Dumnezeiasca Liturghie a Sfantului Ioan Gura de Aur a fost alcatuita de el insusi, folosind, ca si Sfantul Vasile cel Mare, anumite rugaciuni liturgice vechi.  Insa, o parte de rugaciuni au fost scrise din inceput de catre Sfant.

Textul liturgic al acestei editii este cel folosit de manastirile din Sfantul Munte Athos, pe care il punem la indemana evlaviosilor ieromonahi romani ce vietuiesc in Sfantul Munte.

Editie bilingva: romana - greaca

Cartea cuprinde Acatistul Bunei-Vestiri a Preasfantei Nascatoare de Dumnezeu si pururea Fecioarei Maria si Paraclisul Preasfintei Nascatoarei de Dumnezeu.

Cartea de fata este varianta muzicala a Buchetului de Paraclise tiparit cu cativa ani in urma la Editura Bizantina din Bucuresti, mica antologie care s-a bucurat de buna primire din partea credinciosilor.  Altfel spus, acela nu este altceva decat libretul prezentului Buchet Muzical de Paraclise. Exceptie face doar Paraclisul Sfintilor Voievozi si Mucenici Brancoveni, alcatuit mai tarziu, care apare acum pentru prima data.  Acesta a fost tiparit si fara notatie muzicala la sfarsitul cartii.  Textul fara note al acestui paraclis poate sluji celui ce nu are la indemana pomenitul libret si ca tipic pentru toate celelalte paraclise catre Sfinti, cuprinse aici, in vreme ce pentru tipicul paracliselor Maicii Domnului, usor diferit de tipicul paracliselor Sfintilor, poate lesne vedea tipicul Paraclisului mic, in Ceaslov.

Notatie psaltica.

Când Evangheliile È™i Epistolele vor deveni realitatea noastră de zi cu zi, atunci vom începe a vedea limpede cât de copilăroase fuseseră înainte închipuirile noastre legate de Dumnezeu È™i de viaÈ›a într-Însul. Tainică este ÎnÈ›elepciunea pe care ne-o dă Descoperirea: ea de departe depăÈ™eÈ™ete închipuirea omenească. "... Ochi nu a văzut, nici urechea a auzit, nici la inima omului s-au suit, câte au gătit Dumnezeu celor ce iubesc pe Dânsul". Până È™i cea mai mică atingere a Duhului Dumnezeiesc se arată a fi o slavă care nesfârÈ™it întrece cuprinsul unei vieÈ›i fără Dumnezeu.

Un om avea doi fii.  Si a zis cel mai tânăr dintre ei tatalui sau: Tata, da-mi partea ce mi se cuvine din avere.  Asa incepe cea mai frumoasa parabola pe care a rostit-o Mantuitorul.  In fata fiului se deschide o viata noua, intr-o tara indepartata, plina de promisiuni de fericire. Tatal insa nu inceteaza sa spere ca mezinului ii va veni intr-o zi mintea la cap si se va intoarce acolo unde este iubit.  Nu trece zi sa nu se uite lung in zare, parandu-i-se ca il vede venind, asa cum l-a vazut plecand.  Sa fie oare asteptarea lui zadarnica?

Doxastar, ce cuprinde in sine Slavele tuturor Duminicilor Triodului si ale Penticostarului, unele ale lui Iacov Protopsaltul si altele ale lui Hurmuz Hartofilaxul, traduse de parintele Nectarie, protopsaltul Sfantului Munte, si s-au transcris dupa original de ieromonahul Teofilact Prodromitul.

Cartea de fata aduce ceva nou. Desigur, cea mai mare parte este rezervata marturiilor, fie ele culese prin interviu, fie trimise personal pe adresa manastirii, si care poarta, cu toata diortosirea cuvenita, pecetea originalitatii si autenticitatii cuvantului-martor plin de recunostinta. Ultimile pagini insa, sunt un mic compendiu din invatatura Parintelui Proclu, extras cu grija din doua interviuri date de parintele insusi, disponibile de altfel pe retelele media de internet. Temele recurente ale cuvintelor-apoftegma le banuiti care sunt: despre pocainta, despre rugaciune si cugetarea la moarte, despre slava desarta si leacul ei, smerenia, despre lacrimi si dragoste.