Biserica este chemată să acorde o atenÈ›ie deosebită familiei creÈ™tine È™i să apare valoarea familiei ca viaÈ›ă binecuvântată de Dumnezeu cu scopul dobândirii mântuirii È™i vieÈ›ii veÈ™nice. De aceea noi trebuie să apărăm È™i să cultivăm sfinÈ›enia căsătoriei, solidaritatea în familie È™i între familii È™i să le privim ca daruri de la Dumnezeu pe care trebuie să le preÈ›uim.

ÎnvăÈ›ăturile patristice ne pot ajuta în demersurile noastre de a fortifica puterea curajului nostru È™i de a stabili măsura prudenÈ›ei, astfel încât ambele virtuţi să fie cu adevărat desăvârşite. În contextul actual, dominat de  laşitate, îndrăzneală neîntemeiată È™i lipsa unei gândiri raţionale şi coerente, textele SfinÈ›ilor Părinţi ne îndeamnă să adoptăm calea vieţuirii creştine: responsabilă, curajoasă, lucidă, dar, în acelaÈ™i timp, guvernată de prudenţă. Toate aceste virtuţi, la rândul lor, creează contextul necesar pentru dobândirea celei mai de preţ calităÈ›i umane dintre toate: înţelepciunea. Însă, pentru a ajunge aici, este nevoie atât de un curaj înÈ›elept, cât şi de o prudenţă bine întemeiată.

Preot dr. Adrian Agachi

Oferind — prin tipăriturile sale, dar şi prin predicile slujitorilor ei — o largă circulaţie ideii unităţii româneşti, o unitate de origine, de limbă şi de credinţă având o contribuţie determinantă în procesul creării limbii literare şi apărând cu tenacitate unitatea de credinÈ›ă a românilor, Biserica Ortodoxă a consolidat şi întreţinut unitatea spirituală a neamului „răsfirat” în „ţări” diferite, temeiul viitoarei sale unităţi politice.

Dificultatea omului modern constă în primul rând în lipsa de discernământ şi de ascultare a poruncilor lui Dumnezeu. Pe de o parte, o viaţă întreagă trăită sub semnul păcatului arată un discernământ slăbit, o rea întrebuinţare a libertăţii cu care omul a fost înzestrat, dar şi confirmă că, prin voinţă proprie, a refuzat să dea ascultare poruncilor dumnezeieşti cuprinse în Sfintele Evanghelii.

Însă, de vreme ce Dumnezeu este bun şi iubitor de oameni şi aşteaptă nu căderea sufletească, ci ridicarea sau pocăinţa şi, implicit, dorinţa păcătosului de a fi iertat şi reprimit ca fiu al Său, astfel, libertatea rău întrebuinţată poate să se transforme într-un izvor de lucrare a faptelor bune spre dobândirea vieţii veşnice fericite.

Preot Dr. Adrian Agachi

La adăpostul culmilor nepătrunse ale Muntenegrului, departe de zgomotul şi vâltoarea marilor oraşe şi a staţiunilor turistice, se află Mănăstirea Sfântului Vasile al Ostrogului, un mărgăritar nepreţuit de credinţă vie, ortodoxă, în mijlocul lumii de astăzi. În fiecare zi, mulţimi nenumărate se revarsă către Mănăstirea din Ostrog pentru a se închina moaştelor Sfântului Vasile, pentru a le cinsti, pentru a-l ruga să le împlinească trebuinţele sufletului şi ale trupului, ca să ceară mijlocirea şi ocrotirea lui, sau numai ca să-i mulţumească pentru că i-a ajutat şi i-a călăuzit prin mijlocul multelor ispite şi încercări ale vieţii.

Această lucrare tratează o temă nu foarte cercetată în istoriografie: martiriul Sfântului Antim Ivireanul, strălucită personalitate bisericească a epocii sale È™i a culturii naÈ›ionale, meÈ™ter tipograf È™i conducător al tipografiei domneÈ™ti din BucureÈ™ti (ante oct. 1691-1694), egumen al Mănăstirii Snagov (1694-1705), episcop al Râmnicului ( 16 mart. 1705-febr. 1708) È™i mitropolit al Èšării RomâneÈ™ti (22 febr. 1708-aug./sept. 1716).

În urma unei noi lecturi a întregului „dosar” al martiriului – constituit din cronici interne È™i izvoare străine de natură foarte diversă (sentinÈ›a de caterisire pronunÈ›ată de Patriarhia Ecumenică, cronici, memorii, rapoarte militare austriece), cu un grad diferit de credibilitate –, cu rigoare È™i minuÈ›ie, autorul proiectează lumină asupra ultimelor momente ale vieÈ›ii pământeÈ™ti a Sfântului Ierarh Martir Antim Ivireanul.

Parintele ieromonah Ilarion (adormit in Domnul pe data de 18 septembrie 1873), steretul de la Optina, duhovnicul manastirii si conducatorul Schitului de pe langa Sihastrie, in lume Rodion Nikitici ponomariov, s-a nascut in noaptea de Pasti, pe data de 8 spre 9 aprilie 1805.Referitor la copilarie si prima tinerete, o parte a petrecut-o in judetul Novohoioporsk, gubernia Voronej, iar cealalta, incepand cu luna decembrie 1825, in orasul Moscova. Apoi, in anul 1826, la varsta de 25 de ani si opt luni, Rodion Nikitici s-a mutat cu familia in orasul Saratov, unde a petrecut noua ani de viata activa si fructuoasa. Facea parte dintr-o familie de negustor, dar de meserie era croitor si proprietar de ateliere si magazine de confectii, de incaltaminte si produse de iuft. Rodion Nikitici, fiind un pastrator fidel al poruncilor Bisericii Ortodoxe, gasea si in familie hrana pentru evlavia sa, implinind neabatut obligatiile crestinesti prin biserica sa de acasa - artelul muncitorilor; dar si aceasta lucrare era insuficienta pentru natura energica a sarguinciosului fiu al Bisericii...

Si, iata, in aceasta noapte de vara cu luna a venit la mine, facand ascultare, acest rob al lui Dumnezeu si cu exprimarea lui greoaie si stalcita in limba rusa mi-a povestit despre acele locasuri ceresti, care i-au fost aratate de Ingerul lui pazitor…  Dar ce istorisire minunata era aceasta!  Inima mea se infiora de neomenescul flux al nespusei bucurii triumfatoare, al sperantei indreptatite.  Si, in timp ce Nicolae povestea, fata lui stralucea din ce in ce mai tare, pana cand a ajuns sa straluceasca de-a dreptul, precum o lumina interioara neobisnuita.  Iar eu ma infricosam si, in acelasi timp, ma bucuram intr-un mod nefiresc.  Ceea ce mi-a spus el, toate acestea, le puteti regasi si in viata Sfantului Andrei cel nebun dupa Hristos.  Pentru mine era important ca vedeam intiparita pe fata lui stralucitoare o stare de triumf nemarginit, de slava.  Asa putea vorbi doar un om care cu adevarat vazuse o mare taina.  Eu, doar din cand in cand, cu o voce intretaiata de o emotie de nedescris, am putut sa-l rog sa continue sa povesteasca…

O carte de poezie, aÈ™teptată de 15 ani. DIncolo de interiorul care aduna texte scrise in diferite perioade, cartea s-a dorit a fi un obiect frumos. Coperta trasă pe carton special cu iz de papirus, iar in interior s-a ales o hârtie specială galbenă, totul impodobit cu ornamente È™i litere ca cele de odinioră, cu desene interioare bizantine, făcute de un coleg È™i bun prieten de la IaÈ™i de la arte, Adrian Adochitei care acum pictează paraclisul schitului de la mănăstirea Noul NeamÈ›. 

Lucrarea de fata reprezinta un manual fundamentat atat teologic, cat si stiintific, ce are ca obiect nu numai conflictele si crizele de familie, ci, in primul rand regulile de construire a vietii familiale si profilaxia ciocnirilor, caci daca sotii se pricep sa-si construiasca viata corect si vor putea ajunge la o unire reala, vor reusi sa reduca la minim problemele in relatiile dintre ei.

Imbunatatirea vietii noastre familiale prin rezolvarea problemelor legate de relatiile cu oamenii cei mai apropiati este un lucru foarte important si necesar, si acest efort este dublu: trebuie sa ne rugam Domnului sa trmita pace sia jutorin viata noastra de familie, dar trebuie, bineinteles, sa ne silim si noi sa facem pace in familia noastra si in propriul nostru suflet.