Poveştile celor 12 prinţese şi împărătese sunt:

• - Prinţesa Apolinaria
• - Împărăteasa Teodora a II-a
• - Prinţesa Drosida
• - Alexandra, Împărăteasa
• - Împărăteasa Elena
• - Cneaghina Fevronia
• - Împărăteasa Ana
• -  Împărăteasa Irina
• - Prinţesa Casdoas
• - Nana, Împărăteasa Georgiei
• - Teodora, Împărăteasa lui Iustinian
• - Împărăteasa Teofana

Aceasta carte am cunoscut-o in anul 1944.  Aveam, pe atunci, cincisprezece ani.  Ea mi-a fost de mare folos, mai cu seama prin tema ei.  Din ea am aflat ca un crestin trebuie sa fie mereu multumit, pentru ca Dumnezeu asa il vrea pe om, sa fie multumit.  Citind aceasta carte, am luat aminte la tema ei, am luat aminte la faptul de a fi multumit si, cu toate ca nu mi-am urmarit multumirea in mod artificial, am avut in vedere totdeauna sa ma multumesc cu ce mi-a randuit Dumnezeu.  Cartea mi-a placut mult atunci cand am citit-o pentru prima data si mi-a parut rau ca n-am regasit-o de-a lungul anilor ce au trecut, desi mereu m-am interesat de ea si am recomandat-o celor cu care am venit in legatura.

Arhimandritul Teofil Paraian

In lumea in care traim, copiii sunt din ce in ce mai dependenti de televizor, calculator, sau tableta si tot mai putin prezenti in natura.  Ocupati, parintii se multumesc sa-i uite in fata unui ecran...  Rezultatul?  Copii care nu se mai bucura la vederea unei randunele, sau a unui copac in floare, care nu mai fac diferenta intre grau si o iarba oarecare, intr-o lume care nu mai pretuieste natura si nu mai stie convietui cu ea, distrugand-o.

Telul acestei carti este acela de a contribui, cat de putin, la renasterea convietuirii firesti cu natura, la sadirea, in inimile copiilor, a dragostei de locul unde s-au nascut si a respectului fata de intelepciunea poporului din care se trag.

Am redat mai multe marturii despre Sfantul Nectarie si manastirea acestuia, marturiile autentice ale altor persoane, dintre care unele au trait langa Sfantul in manastirea lui, altii l-au cunoscut in Eghina sau altundeva, altii au auzit relatari despre el. Toate aceste marturii incearca sa schiteze viata Sfantului Nectarie, pentru a-i vadi virtutile. Felul lui sfant de viata devine astfel pentru noi un fel de oglinda, in care suntem invitati sa ne privim propria noastra viata.

Este miscator faptul ca un om prigonit, calomniat, lipsit, indurerat, este cinstit acum de oameni care vin de la marginile lumii sa se inchine la sfintele lui moaste, sa-l roage si sa-i multumeasca pentru minunile lui nenumarate.

Protoprezviter Emanuil Iannoulis

Cel putin doua intrebari par sa merite o atentie aparte , inainte de lectura cartii de fata : prima, referitoare chiar la titlul romanului. Ce l-a facut pe autor sa aleaga pentru primul sau roman titlui Ultima Ora ? Aceasta intrebare ne duce cu gandul la un roman mult mai celebru , si anume , la Ultima noapte de dragoste, intaina noapte de razboi si ne face sa ne intrebam daca C.Virgil Gheorghiu , omul cu un al saselea simt, cel al primejdiei, nu avea,inca de la aceasta varsta tanara, presentimentul ultimului ceas de tihna si de calm inaintea unei perioade tulburi, teribile,care avea sa-i transforme si pe plan personal viata intr-una aproape normala,intr-o alta de-a dreptul dramatica,inimaginabila atunci.

A doua intrebare este daca Ultima Ora e o prefigurare a romanului de mare succes, Ora 25 ?

Putem spune ca intr-o oarecare masura am raspuns deja. Indiscutabil ,asa este. Tema orei si succesiunea logica a acesteia fac o punte peste toate scrierile intermediare ale autorului, trasand o curba ascendenta de maturizare foarte rapida.

Din considerente biografice si bibliografice, nu ar fi drept ca acest prim roman al scriitorului sa lipseasca din bilioteca niciunui admirator al sau.

Insa acestea nu sunt singurele motive pentru care editura noastra a hotarat reeditarea sa. Cititorul atent le ve descoperi fara mare dificultate pe toate celelalte,inclusiv ineditele trimiteri teologice deja prezente.

Volumul de faÈ›ă cuprinde tâlcuirea lui Gheronda Emilianos, făcută în primăvara anului 1987, la capetele Cuviosului Teognost Despre făptuire, contemplaÈ›ie È™i preoÈ›ie. Ea se adaugă firesc È™i necesar la tâlcuirile Părintelui Emilianos deja editate, fiind întemeiată, în bună măsură, pe experienÈ›a sa personală È™i făcută cu scopul de a transmite învăÈ›ătura patristică fiilor săi duhovniceÈ™ti, monahii Sfintei Mănăstiri Simonos Petras È™i monahiile Sfintei Mănăstiri Ormylia, dar È™i pentru a-È™i tăinui trăirile personale în spatele cuvintelor PărinÈ›ilor.
În tâlcuirea sa, Gheronda Emilianos îl urmează pe Cuviosul Teognost, dar È™i învăÈ›ătura Bisericii noastre despre preoÈ›ia generală, adăgând È™i trăirile sale personale, prilejuite de întâlnirile sale tainice cu Sfântul Duh È™i de împărtăÈ™irea sa cu Trupul È™i Sângele lui Hristos la slujirea aproape zilnică a DumnezeieÈ™tii Liturghii.
Gheronda se referă la făptuirea È™i la contemplaÈ›ia cu care trebuie să se împodobească atât fiecare credincios, în calitatea sa de preot, cât mai cu seamă preotul, care are preoÈ›ia sacramentală.

Arhim. Elisei

Indiferent de genul preocupărilor noastre, – chiar dacă săvârşim descoperiri măreţe sau fapte necugetate; dacă ne aranjăm cariera, ne îndrăgostim, creăm sau suferim – la o analiză sinceră a vieţii noastre şi chiar a întregii istorii, descoperim că unul dintre principalele laitmotiv-uri ale ei reprezintă căutarea libertăţii. Oamenii caută încontinuu libertate şi suferă infinit de mult din pricina lipsei ei. Setea aceasta cuprinde toate sferele vieţii: de la artă şi politică, până la fiziologie şi viaţa cotidiană. Cuvântul „libertate” este unul dintre cele mai importante cuvinte pentru om.

Problema constă în faptul că lipsa libertăţii nu poate fi localizată într-un loc definit al sufletului sau al trupului, ca mai apoi locul respectiv să fie eliminat. Lipsa de libertate se regăseşte în întreaga noastră viaţă, la un nivel mult prea larg. În creştinism, viaţa reprezintă o cale de parcurs, nu un manual de probleme morale. Toţi sunt chemaţi să meargă pe calea aceasta.

Dupa o calatorie indelungata, 2000 de protestanti evanghelici istoviti si-au gasit in final drumul spre casa.  Copertile cartii inchid intre ele istoria catorva oameni curajosi si a congregatiilor lor, care si-au riscat ocupatiile stabile, siguranta si aprobarea prietenilor de o viata pentru a raspunde afirmativ chemarii lui Dumnezeu.  Este, de asemenea, povestea fiecarui credincios care este in cautarea Bisericii celei adevarate, acolo unde Hristos este Domnul si unde se vorbeste despre sfintenie, responsabilitate si puterea lui Dumnezeu, unde iubirea de aproapele este mai mult decat un act de complezenta si unde mofturile si fasoanele sunt lepadate in favoarea invataturii si slujirii apostolice.  Experienta descrisa in carte indeamna la misiune si, paralel, dezvolta indemnul Eccleziastului: „Pana la moarte lupta-te pentru adevar si Domnul Dumnezeu se va lupta pentru tine”.  Este o carte care se adreseaza crestinilor aflati in cautarea innoirii vietii in propriile lor Biserici, o carte pentru cei nesatisfacuti si insetati in propria lor cautare si pentru toti crestinii ortodocsi dornici de revitalizarea vietii lor duhovnicesti.