A plăcut Făcătorului şi Judecătorului nevoinţelor noastre să rânduiască de la început ca vremea vieţii noastre pământeşti să fie vreme pregătitoare pentru veşnicie, vreme de deprindere, vreme de luptă şi nevoinţe, vreme de război duhovnicesc, nu vreme de nelucrare, de deşertăciune şi stat ­degeaba, iar ca starea noastră nemuritoare din viitor să fie stare de răsplătire, de slavă şi de veşnică fericire sau stare de veşnică necinstire şi de chinuri cumplite pentru nelucrare, lenevie, nepăsare şi pentru păcate nenumărate. 
Dau mulţumită Domnului pentru îm­bel­şugarea cea zilnică a luminii duhovniceşti şi trupeşti – a Luminii Duhului Celui Sfânt şi a luminii soarelui; pentru îmbelşugarea aerului material curat şi a aerului imaterial al sufletului, care este Duhul Sfânt – Dumnezeu! 
Sfântul Ioan de Kronstadt 

Cartea cuprinde o selectie de texte din scrisorile Sfantului Teofan Zavoratul, cu explicatii si sfaturi despre boala si moarte. Sfantul explica motivul si intelesul bolii si mortii in lumina iubirii lui Dumnezeu.

Rugăciunea în vremea bolii 

Vă simţiţi foarte slăbită şi credeţi că vă apropiaţi de ieşirea sufletului din trup. Boala aminteşte de moarte, însă nu proroceşte ceasul ei. Totuşi, de vreme ce aţi primit aducerea-aminte de moarte, nu e nepotrivit să vă pregătiţi de ea. Dat fiind că sunteţi mereu bolnavă, nu vă este greu să vă însuşiţi gândul la ieşirea din trup, după pilda Cuviosului Nicanor – şi această ieşire nu vă va lua pe neaşteptate. Fericită este pomenirea morţii; ea, împreună cu aducerea-aminte de Domnul, e temelia tare a bunei rânduieli creştineşti a duhului. 
Vă plângeţi de dumneavoastră înşivă că vă rugaţi prost şi nu vă ţineţi de nevoinţe. În această privinţă vă lămureşte Sfântul Tihon de Zadonsk, care a zis: „Ce rugăciune îi trebuie bolnavului? Mulţumire şi suspinare.“ Acestea înlocuiesc orice nevoinţă. Deci, fiţi senină! 
Nu puteţi merge la biserică din pricina bolii, aşa încât aţi rămas la pravila de chilie. Împliniţi-o după putere. Să ştiţi că pravila este de trebuinţă din pricina neputinţei noastre, nu pentru rugăciunea în sine, care se poate face şi fără pravilă... Staţi cu gândul la Liturghie – nu ca un săvârşitor, ci ca unul ce e de faţă (prin mutarea cu gândul) la Liturghia săvârşită de altul. 
Nu aveţi gânduri prea vesele în ce vă priveşte? Era în Egipt un bătrân duhovnicesc – Apollo, mi se pare... Acesta le spunea cu tărie tuturor fraţilor, şi străinilor, de asemenea: „Nouă, creştinilor, nu ni se cuvine să ne mâhnim... Să se mâhnească păgânii şi jidovii. Iar noi, cei mântuiţi de Domnul... al nostru este raiul, a noastră este împărăţia Cerurilor. Cu noi sunt Hristos, harul Sfântului Duh, Maica lui Dumnezeu, oştirile cereşti şi sfinţii toţi...“ 

În tratarea Sfântului Ioan Gură de Aur, patimile È™i virtuÈ›ile nu sunt simple instrumente retorice.  ÎnÈ›elese terapeutic, ca boală È™i sănătate, stricăciune È™i nemurire, ele reprezintă coordonate ce definesc traiectoria noastră prin această viaţă È™i punctul ei final din cea viitoare.  De cele mai multe ori ne dorim sănătatea virtuÈ›ii doar atunci când ne confruntăm cu manifestările evidente ale îmbolnăvirii fiinÈ›ei noastre.  Abia atunci înÈ›elegem tragismul condiţiei noastre de oameni căzuÈ›i È™i adevărul că Hristos este singurul dătător nemincinos al sănătăÈ›ii È™i nemuririi. 
Din imensa operă a unuia dintre cei mai mari îndrumători duhovniceÈ™ti ai tuturor timpurilor, lucrarea de faÈ›ă sintetizează o sumă de repere practice, uÈ™or de înÈ›eles È™i însuÈ™it pentru omul contemporan. 

Traducere din limba rusa de Adrian Tanasescu-Vlas 

Într-un colţ de rai din împrejurimile Kievului, numit Teofania de către mitropolitul de obârşie românească Gavriil Bănulescu, s-a nevoit unul dintre marii Cuvioşi ai Ucrainei secolului al XIX-lea. Cuviosul Bonifatie, pe care Biserica Rusă se pregăteşte să-l proslăvească în ceata Sfinţilor, a fost părintele săracilor Kievului, care îşi găseau la el întotdeauna mângâierea şi adăpostul. 
Din inima plină de dragoste dumnezeiască a acestui ascet a cărui teologie era izvorâtă nu din cărţi, ci din multa iubire pentru Dumnezeu şi făptura Lui, vă aducem, prin cartea de faţă, o comoară de sfaturi şi învăţături despre bucuria de a fi ortodox. 

Traducere din limba engleza de Anca Popescu 

Natura icoanei nu poate fi înteleasa cu ajutorul criticii de arta, dar nici cu ajutorul sentimentalismului. Formele sale se întemeiaza pe întelepciunea cuprinsa în textele teologice si liturgice ale Bisericii Ortodoxe rasaritene si sunt strâns legate de experienta vietii contemplative. Lucrarea de fata este prima de acest gen care ofera o introducere serioasa în contextul spiritual al acestei arte. 
Prin introducerea lui Uspensky în cadrul sensului si limbajului icoanelor ne împartasim într-un mod uimitor de conceptiile spirituale ale Bisericii Ortodoxe fara de a caror cunoastere nu putem întelege deloc lumea icoanei. 

Omul trebuie neapărat să se teamă de abaterea la stânga, adică spre amăgirile păcatului, şi de cea la dreapta, adică spre nevoinţele din cale-afară de aspre, şi să nu cadă în trufie; el trebuie să meargă pe calea împărătească, adică pe calea vieţii cu măsură, a nevoinţei cu măsură. Sfântul Ioan Gură de Aur ne dă o pildă potrivită: „Când povara drepţilor e prea grea, corabia lor se cufundă, iar când povara lor este cu măsură, corabia pluteşte cu bine. Cu adevărat, viaţa noastră seamănă cu plutirea unei corăbii, lumea – cu o mare, trupul – cu o corabie; sufletul este în trup ca un om în corabie, iar faptele sunt ca o încărcătură. Dacă corabia este goală, se porneşte vântul şi ea se răstoarnă în scurtă vreme. Dacă este împovărată peste măsură, este aproape de înec chiar şi atunci când nu sunt valuri şi nu e vânt – iar dacă se pornesc valurile şi vântul, se va cufunda fără întârziere. Doar încărcând cu măsură corabia vei putea pluti fără de necazuri, se va cufunda fără întârziere”. 
La fel să gândeşti şi cu privire la nevoinţe. Dacă n-ai nimic din faptele cele bune, te vei răsturna în noianul ispitelor. Dacă vei începe să ridici povară mai presus de puterile tale, curând te vor strivi istovirea sau trufia. Dacă te vei osteni şi te vei ­nevoi însă după putere, vei rămâne slobod de nenorociri. 
Să ştii: calea împărătească înseamnă nevoinţe cu măsură, viaţă cu măsură şi conştiinţă curată. Astfel, câte puţin, din virtute în virtute, vei urca la Cer ca pe o scară şi vei ajunge în Rai.
Sfântul Dimitrie al Rostovului 

(lipsa text)

Urmandu-L pe Mantuitorul in rugaciunea Sa pentru om, Sfantul Efrem a imbratisat toate vointele omenesti, din toate veacurile, asumandu-si consecintele libertatii fiecaruia si socotind drept ale sale faptele noastre ale tuturor.  Este cu totul peste puterea noastra de inchipuire sa intelegem ce inseamna acest lucru.  Noi suntem doar „beneficiarii” dragostei Sfantului Efrem si cunoastem doar ca este multmilostiv si grabnic folositor, ajutand si celor care nici macar nu il cunosc.  Suntem prea mici sufleteste pentru a pricepe deplinatatea rugaciunilor Sfantului Efrem pentru noi, de aceea el s-a aratat si se arata adeseori, graind pe limba fiecaruia si la masura de intelegere a fiecaruia.  Iar acest fapt este un dar negrait de mare ce ni se face, deoarece prin fapta si cuvant el ne arata ca e ucenic adevarat al Mantuitorului Hristos si are neincetat privirea indreptata asupra noastra, imbratisand intreaga noastra viata.  Cunoscandu-ne toate tainele si cugetul launtric, Sfantul Efrem le cuprinde cu negraita sa delicatete si smerenie, asa precum a invatat de la Domnul Iisus.

Întreaga viaţă a Bisericii este înrădăcinată în Viaţa Nouă care străluceşte din mormânt în prima zi a noii creaţii. Această nouă viaţă este oferită în Botez şi este împlinită în Biserică. Trebuie să redescoperim Botezul – înţelesul lui, puterea, adevărata lui validitate. Scopul acestei lucrări este de a ajuta la această redescoperire sau, mai degrabă, de a enumera condiţiile preliminare pentru aceasta. Pentru că adevărata redescoperire trebuie să se petreacă de fiecare dată când Biserica săvârşeşte această mare Taină şi ne face pe toţi participanţi şi martori la ea. Întregul nostru studiu nu este altceva decât o încercare de a explica înţelesul acestei legături şi de a transmite, pe cât este posibil pentru bietele noastre cuvinte omeneşti, bucuria de care este plină viaţa noastră creştină.

(Pr. Alexander Schmemann)

Traducere din limba engleza de Alexandru Mihaila

Nu mi-am propus aici să învăţ pe cineva în baza observaţiilor personale. Scopul cărţii este cu totul altul: a corela opiniile creştine referitoare la problema sexuală cu abordările medico-psihologice. Este important ca cititorul să primească informaţiile necesare pentru reflecţie, pentru o vieţuire cumpătată şi înţeleaptă, chiar şi în cazurile complicate cu care se poate confrunta în viaţă.

Feluritele teorii şi practici lumeşti nu iau în considerare deloc sau perturbă în mod voit ciclicitatea firească a relaţiilor intime. Ce sunt însă aceste ritmuri şi de ce este atât de important ca ele să fie respectate? Vom încerca să analizăm această chestiune din trei puncte de vedere: spiritual, genetic şi fiziologic.

(Konstantin V. Zorin)

Traducere din limba rusă de Eugeniu Rogoti

Sunteti de acord, probabil, cu faptul ca cei aflati la varsta de mijloc vor trece inevitabil printr-o anume criza.  Insa aceasta nu inseamna, daca te afli in perioada varstei de mijloc si constati ca nu treci printr‑o criza, ca nu esti un om normal.  Totusi, ma indoiesc ca un om poate trai la varsta a doua fara a avea momente de reflectie serioasa.  Aceasta reflectie urmeaza sa aduca la suprafata numite sentimente dureroase legate de imbatranire si de moarte, trezind vesnicele intrebari despre sensul si scopul vietii.  Sunt viata ta, casatoria ta si familia ta ceea ce ti‑ai dorit sa fie?  Sau amani ameliorarea lor pentru un indefinit maine?  Felul in care raspunzi acestor meditatii se va face neindoielnic simtit in viata familiei tale.

Daca vrei sa evoluezi si sa‑ti imbunatatesti viata de familie, indiferent cat de buna este deja, pentru a face din experienta varstei de mijloc o cale de intrare intr‑un mod de viata mai multumitor, atunci aceasta carte ti se adreseaza tie, chiar daca in clipa de fata nu traiesti in mod constient nici o criza.

Pr. Filoteu Faros 

Problema comunicării este una din cele mai grave urmări ale păcatului şi este prezentată în mod dramatic în istoria turnului Babel. Simţământul conştient sau inconştient al decăderii noastre personale ne face să ne temem a ne descoperi şi a avea încredere în aproapele nostru, deoarece ne temem că, de ne va vedea aşa cum suntem în mod real, ne va respinge. Aşa că zidim împrejurul nostru ziduri de apărare, ţesem perdele de fum şi codificăm mesajele trimise celorlalţi oameni. Cel care înţelege ­problemele comunicării ignoră exprimarea verbală şi ­răspunde direct la mesajul esenţial. 
Măsura psihoterapiei depinde de măsura psihoterapeutului, iar măsura acestuia depinde de măsura omeniei din el – acestei raze diafane a iubirii dumnezeieÈ™ti care a pătruns întunecimea grea a egoismului omenesc. Preotul trebuie să înveÈ›e È™i unele tehnici, căci È™i aceasta poate fi o dovadă a dragostei, dar va trebui să nu uite niciodată că rodnicia lui pastorală va fi direct proporÈ›ională cu gradul iubirii sincere pentru omul ­care se cuibăreÈ™te în inima lui. Iar psihoterapeutul ­care se va încredinÈ›a că răspunsul la această ­arzătoare întrebare nu se află în scrierile psihiatrice poate îÈ™i va depăÈ™i prejudecăÈ›ile È™i va încerca È™i teologia. (Pr. Filoteu Faros)

Traducere din limba greaca de Pr. Serban Tica