Această lume îşi are începutul în minune, se păstrează prin minune şi se va încheia prin minune. Orice om cugetător când se eliberează din propria agonie şi frământare, şi începe să cugete despre toate câte există şi se găsesc în jurul lui, la această concluzie ar trebuie să ajungă.

Însă mărturia cea mai vrednică de crezare şi fără nicio umbră de îndoială ne-o oferă Sfânta Scriptură a lui Dumnezeu, întărită şi completată de Sfânta Tradiţie.

La oameni, bunul cel mai mare este unul singur: smerenia inimii şi amintirea zilei morţii, vre­mea în care vom ieşi goi din această mare a vieţii şi vom vedea însoţindu-ne înfierările faptelor.

Prin urmare, să străbatem largul mării acestei vieţi curaţi de întinăciune şi să dobândim drept martor al faptelor bune zidirea. Să dezlegăm nodul cel slab care ne ţine legaţi de cele prezente, să îndepărtăm inima noastră de dezmierdarea cea trecătoare, să alungăm grija de multe care ne duce la pieire, să nu ne legăm sufletul cu legături pământeşti, să dispreţuim slava care vine de la cele trecătoare de aici, să dispreţuim floarea lu­crurilor deşarte, care este ca şi vopseaua care lesne îşi pierde culoarea, să străbatem viaţa ca şi cum ne-am îndrepta spre ceruri pe aripile rugăciunii. Noi, cei care păşim pe calea vieţii, să urmărim răsplata che­mării celei de sus a lui Hristos.

Acatistul Maicii Domnului la Icoana Prodromita - Minunile Sfintei Icoane Prodromita

Acatistul si Viata Sfantului Ioan Iacob Hozevitul de la Neamt

O, preacuvioase Parinte Ioane, care cu darul lui Dumnezeu din frageda copilarie ai mers pe calea cea sfanta a desavarsirii si pentru care Preabunul si Preainduratul Dumnezeu a binevoit sa te proslavesti pe pamant si in cer, te rugam, auzi-ne si pe noi, nevrednicii si pacatosii, care indraznim sa venim cu toata evlavia si umilinta catre tine, ca sa te rogi Preabunului Dumnezeu, ca si noua sa ne ajute cu mila si cu indurarile Sale si, prin rugaciunile tale, sa mergem pe calea cea sfanta a poruncilor Lui si din toata inima sa ne silim a lucra cele bune spre folosul sufletelor noastre. Fie ca, prin mila si indurarea lui Dumnezeu si prin sfintele tale rugaciuni, sa avem si noi mila si indurare in ceasul mortii noastre si in ziua Judecatii de apoi. Amin.

Evanghelia dupa Iuda - scrierea apocrifa promovata de National Geografic - este o carte care a facut multa valva. Fara sa o citeasca, multi oameni s-au bucurat de faptul ca au aflat un motiv in plus sa stea departe de Biserica. O Biserica mincinoasa, o Biserica in care oamenii sunt tinuti departe de Adevar, nu isi are rostul. Numai ca, la un studiu atent, se poate observa ca teza principala a "Evangheliei dupa Iuda" - Ca Hristos i-ar fi marturisit marile adevaruri doar apostului Iuda, iar ceilalti ar fi ramas la un stadiu inferior de cunoastere - nu sta in picioare. Dupa ce L-a vandut pe Hristos, Iuda s-ar fi sinucis. Cand ar fi avut timp sa scrie o Evanghelie? Cum ar fi putut fi propovaidor al adevaratei credinte in Hristos un Sinucigas? Nadajduiesc ca cititorii cartii de fata vor intelege falsitatea "Evangheliei dupa Iuda".

Anecdote duhovniceşti cu părintele Ioil Ianakopoulos

Neavând atunci timp suficient din cauza altor obligaţii să scriu ceva demn de acest bărbat, achitându-mă astfel de ceea ce îi datorez acestui preacinstit prieten şi învăţător, am recurs la o soluţie de mijloc: în loc să încerc să descriu eu personalitatea importantă a acestui părinte, m-am gândit să prezint – aceasta nu cere nici timp mult, nici efort – anumite „anecdote” caracteristice din viaţa părintelui Ioil.

Le-am numit caracteristice, întrucât din ele răzbat, cu foarte mare putere, multe din cali­tă­ţi­le minunate ale acestui rar părinte: prezenţă de spirit, agerime, demnitate, hotărâre, curaj, sin­ce­ri­tate – mai ales cea spusă pe şleau -, caracter integru, conservatorism, cugetare pur ortodoxă etc. (Părintele Epifanie Theodoropoulos)

Ascetul Calinic, dublat de aptitudinile omului practic este un caz unic pe teritoriul românesc şi se poate asemăna cu Sfântul Vasile cel Mare, care, pe lângă asceza aspră practicată, a fost prezent în societate şi a avut realizări epocale, aşa cum a fost complexul medical-filantropic de la Cezareea Capadociei, cunoscut sub numele de Vasiliada. Mănăstirea Frăsinei reflectă, aşadar, îngemănarea dintre viaţa duhovnicească şi cea practică a Sfântului Calinic, este locul unde virtuţile sale de mare îndrumător de obşte monahală pot fi zărite distinct de cele ale predecesorilor săi cernicani. Totodată, această mănăstire ne dezvăluie jertfa spirituală şi materială de care el s-a făcut vrednic, devenind model de viaţă greu egalabil, afirmă Academicianul Emilian Popescu. 

„În Rusia există multe mănăstiri, dar o singură Optina.” Mănăstirea Optina s-a arătat – mai ales în secolul al XIX-lea – drept leagăn al renaÈ™terii tradiÈ›iei creÈ™tine pravoslav­nice a Rusiei, tărâm neostoit al minunilor È™i maică a nenumăraÈ›i nevoitori È™i părinÈ›i îmbunătăÈ›iÈ›i, rămânând până astăzi călăuza purtătoare a speranÈ›ei reînvierii duhovniceÈ™ti, făclia din sfeÈ™nic care luminează spre slava lui Dumnezeu.
Sfaturile marilor stareÈ›i de la Optina, ce au biruit nu doar timpul, ci È™i pe toÈ›i potrivnicii văzuÈ›i È™i nevăzuÈ›i, se află adunate în acest volum, organizat alfabetic È™i tematic, pentru a picura în sufletele cititorilor harismele, spre tămăduire, ocrotire, luminare È™i mântuire, din cămara cea fără de preÈ› a isihiei agonisite întru „Domnul păcii” (II Cor. 13, 11), „pe calea păcii” (Rm. 3, 17) È™i pentru „Evanghelia păcii” (Ef. 4, 3).

Vreme de 2000 de ani, crestinii au calatorit spre locuri sfinte pentru a-si implini fagaduinta si a aduce multumiri, pentru a se cai de pacatele lor, pentru a-si innoi viata duhovniceasca, pentru a cere de la Dumnezeu tamaduirea sufletului si a trupului si pentru a-L slavi prin inchinarea la moastele sfintilor Sai.  Fiecare dintre aceste situatii are drept tel atingerea acelei lumi de dincolo ce se regaseste in spatiul fizic, deopotriva in timp si in vesnicie.

Rugaciunea este o arma puternica impotriva diversilor vrajmasi si a multelor ispite ale omului.  Cel ce se roaga primeste ajutor de sus si sprijin din partea lui Dumnezeu.  Prin rugaciune cel neputincios devine puternic.  In lupta duhovniceasca victoria ii apartine.  Rugaciunea este o mare masura de siguranta.  Ea risipeste teama in fata pericolului si frica fata de problemele vietii.  Cel ce se roaga se afla intr‑un port sigur, departe de amenintarea valurilor.  Rugaciunea este un izvor de nenumarate bunatati, pe care nimeni nu ni le mai poate lua.  Ea este si mijloc de curatire a sufletului.  Rugaciunea il elibereaza pe om de lanturile grele ale pacatului.

Parintele Paisie Olaru va ramane pentru totdeauna in randul marilor Duhovnici si Sfinti care au rasarit din neamul romanesc.  A ajuns la un inalt nivel duhovnicesc tocmai prin smerenia pe care a avut grija sa o pastreze pana la finalul vietii pamantesti, dar si prin celelalte virtuti, detaliate foarte frumos in paginile urmatoare de inimosul Parinte Constantin Catana de la Manastirea Varatec.

Parintele Paisie Olaru este unul din modelele prin care iti poti sfinti si ghida viata in aceste vremuri tulburi, in care nu ne mai ramane decat sa urmam exemplul sfintilor pentru a ne salva sufletul.

Schitul "Sf. Dimitrie - Lacu" Sf. Munte Athos