropoulos)

Cartea de faţă este şocantă. Şocantă prin faptul că ne pune înaintea ochilor, într-un mod foarte iscusit, file aproape ignorate din istoria bisericească.

Vom afla de aici că pământul englez a fost binecuvântat prin apostolul Sfântului Iosif din Arimateea. Vom afla o mulţime de minuni, de vindecări, care i se par greu de crezut omului contemporan. Vom afla că dreapta credinţă a fost apărată cu mult eroism, şi vom înţelege că nimic nu este mai important decât războiul duhovnicesc.

Minunile făcute de regii binecredincioşi sau de diferiţi pustnici sau clerici, în timpul vieţii lor sau după trecerea la Domnul, ne oferă o imagine a faptului că lumea întreagă ar fi fost altfel dacă ar fi îmbrăţişat cu adevărat credinţa în Hristos.

Căderea Angliei ortodoxe a însemnat abandonarea credinţei Sfinţilor Părinţi şi primirea ereziei catolice. Înţelegând cât de gravă a fost această rătăcire vom putea aprecia aşa cum se cuvine situaţia din vremurile noastre.

O nevoie pastorală, prezentă întotdeauna în rândul credincioşilor, o găsim în întrebarea: Cum pot, părinte, să înaintez duhovniceşte şi să mă eliberez de slăbiciunile mele? De ce nu reuşesc să mă menţin în aceeaşi stare duhovnicească? 

O astfel de nevoie trebuie să fie sprijinită, dând credinciosului posibilitatea de a descoperi şi a-şi clarifica ce înseamnă cu adevărat din punct de vedere practic viaţă duhovnicească, ce răspunderi decurg din aceasta, la ce trebuie să fie atent sau ce ar fi de folos să evite. Va cunoaşte astfel adevărul, fără ascunzişuri sau jumătăţi de măsură, ajungând să-şi conştientizeze propria sărăcie duhovnicească şi să ia deciziile potrivite. 

Urmând sfaturile din această carte, cu ajutorul lui Dumnezeu, vom ajunge la capătul ţelului nostru: Ca Dumnezeu să devină prin rugăciune, dragostea şi dorirea noastră, El călăuzind în acest fel fiecare gând şi lucrare a noastră. 

Instiintare: Sfantul Sinod s-a intrunit sub conducerea Preafericirii Sale in sedinta ordinara, astazi, miercuri, 27 noiembrie, pentru a lua in discutie temele aflate pe ordinea de zi. Astfel, Sfantul Sinod a hotarat: In urma recomandarii Comisiei Canonice, au fost inscrisi in Sinaxarul Bisericii Ortodoxe Ieromonahul Porfirie Kavsocalivitul si monahul Meletie din Ypseni, Rodos.
In luna decembrie, ziua a doua, facem pomenirea Sfantului Parintelui nostru Porfirie Cavsocalivitul, duhovnic ales, inzestrat cu harul stravederii si al tamaduirii, care s-a nevoit in Evvia si in Athos, a vietuit in Atena si in Milesi, iar la Cavsocalivia s-a savarsit in anul 1991.

Care este rolul tatalui? Biblia il numeste cap de familie si cap de neam, chiar si patriarh, adica parinte al parintilor. Din punct de vedere psihologic, tatal este sotul mamei, cel care a nascut si creste, cel care primeste si transmite regulile morale si religioase in familie, cel care este lider duhovnicesc, indrumand spre tinta si reusita, controland randuiala si regulile.

Rolul psihologic al tatalui nu se da la nastere, ca unul de familie si rudenie. El se dobandeste, se formeaza si poate sa ajunga distorsionat. Paternitatea se topeste in vapaia iubirii si a puterii, a sentimentelor si a responsabilitatii. Rolul tatalui este legat genetic de rolul fiului, adica este legat de toate relatiile de familie, de maturitatea personalitatii. Putin probabil ca un barbat infantil sa poata deveni un tata matur. Insa paternitatea poate deveni un motor al barbatiei, o motivare puternica pentru dezvoltarea personalitatii.

Sfantul Teofan Zavoratul scria ca: "prin cuvantul Traditie nu se intelege zvonul nedeslusit, care nu se stie cum a aparut si s-a raspandit; ci se intelege invatatura apostolica, propovaduita oral.  Voi intelegeti Traditia ca transmitere din gura in gura?  Dar ea a fost transmitere din viata in viata, din fapta in fapta?  Citim scrierile parintilor pentru ca in ele se pastreaza Traditia apostolica, ce este recunoscuta intr-un glas de toti."

Eu tot sprijin Traditia apostolica pe care Sfanta biserica Ortodoxa o are ca izvor de invatatura alaturi de Sfanta Scriptura? Ceea ce este lasat de apostoli alcatuieste viata crestina si s-a transmis ca atare din generatie in generatie neschimbat, intrand in acelasi timp in scrierile Parintilor inca din veacul intai. Si au inceput crestinii sa gandeasca asa, sa traiasca asa, sa lucreze asa in legaturi reciproce, sa se carmuiasca asa, sa se sfinteasca asa, sa-I slujeasca lui Dumnezeu asa cum au oranduit apostolii?? In cartea de fata gasim un buchet de cugetari crestine, extrase din operele Sfantului Teofan, in care aflam pozitia traditionala fata de multe subiecte foarte importante pentru mantuire. Gasim zeci de raspunsuri pentru tot atatea intrebari pe care poate ni le-am pus de multa vreme?

Primiţi deci cu bună voinţă aceste cuvinte simple şi prea folositoare de suflet, fraţii mei în Hristos prea iubiţi, pe care am găsit de cuviinţă a le numi:

„Bunul Moral al creştinilor”, pentru că cea mai mare parte din ele sunt alcătuite spre îndreptarea relelor obiceiuri ale creştinilor de acum şi vă încredinţez, că de le veţi cugeta neîncetat pe acestea şi le veţi citi şi veţi pune în lucrare pe cele citite, în puţină vreme veţi schimba obiceiurile şi năravurile cele rele şi necreştineşti, pe care le aveţi acum şi veţi căpăta altele bune, drepte şi cu adevărat creştineşti. Iar prin astfel de obiceiuri bune şi pe voi înşivă vă veţi mântui şi păgânilor şi necredincioşilor, care vă văd, le veţi da prilej a se minuna de obiceiurile cele bune ale petrecerii voastre dinafară şi de dogmele credinţei voastre cele dinăuntru.

Sfântul Nicodim Aghioritul

Si, iata, in aceasta noapte de vara cu luna a venit la mine, facand ascultare, acest rob al lui Dumnezeu si cu exprimarea lui greoaie si stalcita in limba rusa mi-a povestit despre acele locasuri ceresti, care i-au fost aratate de Ingerul lui pazitor…  Dar ce istorisire minunata era aceasta!  Inima mea se infiora de neomenescul flux al nespusei bucurii triumfatoare, al sperantei indreptatite.  Si, in timp ce Nicolae povestea, fata lui stralucea din ce in ce mai tare, pana cand a ajuns sa straluceasca de-a dreptul, precum o lumina interioara neobisnuita.  Iar eu ma infricosam si, in acelasi timp, ma bucuram intr-un mod nefiresc.  Ceea ce mi-a spus el, toate acestea, le puteti regasi si in viata Sfantului Andrei cel nebun dupa Hristos.  Pentru mine era important ca vedeam intiparita pe fata lui stralucitoare o stare de triumf nemarginit, de slava.  Asa putea vorbi doar un om care cu adevarat vazuse o mare taina.  Eu, doar din cand in cand, cu o voce intretaiata de o emotie de nedescris, am putut sa-l rog sa continue sa povesteasca…