(lipsa text)

Vremurile grele prin care trecem, feluritele stramtori care ne preseaza, obligatiile de crestini si datoriile de cetateni Romani, adeseori ne silesc sa privim inapoi la viata petrecuta si sa observam cu atentie la virtutile mult folositoare pe care sa le pastram, dezvoltandu-le si la viciile pagubitoare, contra carora sa luptam spre a le smulge din fiinta neamului nostru.

Unul dintre viciile care a pagubit mult neamul nostru, sugand ca o lipitoare agonisita si vlaga romanului, este moda cu luxul, impodobirile, inzorzonarile, slutirile si feluritele impopotonari.  Moda, luxul si impodobirile acestea desarte, au secatuit multi bogati romani, a facut pe multi functionari (si functionare) saraci, sa-si amaneteze leafa pe luni de zile inainte, spre a putea face fata in lume dupa moda zilei si asa, unii dintr-insii saracind, nealimentandu-se omeneste, au cazut in felurite boli si s-au pierdut in mizerie.

Rugaciuni si invataturi despre post si iesirea sufletului. 

• * Cand sa ne rugam? 
• * Cui sa ne rugam? 
• * Sa ne rugam lui Dumnezeu in orice loc, vreme si imprejurare 
• * Mesele zilei 
• * Rugaciune de calatorie 
• * Roaga-te cand pleci de acasa... 

Cărticica de faţă este alcătuită la cererea multor cititori care şi-au exprimat dorinţa de a avea o lucrare de mici proporţii din care să cunoască ce trebuie să facă atunci când moare cineva din familie, care sunt parastasele şi soroacele lor şi ce însemnătate au acestea.

„În viaÈ›ă, omul să culeagă precum
albina din flori: ceea ce este bun!”
(Sfântul Vasile cel Mare)

Acum, în prag de nou secol È™i mileniu, lucrarea îÈ™i păstrează actualitatea prin faptul că abordează problemele generale ale omenirii: caracterul, soarta, voinÈ›a, morala, profesia, relaÈ›iile cu oamenii. Cartea ne ia prin surprindere prin frumuseÈ›ea argumentării ideilor dezbătute, prin delicateÈ›ea cu care se adresează cititorilor, prin parfumul È™i culoarea uÈ™or arhaică a limbii traducătorului, care reuÈ™eÈ™te, printr- o fericită aÈ™ezare în context, să ofere cititorilor o bogăÈ›ie inestimabilă de idei, de o adâncă È™i penetrantă putere de sugestie. Nu putem trece cu vederea în această pledoarie pentru
actualitatea lucrării, punctele de vedere originale È™i incitante, afirmate în comentariul unor personaje È™i situaÈ›ii literare, mitice, religioase, filosofice, cu care este impregnat textul.
Îndemnul acestei cărÈ›i este: „Să fii OM! Să te ridici la statutul de OM!” Un om demn de numele său este rezultatul unei voinÈ›e disciplinate, a unui efort personal de autodepăÈ™ire, de cumpătare È™i înfrânare a gândurilor, a faptelor È™i a instinctelor sale.
Avem în firea noastră instincte egoiste È™i răutăcioase, dar suntem străbătuÈ›i È™i de sentimente înălÈ›ătoare, nobile, adevărate. Din aceste două feluri de porniri se naÈ™te lupta între bine
È™i rău.
Oricât de grea ar părea lupta, trebuie să învingem, dacă dorim să demonstrăm măreÈ›ia È™i nobleÈ›ea sufletească. „Câtă vreme este între voi pizmă, È™i ceartă, È™i dezbinări, nu sunteÈ›i oare, trupeÈ™ti È™i nu după firea omenească umblaÈ›i?”, ne întreabă retoric Sfântul Apostol Pavel (1 Corinteni 3,3). „Iar
cei ce sunt ai lui Hristos Iisus È™i-au răstignit trupul împreună cu patimile È™i cu poftele” (Galateni 5,24). Tot el ne îndeamnă să luptăm cu patimile È™i pornirile fireÈ™ti, căci „oricine se luptă se înfrânează de la toate”, iar cel ce se înfrânează primeÈ™te „cunună nestricăcioasă” (I Corinteni 9,
24-25). Cununile se dau pe măsura luptei!

Indrumarea vietii

Lumea È™i sufletul sunt două creaturi ale Dumnezeirii, pe care cei vii nu le cunosc È™i nu le preÈ›uiesc precum se cuvine. RepauzaÈ›ii însă cunosc adevăratul lor preÈ›. Să întrebăm pe împăraÈ›ii pământului, pe tiranii cetăÈ›ilor, pe filozofii neamurilor È™i bogaÈ›ii care s-au bucurat o clipă de frumuseÈ›ile, plăcerile, slava È™i ademenirile lumii acesteia, să ne spună ei ce au dobândit din toate deÈ™ertăciunile lumii? Ce au luat din lumea aceasta cu ei în mormânt? Ei tac. Nu ne spun nimic. De ce? Pentru că chiar de ne-ar vorbi ei adevărul, oamenii cufundaÈ›i în felurite deÈ™ertăciuni È™i griji lumeÈ™ti, n-ar crede. Oamenii cred numai în ceea ce văd, adică, în cele materiale, dar ei nu cred È™i în ceea ce ne spune Dumnezeu, în lumea spirituală, creată de El, în care ne este pregătită nouă adevărata, desăvârÈ™ita È™i eterna fericire.

"Prin porunca a III-a a Decalogului, Dumnezeu ne poruncește:Sa nu iei Numele Domnului Dumnezeului tau in desert.

La aceasta porunca gresesc: toti hulitorii si cei care fac juraminte sau care pun pe altii sa faca juraminte si cei care calca juramintele; cei care la fiecare pricina pomenesc pe Dumnezeu, zicand: Dumnezeu stie, zau, zau lui Dumnezeu, pe legea mea si altele asemenea; cei care fagaduiesc lui Dumnezeu sa faca vreun lucru bun si nu-si implinesc fagaduintele lor; proorocii mincinosi; cei care cer de la Dumnezeu cereri necuviincioase dupa voile lor, cereri potrivnice mantuirii lor; cei care intrebuinteaza cuvintele Dumnezeiestilor Scripturi la glume si rasuri; cei care nu sufera bolile trupesti, feluritele lipsuri ori ispite, cu rabdare si multumire, ci cartesc prihanind pe Dumnezeu ca pe un nedrept; cei care hulesc pe Dumnezeu, Numele Lui, Cortul sau Biserica, cele Sfinte si pe Sfintii Lui din cer si cei care fac si pe altii sa hulesca; cei care zic ca Dumnezeiasca Scriptura cuprinde basme, impotrivindu-i-se, si lauda mai mult cartile paganilor; cei care isi calca fagaduinta data la Sfantul Botez, dezertand la credinte si vietuiri anticrestinesti potrivnice Ortodoxiei."

Protos. Nicodim Mandita

Preacurata Maica Fecioara Maria ocupa un loc foarte insemnat si ales in cultul Bisericii Crestine.  Ea este cea mai curata si mai aleasa dintre fecioare si maici, care cu vrednicie a primit harul dumnezeiesc, zamislind din Duhul Sfant si nascand pe Fiul lui Dumnezeu, pe Domnul nostru Iisus Hristos, Mantuitorul lumii, pe Mesia cel mult asteptat de toate neamurile.  Preasfanta Fecioara Maria mai inainte de zamislire a fost harazita lui Dumnezeu de parintii sai Ioachim si Ana.

În cartea aceasta vom vorbi despre felurite lucrări minunate ale sufletului omenesc È™i despre păzirea lui de către Îngerii păzitori, în seama cărora este încredinÈ›at de ÎnsuÈ™i Creatorul lui, adică de Dumnezeu.

În lucrarea de faÈ›ă, cititorii È™i ascultătorii atenÈ›i, vor afla multe lucrări minunate ale sufletului omenesc, care le vor dezvolta cunoÈ™tinÈ›ele în această latură interesantă È™i preÈ›ioasă, de care folosindu-se se pot apropia È™i uni cu adevărata dragoste fiască de Dumnezeu Creatorul È™i AtoateÈ›iitorul.

Milostivul Dumnezeu, Căruia toate-I sunt cu putinÈ›ă, să dea putere È™i Har lucrării acesteia È™i celor ce o vor citi È™i asculta cu atenÈ›ie È™i drag. Mila Lui să umple de cunoÈ™tinÈ›ă heruvimicească È™i dragoste serafimicească, toate sufletele care se vor folosi cu drag È™i luare-aminte de acest umil Tezaur Duhovnicesc, È™i să ne ajute tuturor a ne alimenta cu îmbelÈ™ugare din DumnezeieÈ™tile învăÈ›ături, È™i a dobândi amândouă fericirile: vremelnică È™i veÈ™nică.

Protosinghel Nicodim Mandinta

Dumnezeasca Liturghie e partea cea mai de căpetenie a cultului creÈ™tin. Ceea ce este capul pentru întreg corpul omenesc; Altarul pentru întregul edificiu al bisericii; rădăcina pentru corpul copacilor È™i plantelor;[...] soarele faÈ›ă de lună, stele È™i pământ; aceea este Dumnezeiasca Liturghie unită cu Sfânta Euharistie pentru toate divinele servicii bisericeÈ™ti. În timpul acestei DumnezeieÈ™ti Slujbe se aduce lui Dumnezeu, sub chipul Pâinii È™i Vinului, acelaÈ™i sacrificiu de împăcare adus la Cina cea de Taină È™i pe Crucea de pe Golgota, adică însuÈ™i Preasfântul Trup pironit pe Cruce È™i Sângele vărsat de Domnul nostru Iisus Hristos drept jertfă pentru iertarea păcatelor, însă în mod nesângeros. Pentru aceasta, ea se mai numeÈ™te È™i "Jertfa cea fără de sânge". Preasfântul Trup È™i Sânge al Domnului Hristos, se dă întotdeauna credincioÈ™ilor creÈ™tini, spre împărtăÈ™ire, sub chipul Pâinii È™i Vinului, pentru a se întări cu puterea Dumnezeiască existentă într-însele spre viaÈ›a È™i fericirea veÈ™nică.

Protos. Nicodim MăndiÈ›ă