ViaÈ›a Sfintei Iuliana e mai mult decât un roman de dragoste. Și de ce n-ar fi? Doar orice viaÈ›ă este o poveste de dragoste, care urcă È™i coboară mai multe trepte, se poate deschide către marea Dragoste ce le cuprinde È™i dă sens tuturor celorlalte sau, dimpotrivă, se închide în sine, rătăcind în labirintul unui ego iubitor doar de sine, È™i devenind idol, monstrul care se devorează pe sine. Fiecare viaÈ›ă este, aÈ™adar, o poveste de dragoste, împlinită sau nu, conÈ™tientizată sau nu, cu happy-end sau nu.
Dragostea Iulianei pentru Mirele ceresc este izvorul din care se adapă toate celelalte – cu atât mai mult dragostea pentru logodnicul ei, pe care vrea să-l facă părtaÈ™ marii Dragoste, singura adevărată È™i nesupusă efemerităÈ›ii. Mirele pământesc însă, pradă unui eros năvalnic, nu poate primi, nici înÈ›elege dragostea iubitei sale pentru Mirele ceresc.
Atunci erosul lui năvalnic se preschimbă într-un thanatos sângeros. Dacă vreÈ›i, acest roman este un Quo vadis fără un happy-end în plan omenesc, dar cu unul veÈ™nic fericit în plan dumnezeiesc.
Tatiana Petrache