Fost-au acest fericit părinte Ioan născut din părinţi binecredincioşi, Neagoe şi Stana; iar pentru multă vreme a trecuţilor ani, din ce neam se trăgea, fostu-s-a uitat. Însă din mică vârstă şi-a închinat viaţa Domnului şi Stăpânului nostru Iisus Hristos, intrând în sfânta mânăstire a Câmpulungului, a cinstitei Adormiri a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, unde şi sfântul cin călugăresc a primit.

Un rol aparte în mărturisirea Teologiei Răsăritene în Apus l-a avut Sfântul Ambrozie, episcopul Mediolanului È™i, de aceea, cartea Părintelui Dr. Ștefan Zară, Sfântul Ambrozie al Mediolanului. Monografie patristică are meritul de a-l prezenta drept „un părinte de o profundă trăire duhovnicească şi fervent luptător pentru apărarea dreptei credinţe, alături de alţi reprezentanţi, ca: Sfântul Atanasie cel Mare, Sfântul Vasile cel Mare, Sfântul Grigorie de Nazianz, Sfântul Grigorie de Nyssa, Sfântul Ioan Gură de Aur, Sfântul Ilarie de Pictavium, Fericitul Ieronim şi Fericitul Augustin. Sfântul Ambrozie are un simţ profund pentru valoarea şi funcţia ecumenică a credinţei, a doctrinei şi a tradiţiei creştine. El atribuie o importanţă deosebită sinoadelor, mai ales aceluia de la Niceea, care este un continuu centru de referinţă pentru problemele de învăţătură şi viaţă creştină. Sfântul Ambrozie ţine ca răsăritenii şi apusenii să trateze împreună problemele apărute în Biserică, ce necesită colaborarea, cercetarea şi hotărârea de luat în comun”. 

Cartea propune dintru început o incursiune asupra vieții mănăstirești din Oltenia de sub Munte, o prezentare realizată de către Monahia Stavroforă Theodora (Videscu), cea care a alcătuit și chipurile duhovnicești ale monahiilor devenite pilde de viețuire în mănăstirile vâlcene. Pentru realizarea acestora, monahia Teodora (Videscu) a cercetat documente de arhivă, a cules mărturii, de la actualele viețuitoare din mănăstiri, despre monahiile mutate la cele veșnice și, inedit, a stat de vorbă cu monahiile bătrâne care, derulând firul amintirilor, au povestit bucuriile duhovnicești pe care le-au trăit în mănăstire, dar și ororile și abuzurile puterii politice, venite în special în urma Decretului 410 din 1959.

În predoslovia cărții, intitulată Matericul mănăstirilor vâlcene – chipuri de monahii cu viețuire sfântă, Înaltpreasfințitul Părinte Varsanufie, Arhiepiscopul Râmnicului, ne încredințează că „spiritualitatea ortodoxă din ținuturile vâlcene a fost și rămâne sinteza spiritualității monahale isihaste din țara noastră, desăvârșită aici prin activitatea duhovnicească a Sfântului Ierarh Calinic de la Cernica și a ucenicilor săi. Nimic nu reprezintă mai bine județul Vâlcea decât mănăstirile, care de atâtea veacuri întăresc viața spirituală și cultura românească de pe aceste meleaguri, fiind reali factori misionari și culturali.

Viața duhovnicească a credincioșilor vâlceni a fost permanent înnoită prin prezența mănăstirilor, acestea fiind adevărate cristelnițe spirituale, în care s-au născut și au crescut duhovnicește vâlcenii. Viața monahală din aceste ținuturi a fost influențată mult și de spațiul geografic local, parcă făcut pentru sihăstrie și viață călugărească în general. Astfel s-au născut mănăstiri de o valoare duhovnicească și culturală incomensurabilă.

Mănăstirile de aici dovedesc atât hărnicia călugărilor, cât și viața lor duhovnicească tainică, ei fiind preocupați mereu de filocalie, de rugăciune, priveghere și mai ales de mântuire. Moștenirea spirituală și totodată culturală pe care aceștia ne-au lăsat-o constituie pentru noi o adevărată scară care ne pune în legătură cu trecutul, cu rădăcinile noastre duhovnicești, făcându-ne să trăim și să simțim ca români adevărați și ca ortodocși dreptslăvitori. Aceste lăcașuri de rugăciune dau mărturie că niciodată candela rugăciunii nu a încetat să lumineze aici, aducând și pentru lumea de astăzi ceva din tainica rugăciune de atunci.

În literatura patericală românească au apărut o serie de scrieri care descriu diferite vieți ale călugărilor viețuitori în mănăstirile din țara noastră, însă s-au publicat prea puține vieți de monahii, chipuri de maici îmbunătățite, care au fost și pot fi pildă de viețuire pentru fiecare creștin. Nu doar că nu ne îndoim că au trăit în mănăstirile noastre foarte multe monahii îmbunătățite, ci suntem convinși de acest fapt, biografiile multora dintre ele păstrându-se prin arhivele mănăstirești sau în memoria monahiilor mai în vârstă”.

De aceea, volumul își propune recuperarea mărturiilor privitoare la viețuitoarele din mănăstirile Bistrița, Hurezi, Dintr-un Lemn, Govora, Surpatele, Sărăcinești și Bradu.

Datele despre unele monahii au fost recuperate din documente de arhivă, ele însele triate în timpul prigoanei dispusă asupra mănăstirilor prin Decretul 410 din 1959. Prezentarea listelor viețuitoarelor din mănăstiri în perioada interbelică oferă o imagine clară asupra obștilor monahale, dar și a bogatei activități sociale, educațională și culturală pe care o desfășurau, cum, de altfel, prezentarea listelor cu monahiile care au fost obligate prin Decret să părăsească mănăstirile, demonstrează abuzurile reprezentanților Statului față de acestea și încercarea de distrugere a rânduielilor monahale. „Maicile au plecat pe unde au putut și parte dintre ele au reușit să revină în mănăstirea de metanie, după o vreme, iar altele au rămas în lume, stingându-se cu dorul de viață monahală și cu durerea de a li se fi frânt năzuința spre desăvârșirea vieții duhovnicești, alături de surorile de mănăstire”, spune monahia Theodora.

Aceste experiențe, cărora li se adaugă mărturiile privitoare la activitatea jertfelnică a starețelor și monahiilor care și-au dedicat viața slujirii lui Dumnezeu, conferă volumului de față aspectul unei literaturi memorialistice și patericale.

O apariție inedită, ce poartă titlul de Materic, volumul apare în colecția Vita monastica și încântă atât prin grafica deosebită cât și prin naturalețea mărturisirilor monahiilor bătrâne dar și a mărturiile privitoare la chipurile duhovnicești care s-au așezat în conștiința obștilor mănăstirești drept pilde de slujire a lui Dumnezeu și semenilor.

N-am adunat aur şi argint, nici bijuterii sau pietre scumpe, fiindcă niciodată nu mi-am pus nădejdea în ele, ci totdeauna mi-am pus nădejdea în purtarea de grijă a lui Dumnezeu, care niciodată nu m-a părăsit. În tot cursul vieţii mele, deşi am fost supus slăbiciunilor omeneşti, milostivirea lui Dumnezeu cea nemărginită nu s-a depărtat de la mine. Pentru aceasta m-am sârguit să păşesc pe căile mântuirii, îndeletnicindu-mă cu citirea şi tipărirea Sfintelor Scripturi, învăţăturile Sfinţilor Părinţi, dascăli ai Bisericii Ortodoxe şi, potrivit cu duhul lor, am folosit toate puterile mele spre zidirea, îndreptarea şi împodobirea sfintelor biserici şi mănăstiri. 

Volumul cuprinde o serie de mărturii despre viaÈ›a Părintelui Arhimandrit Teofil Bădoiu, stareÈ›ul Mănăstirii Slănic din ArgeÈ™, oferite de către ierarhi, stareÈ›i È™i fiii săi duhovniceÈ™ti, întrucât, sublinia ÎnaltpreasfinÈ›itul Părinte Teofan, Mitropolitul Moldovei È™i Bucovinei, că „multe persoane au făcut parte din mediul în care Părintele Teofil a viat, s‑a mişcat, a existat. Familia în care s‑a născut, Schitul Slănic unde a trăit cea mai mare parte a vieţii, şederea sa în vremuri de bejenie la Corbi sau la Mănăstirea Dintr‑un Lemn, Ava Vitimion – stareţul de la Slănic, întâlnirea cu Părintele Boboc Mărturisitorul, prietenia sa cu Părintele Nicodim de la Crasna, Părintele Gavriil de la Zamfira, legăturile sale cu diferiţi arhierei, precum Vlădica Varsanufie, ÎPS Calinic al Argeşului, Vlădica Galaction de la Teleorman, cu Maica Gabriela de la Dintr‑un Lemn, mulţimea de ucenici dintre călugări, călugăriţe, preoţi de parohie şi credincioşi … au fost trimişii sau îngăduiţii lui Dumnezeu cu scopul de a‑l forma duhovniceşte pe Părintele Teofil în calea sa de neabătut către Împărăţie”. 

Volumul, alcătuit cu sprijinul doamnei Ioana Feodorov, fiica autorului, cea care a oferit È™i Cuvântul înainte, cuprinde trei lucrări ale lui Virgil Cândea, Geneza unui ideal, Un mare ctitor: Neagoe Basarab È™i ÎnvăÈ›ăturile lui Neagoe Basarab. Primul monument al experienÈ›ei diplomatice româneÈ™ti medievale, publicate în perioada în care lucra la Biblioteca Academiei, cărora se alătură o serie de aprecieri faÈ›ă de personalitatea eruditului academician din partea unor ierarhi È™i academicieni, dar È™i a prietenului său de-o viaÈ›ă, Profesorul Paul H. Stahl. 

(lipsa text)

Calendar realizat de maicile de la Manastirea Paltin Petru Voda.

Cuvantul paraclis desemneaza o alcatuire de slujba sub forma de poezie imnografica, compusa din lecturi biblice, tropare, stihiri si condace unite in structura liturgica a unui canon complet.  Ca forma de rugaciune pentru cei vii, paraclisul, dateaza din secolul al VIII-lea si se aseamana cu acatistul , dar spre deosebire de acesta el se adreseaza lui Dumnezeu prin rugaciunile de mijlocire ale Maicii Domnului.  Doua sunt paraclisele cele mai vechi si, totodata, cele mai cunoscute: Primul Paraclis, numit si Paraclisul Mic, care a fost alcatuit in secolul al VIII-lea de cuviosul Teostirict Monahul sau, dupa altii, de Teofan Marturisitorul si care, in vechea randuiala a Ceaslovului, incheie capitolul bogorodicinelor, adica al troparelor Nascatoarei de Dumnezeu, si Al doilea Praclis, numit si Paraclisul Mare, care a fost alcatuit abia in secolul al XIII-lea de imparatul bizantin Theodoros II Dukas Laskaris (1254-1258) si care incheie Psaltirea cultica

Psaltirea tradusa si comentata in Muntele Athos reprezintă o nouă traducere a psalmilor, realizată de un grup de monahi români din È›ară È™i din Muntele Athos, asociaÈ›i Colegiului Ortodox Noul Studion. Pentru facilitarea lecturii liturgice È™i receptarea textului atât în rugăciunea particulară, cât È™i în cea comună a Bisericii, editorii au încercat să păstreze structura È™i lexicul traducerilor anterioare, dând prioritate fidelităÈ›ii faÈ›ă de textul Septuagintei, folosit de Apostoli È™i de toÈ›i PărinÈ›ii răsăriteni. Astfel, au fost eliminate expresiile sau pasajele împrumutate din textul Masoretic, introduse în versiunile româneÈ™ti după 1936, ceea ce a dus, inevitabil, È™i la operarea unor mici modificări ale sintaxei sau ale unor cuvinte, întotdeauna în concordanÈ›ă cu tradiÈ›ia exegetică patristică.

Scoliile de la sfârÈ™itul cărÈ›ii, pe lângă scurtele analize lămuritoare ale unor termeni biblici, cuprind citate din surse patristice , fie limpezind pasajele dificile, fie justificând parafraza impusă uneori de acestea, astfel încât cititorul să aibă un prin contact cu înÈ›elegerea Psalmilor de către SfinÈ›ii PărinÈ›i.

Ediţia a II-a cartonata revizuită şi completată

Jertfa uni preot mucenic rste, inainte de toate, un roman de idei. De idei, dar si de adevaruri. Adevaruri care ne privesc indeobste pe noi, romanii, si mai ales pe noi, crestinii. Multe dintre adevarurile exilate din manualele de istorie a Romaniei si din istoria recenta a Bisericii glasuiesc aici puternic, chinuitor pentru cititorul in care mai palpaie o constiinta.

In cultul divin public al Sfintei Biserici Ortodoxe intalnim rugaciuni pe care Biserica le inalta catre Preasfanta si Dumnezeiasca Treime, catre Dumnezeu Tatal, catre Preasfantul Duh, catre Fiul lui Dumnezeu, Mantuitorul Iisus Hristos, catre Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu, Maica Domnului nostru Iisus Hristos, catre Puterile Ceresti cele netrupesti si catre toti Sfintii.  Ele sunt asezate si randuite sa fie rostite la timpul potrivit, asa incat slujbele Bisericii sunt asemenea unor campii luminoase, impodobite cu frumusetea culorilor si buna mireasma a florilor de multe feluri, rugaciunile alternand si alcatuind o preafrumoasa cununa a Bisericii.

Aceasta carte s-a alcatuit din dorinta de a avea la indemana, intr-un buchet, cele mai frumoase dintre rugaciunile catre Mantuitorul Hristos si catre Maica Domnului si ofera rugatorului evlavios o mica parte din rugaciunile Bisericii catre Domnul nostru Iisus Hristos si catre Preasfanta Fecioara Maria, Nascatoarea de Dumnezeu.