Dumnezeiasca Liturghie a Sfantului Ioan Gura de Aur a fost alcatuita de el insusi, folosind, ca si Sfantul Vasile cel Mare, anumite rugaciuni liturgice vechi.  Insa, o parte de rugaciuni au fost scrise din inceput de catre Sfant.

Textul liturgic al acestei editii este cel folosit de manastirile din Sfantul Munte Athos, pe care il punem la indemana evlaviosilor ieromonahi romani ce vietuiesc in Sfantul Munte.

Editie bilingva: romana - greaca

Cartea cuprinde Acatistul Bunei-Vestiri a Preasfantei Nascatoare de Dumnezeu si pururea Fecioarei Maria si Paraclisul Preasfintei Nascatoarei de Dumnezeu.

Cartea de fata este varianta muzicala a Buchetului de Paraclise tiparit cu cativa ani in urma la Editura Bizantina din Bucuresti, mica antologie care s-a bucurat de buna primire din partea credinciosilor.  Altfel spus, acela nu este altceva decat libretul prezentului Buchet Muzical de Paraclise. Exceptie face doar Paraclisul Sfintilor Voievozi si Mucenici Brancoveni, alcatuit mai tarziu, care apare acum pentru prima data.  Acesta a fost tiparit si fara notatie muzicala la sfarsitul cartii.  Textul fara note al acestui paraclis poate sluji celui ce nu are la indemana pomenitul libret si ca tipic pentru toate celelalte paraclise catre Sfinti, cuprinse aici, in vreme ce pentru tipicul paracliselor Maicii Domnului, usor diferit de tipicul paracliselor Sfintilor, poate lesne vedea tipicul Paraclisului mic, in Ceaslov.

Notatie psaltica.

Icoana Maicii Domnului din Tolga s‑a arătat în anul 1314 în chip minunat, ca un stâlp de foc strălucind în văzduh, unui arhiereu ce călătorea de‑a lungul Volgăi. Este din vechime socotită drept unul dintre odoarele cele mai de preţ ale Rusiei pravoslavnice. Pe locul aflării sale avea să se zidească o mănăstire închinată Maicii Domnului.
De‑a lungul veacurilor, la această icoa­nă s‑au săvârÈ™it nenumărate minuni È™i tămăduiri, tradiÈ›ia amintind chiar È™i de învierea din morÈ›i a unui tânăr. Râul de har revărsat aici È™i lucrător până în zilele noastre atrage sute de mii de pelerini care sosesc în fiecare an la Tolga pentru a o cinsti pe Maica Domnului, care trimite mângâiere prin icoana sa asupra oricărui creştin ce i se închină È™i se roagă ei cu credinÈ›ă È™i nădejde.

Căsătoria nu înseamnă numai relaÈ›ii ideale, reuÈ™ite, câtă vreme oamenii nefericiÈ›i în existenÈ›a lor familială sunt tot mai mulÈ›i. Astfel că a vorbi de­spre nereuÈ™itele vieÈ›ii de familie, de­spre cauzele acestora, este absolut necesar – doar se È™tie că a fi prevenit înseamnă a fi pregătit.

Cauza primară a problemelor se descoperă în lipsa de înÈ›elegere a propriei persoane È™i a celuilalt, a motivelor, dorinÈ›elor È™i nevoilor specifice fiecăruia. De aceea, pentru a se elucida cauzele problemelor tipice, va fi nevoie să începem ca diagnosticieni È™i, stabilind diagnosticul familial, adică urmărind originile problemelor, să analizăm cauzele apariÈ›iei neînÈ›elegerilor din punct de vedere psihologic È™i teologico‑duhovnicesc, cu exemple reale, din viaÈ›ă, iar apoi, ca terapeuÈ›i de familie, va trebui să trasăm planul (algoritmul) salvării familiei È™i membrilor ei. În acest context vom dezbate problemele (impasu­rile) tipice din viaÈ›a de familie È™i vom vorbi despre mijloacele rezolvării lor.

Atatea lacrimi a sters maica Rahila de pe fata celor indurerati incat se poate spune fara greseala ca, de s-ar aduna la un loc, ar umple toate chiliile in care a vietuit de-a lungul timpului in manastire.  Pentru toti cei care o cinstesc, pentru toti cei pe care i-a intarit si i-a asezat pe calea cea dreapta a vietuirii crestine, va fi desigur de mare folos sa cunoasca mai multe din viata ei.

Vlădica Danilo nu a fost făcător de minuni, făcătoare de minuni a fost însă puterea Dragostei lui. El era un simplu rugător, dar un rugător ale cărui rugăciuni ştiau să ajungă la Dumnezeu, iar Dumnezeu nu-şi dezamăgea slujitorul credincios. Lucrarea rugăciunilor Vlădicăi izvora din profunzimea credinţei sale şi forţa dragostei sale faţă de Făcătorul şi Părintele său, faţă de Făcătorul şi Părintele celor pentru care se ruga. 
Deseori îl surprindeam pe Vlădica stând îngenunchiat într’una din bisericile Patriarhiei din Peci, punând omoforul său pe capul vreunui credincios care avea trebuinţă de rugăciunea lui şi care credea în puterea acesteia. Vlădica se ruga cu toată fiinţa. La început rostea cuvintele rugăciunii rar şi în şoaptă, iar apoi continua să se roage în gând. Erau momentele când lacrimile, asemenea mărgăritarelor sufletului său, se vărsau din ochii lui. 
Monahia Makaria Obradovici 

Este minunat sa stim ca in imediata noastra apropiere exista mereu o prezenta cereasca, un sol coborat de sus.  De cele mai multe ori, el lucreaza tainic, iar uneori pentru a comunica cu noi isi poate face simtita prezenta in mod activ.  Deci fiecare crestin, in calatoria sa prin lumea aceasta, are calauzirea ingerului pazitor, care il slujeste si-l ajuta sa traiasca dupa voia lui Dumnezeu

†Irineu, Arhiepiscop al Alba Iuliei

Intrând în Mănăstirea Sihăstria în vara anului 1989 la o vârstă fragedă, am avut marea binecuvântare de a mă afla în preajma unor călugări încărunţiţi, cu trupul uscat de post, de nevoinţe şi de ispite, dar cu chipul luminat, blând şi plăcut, care îmi povesteau câteodată frânturi din zbuciumata lor viaţă, pe care au petrecut-o de-a lungul anilor în mănăstire.

Aşa am aflat de călugării alungaţi din mănăstire, siliţi să dezbrace haina monahală şi să-şi tundă pletele. Unii dintre ei, tineri fără maturitate duhovnicească, s-au pierdut în lume, alţii au stat ascunşi prin păduri, iar alţii au plecat la părinţi lucrând prin fabrici, sau în alt chip câştigându-şi existenţa. Ascultând aceste drame, povestite cu durere în suflet, mă cutremuram, deşi nu înţelegeam prea bine la momentul acela suferinţa şi încercările prin care au trecut. Mă simţeam bine în prezenţa lor, mă împărtăşeam din belşug de dragostea, de bunătatea şi de darurile pe care Mântuitorul Hristos le-a revărsat peste aceşti oameni, într-o viaţă de răstignire continuă. Încet şi aproape imperceptibil anii au trecut, dar odată cu ei, unul câte unul părinţii mei dragi şi scumpi au plecat, lăsând în urmă amintirea lor frumoasă, pilda vieţii lor şi sfaturile de care îmi
amintesc cu atâta nostalgie ori de câte ori le privesc crucile din cimitirul de pe deal. Acum, când dintre acei părinţi minunaţi au rămas doar foarte puţini, mi-am propus să notez câte voi putea despre viaţa şi pătimirea lor, ca o datorie morală faţă de cei care m-au primit în mănăstire, care mi-au călăuzit primii paşi în viaţa monahală şi care mi-au picurat în suflet dragostea de Dumnezeu şi respectul pentru cele sfinte.