Biserica este inzestrata de Dumnezeu cu puterea de a oferi raspunsul teologic la provocarile lumii contemporane si de a gasi solutii viabile, care sa protejeze si sa orienteze umanul, asezandu-l salutar in comuniune cu Dumnezeu.  In relatie cu stiinta, teologia nu se gaseste in raport de subordonare, ci de conlucrare, adica de sinergie dinamica, avand aceeasi vocatie unica: restaurarea si autodepasirea conditiei umane, prin orientarea hristocentrica si nu umanist-antropocentrica.  Doar in Dumnezeu, omul este capabil sa-si depasesca conditia si sa inteleaga taina Universului, contempland rationalitatea sa, citind semnele prezentei lui Dumnezeu...

Am scris acest volum gandindu-ma la tinerii de astazi care cauta sa-si defineasca identitatea intr-un ev al dezradacinarii religioase si culturale, la necesitatea omului contemporan de a avea un reper moral, intr-un timp al crizei de modele.

In acest sens, intorcandu-ma la un model desavarsit, am ales din buchetul experientelor mele duhovnicesti cateva mai reprezentative care sa exprime ganduri si trairi pe care le-am experiat in preajma unor corifei ai Ortodoxiei si am gandit sa le ofer spre publicare Editurii Filocalia a Arhiepiscopiei Romanulu si Bacaului, in anul comemorativ al marilor personalitati ecleziastice din eparhii.

Nu numai noi, ci intreaga lume ortodoxa isi marturiseste in zilele noastre aceeasi credinta si aceeasi evlavie fata de Sfanta intregii Ortodoxii si asteapta de la ea puterea data candva celor adunati langa racla sa, in 1642: puterea de a face din Ortodoxie si din solidaritatea ortodoxa aluatul unei lumi pentru care ziua de maine sa nu mai apara la orizont ca o gaura neagra, capabila sa inghita totul.  In felul acesta incepatorul rautatii va fi inca o data invins de catre aceea care a primit de la Dumnezeu aceasta nemarginita putere si aceasta suprema misiune, precum si de catre cei ce cu credinta i se roaga ei si Maicii Domnului: Din valul ce ne bantuie, inalta-ne, ne mantuie.

Personalitate covarsitoare a ierarhului Melchisedec Stefanescu il recomanda posteritatii ca fiind, in aceeasi masura, teolog erudit, istoric vizionar, om de liter si abil diplomat.  Opera sa integrala reliefeaza preocuparile si aptitudinile diverse ale unui om total, care a inteles necesitatile si rolul Bisericii in structura identitatii unui neam pe care l-a iubit cu toata fiinta sa.

Lecturand paginile acestor poeme scrise in vremea sarbatorii, a intamplarilor si evenimentelor speciale, unele dorite altele mai putin dorite, sau a meditatiei pesonale, veti descoperi extraordinarul si in acelasi timp, cotidianul experientei duhovnicesti, exprimate cu o sensibilitate si cu o mare bogatie a nuantelor, ce nu pot fi decat rodul intalnirii darurilor personale si inspiratiei Duhului.

Ascultă glasul conÈ™tiinÈ›ei

Când noaptea începe, deÈ™i e lumină,
Când plouă-n torente, deÈ™i-i zi senină,
Când lumea-i atee, deÈ™i se închină,
Când totu-i haotic, deÈ™i-i disciplină,
Când pacea umană nu-i pace divină,
ȘtiinÈ›a lumească e anticreÈ™tină,
Tu, chipul iconic, făcut de Hristos,
Devii chip urât, de fiu păcătos!?

Un rol aparte în mărturisirea Teologiei Răsăritene în Apus l-a avut Sfântul Ambrozie, episcopul Mediolanului È™i, de aceea, cartea Părintelui Dr. Ștefan Zară, Sfântul Ambrozie al Mediolanului. Monografie patristică are meritul de a-l prezenta drept „un părinte de o profundă trăire duhovnicească şi fervent luptător pentru apărarea dreptei credinţe, alături de alţi reprezentanţi, ca: Sfântul Atanasie cel Mare, Sfântul Vasile cel Mare, Sfântul Grigorie de Nazianz, Sfântul Grigorie de Nyssa, Sfântul Ioan Gură de Aur, Sfântul Ilarie de Pictavium, Fericitul Ieronim şi Fericitul Augustin. Sfântul Ambrozie are un simţ profund pentru valoarea şi funcţia ecumenică a credinţei, a doctrinei şi a tradiţiei creştine. El atribuie o importanţă deosebită sinoadelor, mai ales aceluia de la Niceea, care este un continuu centru de referinţă pentru problemele de învăţătură şi viaţă creştină. Sfântul Ambrozie ţine ca răsăritenii şi apusenii să trateze împreună problemele apărute în Biserică, ce necesită colaborarea, cercetarea şi hotărârea de luat în comun”. 

Lectura: Ierom. Stefan Nutescu - Schitul "Sf. Dimitrie Lacu" Sf. Munte Athos

Pe cat de ireala pentru mentalitatea noastra desensibilizata si obisnuita cu tragediile cotidiene, pe atat de adevarata este povestea asta. Ea exista, si el, de asemenea – povestea chiar s‑a intamplat, candva, in Ciprul anilor ’90; a fost consemnata, cu anumite alterari si imbogatiri narative, intr‑un scenariu de film, Vorbeste‑mi (Μίλα μου), de scenaristul, actorul si regizorul cipriot Iorgos Tsiakkas, cunoscand un succes remarcabil in Cipru si in Grecia.

Sa precizam aici ca scenariul a fost scris sub povatuirea si atenta veghere a staretului Gavriil Cipriotul, supranumit si „Staretul dragostei” – care insa, desigur, nu a vazut niciodata filmul.

In treacat fie spus, staretul Gavriil a schimbat la 180 de grade viata scenaristului Iorgos Tsiakkas si a sotiei sale, Christina Pavlidou, interpreta rolului principal, facand din acesti tineri actori indragostiti si visatori niste adevarati marturisitori ai lui Hristos in mediul actoricesc – un Romeo si o Julieta a caror dragoste a ramas vie si dupa douazeci si cinci de ani...

Aceasta carte, tradusa acum ­pentru intaia oara in romaneste, are la baza nu doar hagiografii, ci si o documentare istorica riguroasa, fiind o fresca vie a unor realitati de la sfarsitul primului mileniu crestin, realitati ce vor influenta decisiv spatiul sud‑dunarean din proximitate.  Autorul cartii, ar­himandritul Sera­fim Alexiev, asaza in fata ochi­lor ci­ti­to­­­rilor o lume patrunsa de lumina harului, lume care se afla intr‑o continua lupta cu puterile intunericului, dar mereu condusa de dumnezeiasca Pronie.

Cu Viata Sfantului Boris Mihail de la Pliska nadaj­duim nu doar sa umplem un gol in lite­ra­tura noastra duhovniceasca, ci si ca cititorul sa capete folos pe calea mantuirii prin pilda vie­­tii unui tar plin de intelepciune, care, de­ve­­­nind simplu monah, s‑a nevoit mai apoi ani indelungati intru rugaciune, post si aspre nevointe.

Lăsa-È›i copiii să se joace cât mai mult în natură, învăÈ›aÈ›i-i să iubească animalele È™i plantele, căci aÈ™a îi învăÈ›a-È›i să-L iubească pe Cel ce le-a creat.

Pe cât vă stă în putinÈ›ă feriÈ›i-i de sminteala internetului. ÎnvăÈ›aÈ›i-i să iubească viaÈ›a la È›ară, locurile retrase È™i liniÈ™tite, căci acolo în simplitate, cu animăluÈ›e È™i puÈ›in pământ îi putem È›ine departe de nebuniile acestei lumi.

Și nu-i părăsiÈ›i pentru banii de departe, căci banii nu o să înlocuiască niciodată lipsa mamei. Cu puÈ›ină înÈ›elepciune ne putem mulÈ›umi cu mai puÈ›in È™i putem fi fericiÈ›i prin faptul că-L cunoaÈ™tem pe Dumnezeu.

Titlul acestei carti pare ca te poarta intr-o lume de basm, intr-o epoca indepartata si care trezeste nostalgii, "cand animalele vorbesc cu sfinÈ›ii". Si in mod firesc, daca intr-adevar continutul cartii ar fi fost o simpla poveste pentru copii, frumoasa si atragatoare, ar fi fost laudabila autoarea care - in ciuda presiunii responsabilitatilor si sarcinilor sale - a aratat faptic prin aceasta lucrare marea sa dragoste fata de micutii cititori. Daca insa continutul sau ar fi fost doar un sinaxar al sfintilor, chiar si atunci ar fi fost extraordinar de remarcabila si de importanta incercarea scriitoarei de a-i familiariza pe copii cu sfintii din vechime sau contemporani, depanand intamplari si evenimente interesante din viata lor, in vremuri in care li se propun tinerilor modele indoielnice din punct de vedere moral si ca valoare.  Insa continutul cartii este mult mai complex si, fara nici o indoiala, necesar micilor sai cititori - si nu numai, din multe puncte de vedere.