Cine ar putea ramane impasibil atunci cand ar afla groaznicele chinuri, suferintele inimaginabile indurate pentru Hristos de ei, oameni simpli precum noi? Au fost cu siguranta si caderi, dar multimea biruitorilor stiuti si nestiuti au deschis portile raiului. Avandu-le chipul in fata ochilor nostri duhovnicesti ne intrebam: in ce masura viata noastra se aseamana cu a unuia dintre ei? cat am facut sau facem din ceea ce am putea face? Sunt intrebari simpple ce nasc in noi semnele strigarii.

Aceasta carte s-a ivit de la sine, izvorand din sufletul scriitorului, la putin timp dupa adormirea Batranului Porfirie.  Fara a avea pretentia unei expuneri sistematice a celor scrise, cartea a fost bine primita de toti credinciosii crestini, care au vazut in scriitor doar un alt crestin, la fel de simplu ca si ei, care le vorbeste in limbajul de zi cu zi despre toate lucrurile cele minunate si despre toate invataturile pe care si le aminteste din discutiile cu Parintele Porfirie.

Scopul acestei carti nu este aducerea unor laude Parintelui Porfirie, ci acela de a-i indemna pe toti sa-L iubeasca pe Hristos, Care este Totul, asa cum insusi parintele spunea.  Daca fie si un singur suflet se va folosi de aceasta carte, atunci este indreptatita osteneala celor ce au inlesnit aparitia sa.

Educatia copiilor este obligatia primordiala a parintilor.  Parintii care au esuat in educarea copiilor lor sunt socotiti, de obicei, ratati in toate.  Daca ei si-au pus viata in slujba extinderii afacerilor si a inmultirii banilor si averilor, facandu-se magnati si bogatasi, dar n-au miscat nici un deget pentru educarea elementara a copiilor lor, atunci inseamna ca nu numai ca nu le-au oferit nimic acestora, dar s-au mai si luptat si ostenit sa-i faca lenesi, neispraviti si infractori!  si stiti de ce?  Pentru ca banul, cand intra pe mana unor oameni decazuti, face rau atat celor ce il au, cat si celor care sunt lipsiti de el.  Deoarece primii - cei care-l au - profita de ultimii - cei care nu-l au - dupa bunul lor plac.

Din cuprins:

Icoane facatoare de minuni
Medic neplatit
Aparitii binefacatoare
Ocrotire si ajutor

Cuviosul Isaia Pustnicul a vietuit in veacul al cincilea, in pustia schetica din Egipt si in pustia din Gaza Palestinei.  Este cunoscut ca un mare Parinte duhovnicesc, plin de intelepciune si dreapta socoteala; de aceea a fost numit "Inteleptul intre intelepti".  Cele treizeci de cuvinte catre monahi care ne-au ramas de la dansul, sunt izvorate dintr-o adanca traire duhovniceasca si reprezinta adevarata traditie a Parintilor pustiei.  El insusi spune ucenicilor sai ca: nu intelege sa-i invete altceva, decat ceea ce a auzit si vazut la batranii sai Parinti duhovnicesti(Cele 27 de capete despre paza mintii, pe care le avem in Filocalia, vol I, reprezinta un mic extras din Asketiconul Avvei Isaia).

Exista in invataturile lui Dorotei un mare optimism.  Marele vrajmas a fost biruit prin moartea lui Hristos.  Deci il putem birui si noi.  Raul, demonii, n-au putere prea mare de existenta si deci nici de lucrare, decat atata cat le concedem noi.  Ei sunt tari numai prin amagiri, prin inscenari.  Intarirea constiintei de sine, a sensibilitatii noastre spirituale, ne scapa din mrejele inconsistente ale patimilor, ale demonilor.  Patimile lucreaza prin gandurile noastre, mai bine zis prin strambarea lor.  Dar ele sunt constructii ajutate de noi prin neatentie.  Atentia noastra le poate risipi usor, reinsanatosindu-ne.  Ele au sprijin intr-o vointa inselata si inselatoare a noastra.  Socotim ca prin aceasta vointa ne slujim interesele proprii cand de fapt ne deservim fiinta noastra.  E o vointa amagitoare, care e intarita de o pretentie, de pretentia ca avem dreptate cand urmarim interesele noastre egoiste care in scurta vreme se dovedesc contrarii noua.

Acesta este aspectul principal al invataturilor: o simplicitate naturala, o spontaneitate care nu se mai gaseste in nici o alta scriere duhovniceasca din epoca parintilor; ele nu sunt scrieri, sunt cuvinte vii ale unui mare povatuitor duhovnicesc.

Pr. Dumitru Staniloae

Chemat în ajutor, Sfântul Nectarie nu întârzie să-i tămăduiască pe cei aflaţi în nevoi sufleteşti şi trupeşti, devenind ocrotitorul lor. Drept dovadă, nu puţine sunt mamele care le-au pus numele propriilor copii după cel al Sfântului Nectarie, ca o mulţumire pentru faptul ca i-au putut naşte, deşi doctorii nu le mai dădeau vreo speranţă.

Mărturiile din această carte sunt doar o mică parte din misiunea pe care Sfântul Nectarie o face pentru Slava lui Dumnezeu, arătând încă o dată milostivirea Sfintei Treimi faţă de oameni, care sunt aşteptaţi cu toţii să se alăture sfinţilor în Biserica Biruitoare, printr-o viaţă de continuă luptă cu duhurile răutăţii, aici pe pământ.

Vlad Herman

Cuprins:

Precuvantare la Mica Pravilioara
Insemnatatea pe scurt a celor sapte laude
Rugaciunile diminetii
Rugaciunile de seara
Miezonoptica pentru toate zilele
Miezonoptica pentru Sambete
Miezonoptica pentru Duminici
Utrenia
Ceasul intai
Ceasul al treilea
Ceasul al saselea
Obednita
Ceasul al noualea
Vecernia
Pavecernita
Ceasurile Pastilor
Canon de pocainta catre Domnul nostru Iisus Hristos
Canon de rugaciune catre ingerul pazitor al vietii omului
Paraclisul Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu
Al doilea paraclis al Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu
Pomelnic
Sinaxar peste tot anul
Invatatura pe scurt

Cărticica de faţă este alcătuită la cererea multor cititori care şi-au exprimat dorinţa de a avea o lucrare de mici proporţii din care să cunoască ce trebuie să facă atunci când moare cineva din familie, care sunt parastasele şi soroacele lor şi ce însemnătate au acestea.

Atotputernice Stăpâne, Ziditorul È™i Părintele nostru cel Ceresc, care din bunătatea È™i prin binecuvântarea Ta mi-ai dăruit copii: ÎnsuÈ›i primeÈ™te mulÈ›umita È™i lauda inimii mele pentru acest dar; È™i mă învredniceÈ™te de harul È™i ajutorul Tău, ca să-mi pot îndruma copiii pe căile credinÈ›ei, ale evlaviei È™i dragostei Tale, ca odată cu vârsta să crească È™i în har È™i în înÈ›elepciune, È™i să se învrednicească de moÈ™tenirea vieÈ›ii veÈ™nice. Amin 

Mântuitorul Iisus Hristos a lăsat ca dreptar ­tuturor oamenilor, în Evanghelia Sa, o Lege veÈ™nică: „Poruncă nouă dau vouă: să vă iubiţi unul pe altul. Precum Eu v‑am iubit pe voi, aşa şi voi să vă iubiţi unul pe altul” (Ioan 13, 34). „Precum Eu v‑am iubit pe voi” sunt cuvinte care arată măsura dragostei celei mântuitoare, pline de jertfelnicie. Oare ce înseamnă pentru viaÈ›a creÈ™tinilor de astăzi această poruncă? Și, de asemenea, cum poate fi pusă ea în practică de către omul contemporan?

Aceasta carte cuprinde răspunsuri ale Sfin­È›i­lor PărinÈ›i È™i ale mai multor înduhovniciÈ›i sta­reÈ›i contemporani în ceea ce priveÈ™te purtarea noastră faÈ›ă de aproapele: de ce‑i iubim pe oameni, cum arată adevărata dragoste È™i cum să o deprindem, să avem sau nu părtăÈ™ie cu oameni „răi”, cum să îi iubim cu adevărat pe semenii noÈ™tri, cum să ne purtăm cu cei ce Îl hulesc pe Dumnezeu.

Florilegiul tematic cuprins între filele acestei cărÈ›i se arată, astfel, a fi o adevărată vistierie duhovnicească, de unde vom putea scoate mulţime de poveţe, ce ne vor netezi calea spre mântuire.

Când È™i cum a fost întemeiată Taina Spovedaniei? Când È™i de câte ori pe an trebuie să ne spovenim? Ce sunt epitimiile sau canoanele de spovedanie È™i cum se aplică ele astăzi? Avem duhovnic? Cum este el È™i cum păstrăm dialogul È™i comuniunea el? Care sunt urmările Spovedaniei È™i ale nespovedirii? Care sunt limitele intervenÈ›iei È™i lucrării în viaÈ›a penitentului? De ce este necesară È™i folositoare spovedania clericilor? Păcatele mărturisite o cdată mai trebuie spovedite la o altă spovedanie? Spovedania: în picioare, în genunchi sau pe scaun? Care este rânduiala pregătirii credincioÈ™ilor mireni pentru primirea Sfintei ÎmpărtăÈ™anii? În ce condiÈ›ii È™i cât de des primesc Sfânta ÎmpărtăÈ™anie copiii? Cum ajungem la împărtăÈ™irea continuă cu Sfintele Taine? Care sunt inovaÈ›iile È™i abaterile de la normele liturgice , canonice È™i pastorale privitoare la săvârÈ™irea Tainei ÎmpărtîÈ™aniei? Care este rânduiala împărtăÈ™irii bolnavilor? Despre materia folosită la Sfânta Euharistie: pâinea, vinul È™i apa