Gândurile, starea lăuntrică, dorinÈ›ele ne ocârmuiesc viaÈ›a. AÈ™a cum ne sunt gândurile cu care ne îndeletnicim, aÈ™a ne este È™i viaÈ›a. Dacă avem gânduri de pace, liniÈ™te, dragoste deplină, bunătate, virtute, curăÈ›ie, atunci È™i întru noi va fi pace, căci toate gândurile de pace aduc pace lăuntrică, care răzbate din noi – căci gândurile ne sunt pline de pace, liniÈ™te, dragoste È™i bunătate. Dacă purtăm întru noi gânduri rele, diavoleÈ™ti, atunci È™i pacea noastră lăuntrică se nimiceÈ™te.

SfinÈ›ii PărinÈ›i spun despre gânduri: „Orice gând care năruieÈ™te pacea È™i gândurile ce nu ne dau pace, acestea toate de la diavol sunt, È™i trebuie să le îndepărtăm È™i să nu le primim.” Trebuie să ne ostenim pentru binele nostru, ca să se întărească în noi pacea, bucuria, dragostea cea Dumnezeiască. Părintele nostru cel Ceresc voieÈ™te ca fiii Săi să aibă trăsăturile Lui DumnezeieÈ™ti: vrea să fim cu toÈ›ii plini de dragoste, pace, mângâiere, bucurie, adevăr, virtute.

StareÈ›ul Tadei de la Mănăstirea VitovniÈ›a

Cartea de faţă, intitulată modest „Cuvinte puţine oarecare din ceale multe, ale celor întru sfinţi părinţilor noştri Vasilie celui Mare şi Grigorie Cuvântătoriului de Dumnezeu,” a fost alcătuită de Grigorie Dascălul, Mitropolitul Ungrovlahiei (1765–1834), ca o anthologie a prieteniei celor doi mari Sfinţi Părinţi ai veacului al patrulea, precum mărturiseşte tipograful Pafnutie în prefaţa intitulată „Cătră cititoriul”: „Mitropolitul Grigorie, fiindcă marele Vasilie au fost ca un suflet în dooă trupuri cu Bogoslovul Grigorie, tălmăcind câteva Cuvinte, Epistolii, Stihuri de ale Bo¬goslovului Grigorie, le-au unit cu ale marelui Vasilie, ca să se cunoască că precum în viiaţă au fost iubiţi şi uniţi, aşa şi în Cartea aceasta să fie uniţi”. Grigorie Dascălul (proslăvit între sfinţi în anul 2006), este unul dintre vestiţii traducători ai scrierilor patristice din obştea Stareţului Paisie de la Neamţ. Numele lui Grigorie este legat de un alt mare traducător nemţean, Gherontie, care i-a fost şi duhovnic, şi cu care a tradus mai multe scrieri patristice. După moartea duhovnicului şi împreună-truditorului său, Grigorie, ajuns Mitropolit al Ungrovlahiei (1823-1834), va continua nevoinţa tălmăcirii şi tipăririi scrierilor patristice, reuşind să tipărească şi câteva manuscrise ale altor traducători nemţeni.

Anthologia Mitropolitului Grigorie, publicată în 1826 la Bucureşti, la trei ani după urcarea sa în scaunul Ungrovlahiei, nu este însă nici mică, şi nici neînsemnată în ce priveşte conţinutul. În cele 379 de pagini format mare (21x30,5 cm) ea adună câteva dintre cele mai reprezentative scrieri ale Sfântului Vasilie (cele nouă „Omilii la Exaimeron”, împreună cu cele două omilii „Despre Facerea Omului” şi cea „Despre Rai”; două lucrări ascetice, „Aşăzământuri călugăreşti” şi „Epistola către Hilon”; apoi încă optsprezece Omilii dintre cele mai cunoscute; la care se adaugă şase Omilii, optsprezece Epistole şi opt Poeme ale Sfântului Grigorie al Nazianzului. Cu excepţia „Omiliilor la Exaimeron”, a celor două omilii „Despre Facerea Omului” şi a celei „Despre Rai” (pe care doar le-a diorthosit), toate scrierile sânt traduse de Mitropolitul Grigorie Dascălul.

(lipsa text)

Cuprins: 

TÂLCUIRE LA FACERE 
TÂLCUIRE LA CELE ZECE PORUNCI 
TÂLCUIRE LA TATĂL NOSTRU 
TÂLCUIRE LA FERICIRI 
TÂLCUIRE LA ZILELE SĂPTĂMÂNII 
TÂLCUIRE LA LUNILE ANULUI 
INIMA ÎN MARELE POST 
TÂLCUIRE LA SIMBOLUL CREDINÈšEI

Sfântul Nicolae Velimirovici este, fără putinÈ›ă de tăgadă, unul din marii scriitori bisericeÈ™ti ortodocÈ™i din veacul al XX-lea, de o mare prolificitate, lucru ce a făcut să fie socotit, pe bună dreptate, „Noul Gură-de-Aur al zilelor noastre... È™i dascăl sobornicesc al Bisericii.”1 Potrivit cuvintelor unui alt mare teolog È™i părinte duhovnicesc sârb, Arhimandritul Iustin Popovici, „el cugetă întru rugăciune, el filosofează întru rugăciune. PoÈ›i simÈ›i că, printr-însul, grăiesc sufletele purtătoare de lumină ale marilor nevoitori ortodocÈ™i, È™i mai ales minunatul suflet al Sfântului Simeon Noul Cuvântător-de-Dumnezeu. El îl află pe Dumnezeu întru rugăciune, È™i simte întreaga zidire. În rugăciunea sa, tuturor se face părtaÈ™.” În chip paradoxal, însă, abia în ultimele decenii publicul român a început să cunoască marea parte a scrierilor sale (chiar dacă, cu niÈ™te excepÈ›ii notabile, adesea prin intermediul unor traduceri la mâna a doua, din engleză sau franceză, È™i de o calitate mai îndoielnică).

Eu din fire am fost mai nestăpânit. M-am eliberat de această trăsătură a mea de caracter abia după mulți ani și după multe înfruntări cu oamenii, de pe urma cărora și eu, și ei am avut mult de suferit.

Fiind încăpățânat, am făcut de multe ori după voia și după mintea mea, și de aceea am fost supus multor greșeli, dar m-a salvat faptul că am împlinit întru totul poruncile. Datorită voinței mele de fier, m-am forțat să trăiesc cum se cade. De aceea, nu m-am temut de nimeni și de nimic în afară de Dumnezeu. Astfel am aflat că numai cel care trăiește drept poate să spună despre sine că este liber, și într-adevăr așa este.

Cugetând la viața mea, acum, când se apropie vremea plecării mele din această lume, îmi este limpede că șansa mea a fost faptul că, în tinerețe, l-am avut duhovnic și învățător pe Vlădica Nicolae Velimirovici. Nu am mai întâlnit niciodată un astfel de om, nici înainte, nici după el și cred că poporul sârb nu va mai da naștere prea curând unuia asemenea lui. A fost un mare duhovnic și un Sfânt.

Dragi copii,va intrebati cine ar putea ascunde o comoara in Rai?  Vom afla in urmatoarea povestire din viata Sfantului Filaret cel Milostiv!

Lectura: Ierom. Stefan Nutescu - Schitul "Sf. Dimitrie - Lacu" Sf. Munte Athos

(lipsa text)Aceasta carte pe care o avem in mainile noastre, "Pateric despre visuri si vedenii", acopera din plin un mare gol duhovnicesc si pastoral. Ea corespunde unei necesitati urgente a preotilor, dar si a simplilor credinciosi, de a avea raspunsuri credibile si garantate si invita in toate timpurile la intrebarea staruitoare, daca trebuie sa dam atentie si importanta visurilor si vedeniilor sau sa le nesocotim si sa le respingem, ca lucrari ale amagirii pe care le faureste Diavolul si care au urmari catastrofale pentru cei ce le primesc.

CUPRINS

Către cititor
Prolog
Prefata la editia în limba româna (traducerea Cristina Bacanu)
Introducere

Texte din Sfânta Scriptură despre visuri, vedenii, profeti mincinosi si amăgire
I. Vechiul Testament
II. Noul Testament
Sfântul Antonie
Sfîntii Pahomie si Teodor
Sfântul Macarie Egipteanul

Sase întâmplări despre amăgire
1. Năluciri ale diavolului
2. Heron
3. Cel amăgit si fară minte
4. Monahul cel renegat din Mesopotamia
5. Awa Pavel care a fost amăgit
6. Pustnicul cel cu slavă desartă

Sfântul Efrem Sirul
Sfântul Vasile cel Mare
Sfântul Grigorie de Nyssa

Trei întâmplări despre amăgire
1.Valent
2. Malpa

Sapte întâmplâri despre amăgire
1.Diaconul român
2. Amăgirea celui care era să ajungă patriarh
3. Amăgirea înfricosătoare a vointei ascunse
4. Visul proegumenului Neofit
5. O convertire grea
6. Candela Maicii Domnului
7.Spovedaniane sinceră

Sfintii Varsanufie si Ioan
Sfântul Ioan Scărarul
Sfântul Grigorie Dialogul

Alte trei întămplări despre amăgire
1. Diavolul întinde cursă Sfântului Chiril
2. Diavolul îl batjocoreste pe Isaachie cel închis în pesteră
3. Amăgirea diavolească a lui Nichita cel închis

Sfântul Isaac Sirul
Sfântul Anastasie Sinaitul
Antioh, monahul din Galatia

Două întâmplări despre amăgire
1. Ispită si calomnie de la diavoli
2. Harul diavolesc al înainte-vederii

Sfântul Petru Damaschinul
Sfântul Simeon Noul Teolog
Sfântul Nichita Stithatul

Cinci încercări de amăgire
1. Sfântul Petru Atonitul si îngerul întunericului
2. Sfântul Pahomie si Hristosul închipuit
3. Sfântul Nifon si îngerul mincinos
4. Invitatia înselătoare a Satanei
5. Prefacerea Satanei în preot

Sfântul Grigorie Sinaitul
Sfântul Maxim Cavsocalivitul
Sfintii Calist si Ignatie Xanthopol

Alte douâ întâmplâri despre amăgire
1. Monahul care a fost salvat dintr-o amagire înfricosâtoare
2. Ucenicul care câuta împlinirea vointei sale

Sfântul Nicodim Aghioritul
Staretul Macarie de la Optina
Sfântul Ignatie Briancianinov
Sfântul Siluan Athonitul

Intâmplâri din zilele noastre despre amăgire
1. Comorile lui Ali Pasa
2.Pătama predicatorului
3. O hirotonie săvârsită doar în vis
4. Un vis le-a distrus zestrea
5. Pătania unei fete
6. Despre cea care îsi zicea sfântă
7. „Sfânta Parascheva" în vedenii satanice
8. „Maica Domnului" în vedeniile unei tinere

Diferiti Sfinti si Părinti
Sfântul Chiril Fileotul
Sfântul Marcu Ascetul
Sfântul Maxim Mărturisitorul
Sfântul Iustin Martirul si Filozoful
Sfântul Teognostie
Avva Filimon
Sfântul Casian Romanul
Avva Teodor Tibeul
Pârintele Iosif Isihastul
Evagrie Ponticul

Câteva întâmplari care stabilesc caracterul si duhul patristic ortodox în legătură cu vedeniile
1. Sfântul Atanasie Atonitul
2. Sfântul Simon Mirovlitul
3. Sfânta Pelaghia din Tinos
4. Sfantul Pahomie si monahii eretici
5.Awa Olimpie si preotul idolatrilor
6. Vedenia avvei Zaharia
7. „Eu sunt Hristos"
8. „Vrei să-L vezi pe Hristos?"
9. Sfântul Arsenie cel Mare
10. Sovăiala avvei Zinon
11. Sfârsitul avvei Zaharia
Părintele Daniil Catunachiotis

Părintele Sofronie (1896-1993) s-a născut la Moscova. A studiat la Institutul de Stat de Arte Plastice din apropierea casei unde trăia È™i s-a dedicat cu râvnă picturii. În 1921 a plecat din Rusia È™i a vizitat Italia, Germania, iar în 1922 s-a stabilit în FranÈ›a, unde È™i-a expus lucrările în importante expoziÈ›ii de pictură. În 1925 s-a înscris la Institutul Teologic Sfântul Serghie din Paris, dar curând a renunÈ›at È™i s-a retras la Sfântul Munte. S-a închinoviat în Mănăstirea Sfântul Pantelimon, unde l-a cunoscut pe duhovnicul său, recunoscut ulterior ca Sfântul Siluan. Această cunoÈ™tinÈ›ă a fost, după cum el însuÈ™i mărturiseÈ™te, cel mai important eveniment al vieÈ›ii sale, pecetluindu-i întregul parcurs ulterior. După adormirea Sfântului Siluan, Părintele Sofronie s-a retras în pustia Sfântului Munte, unde a stat o vreme slujind ca duhovnic. Din motive medicale a fost nevoit să se mute la Karyes È™i să se stabilească la Schitul Sfântul Andrei, ca frate aparÈ›inând de Mănăstirea Vatopedi. În 1947 a plecat la Paris pentru a publica textele pe care i le-a înmânat Părintele său înainte de moartea lui. În 1959 a întemeiat Sfânta Mănăstire Stavropighie Patriarhală a Sfântului Ioan Botezătorul de la Essex, Anglia, unde a rămas până la adormirea sa, în 11 iulie 1993.

Părintele Sofronie a lăsat în urmă o bogată operă scrisă. Principalele sale lucrări sunt: „Cuviosul Siluan Athonitul”, „Vom vedea pe Dumnezeu precum este”, „Despre rugăciune”, „NaÈ™terea întru ÎmpărăÈ›ia cea neclătită”, „NevoinÈ›a cunoaÈ™terii lui Dumnezeu”. CărÈ›ile sale au fost scrise mai întâi în rusă, dar curând au fost traduse în multe alte limbi (greacă, engleză, franceză, germană, arabă, italiană, sârbă, suedeză, română etc.). Cartea sa despre Cuviosul Siluan a circulat în Rusia în mai mult de un milion de exemplare, iar în Grecia a fost scoasă deja a zecea ediÈ›ie. Părintele Sofronie constituie un punct de referinÈ›ă pentru teologia È™i viaÈ›a ortodoxă. A fost numit „teologul principiului ipostatic” şi „teologul luminii necreate”. În confuzia diferitelor personalisme ale epocii noastre, Părintele Sofronie a evidenţiat cu uimitoare deplinătate şi claritate „principiul ipostatic” care constituie chintesenţa teologiei şi antropologiei creştine. A elaborat o bogată învăţătură despre lumina dumnezeiască necreată, pe care s-a învrednicit el însuşi în repetate rânduri s-o contemple. Persoana sa a devenit un punct de atracţie nu doar pentru ortodocşi, ci şi pentru mulţi eterodocşi. A făcut cunoscute adevărul şi ecumenicitatea Ortodoxiei, creând în paralel şi o oază duhovnicească prin comunitatea pe care a fondat-o în mijlocul deşertului spiritual al Apusului postmodern.

Copilul nu asculta...  Problema veche de cand lumea.  Cum sa facem deosebirea intre capriciu si criza de nervi pe care o provoaca suprasolicitarea?  Copiii trebuie laudati?  Daca raspunsul este da, in ce fel?  Ce pedepse sunt acceptabile?  Cum sa educam simtul raspunderii la copii?  De ce unora le e greu sa‑si accepte propriul copil, desi, bineinteles, il iubesc si cateodata ii dedica toata viata lor?  Si, lucrul cel mai insemnat, cum sa imbinam traditia cu contemporaneitatea?  Cum sa nu ne abatem de la conceptiile ortodoxe cu privire la educarea copiilor fara a cadea in extreme?

Raspunsuri la aceste intrebari si la multe altele veti afla in noua carte a binecunoscutei psihoterapeute ortodoxe Tatiana Sisova, dedicata uneia dintre problemele fundamentale ale vietii de familie, de a carei rezolvare depind fericirea si bunastarea atat parintilor, cat si copiilor.

Toata Scriptura este insuflata de Dumnezeu si folositoare. Ea a fost scrisa de Duhul Sfant pentru ca sa gasim in ea, intocmai ca intr-un spital sufletesc, la care sa vina toti, doctoria potrivita pentru boala fiecaruia.  Caci este scris Doctoria este aceea care va face sa inceteze suferintele cele mari.  Intradevar, altceva ne invata Cartile Profetilor, altceva cele istorice, altceva Legea si altceva indemnurile date prin Proverbe.  Cartea Psalmilor insa cuprinde in sine tot ceea ce este mai folositor in toate.  Ea profeteste cele viitoare, insemneaza faptele istorice, da legi pentru viata, arata ce trebuie sa facem si, ca sa spunem intr-un singur cuvant, este o adevarata comoara de invataturi bune, punand la indemana fiecaruia, dupa sarguinta lui, tot ceea ce ii este de folos.  Ea vindeca ranile cele vechi ale sufletului si aduce cat se poate de grabnic insanatosirea celui de curand ranit.  Ingrijeste de cel bolnav si pastreaza intreg pe cel sanatos.  In genere, ea face ca patimile, care de-a lungul vietii omenesti cautau sa se cuibareasca in suflete, sa fie indepartate.  Iar la aceasta ajunge prin crearea ingrijita a unei stari sufletesti pline de bucurie si de placere, care face ca in suflete sa ia fiinta cugetele cele intelepte.