Autorul reuseste sa aduca in fata ochilor sufletului nostru “icoana” tatalui sau, un preot simplu de tara, care s-a dedicat total misiunii sale duhovnicesti, fara sa se fereasca de nimic din ceea ce i-ar fi cerut aceasta. Citind acest roman, reusim sa ne ridicam si noi putin deasupra pamantului si sa intrezarim o bucatica de Cer.

Cel putin doua intrebari par sa merite o atentie aparte , inainte de lectura cartii de fata : prima, referitoare chiar la titlul romanului. Ce l-a facut pe autor sa aleaga pentru primul sau roman titlui Ultima Ora ? Aceasta intrebare ne duce cu gandul la un roman mult mai celebru , si anume , la Ultima noapte de dragoste, intaina noapte de razboi si ne face sa ne intrebam daca C.Virgil Gheorghiu , omul cu un al saselea simt, cel al primejdiei, nu avea,inca de la aceasta varsta tanara, presentimentul ultimului ceas de tihna si de calm inaintea unei perioade tulburi, teribile,care avea sa-i transforme si pe plan personal viata intr-una aproape normala,intr-o alta de-a dreptul dramatica,inimaginabila atunci.

A doua intrebare este daca Ultima Ora e o prefigurare a romanului de mare succes, Ora 25 ?

Putem spune ca intr-o oarecare masura am raspuns deja. Indiscutabil ,asa este. Tema orei si succesiunea logica a acesteia fac o punte peste toate scrierile intermediare ale autorului, trasand o curba ascendenta de maturizare foarte rapida.

Din considerente biografice si bibliografice, nu ar fi drept ca acest prim roman al scriitorului sa lipseasca din bilioteca niciunui admirator al sau.

Insa acestea nu sunt singurele motive pentru care editura noastra a hotarat reeditarea sa. Cititorul atent le ve descoperi fara mare dificultate pe toate celelalte,inclusiv ineditele trimiteri teologice deja prezente.

„N-am citit nimic, în nici o literatură, care să se apropie, cât de departe, de teroarea istoriei pe care o îndură personagiile dumitale. Consider Ora 25 una din cele mai mari cărÈ›i ale generaÈ›iei noastre, din toate È›ările.” 
Mircea Eliade

„Gheorghiu remarcă pe bună dreptate că osândirea (È™i pătimirea) lui Hristos a fost asociată cu cea a celor doi tâlhari. Tehnica amalgamului era deja practicată în anul zero. Singurul progres, după Gheorghiu: astăzi, zece mii de nevinovaÈ›i se află între doi vinovaÈ›i...” 
Albert Camus

„Cu un milion de exemplare vândute, acest roman a fost, fără doar È™i poate, unul dintre cele mai mari succese literare de după război. Cu toate că autorul lui era un mare necunoscut, despre care nu se È™tia decât că e un român, în jur de treizeci de ani, sosit clandestin în FranÈ›a de câteva luni [...] NedreptăÈ›ile posterităÈ›ii literare – dar, poate mai bine spus, omerta de care a avut parte Gheorghiu după cabala lansată împotriva lui de Lettres françaises, organ politico‑literar finanÈ›at de Moscova – pot explica de la sine de ce Ora 25 nu a intrat în «canonul» operelor clasice, al acelor cărÈ›i esenÈ›iale, vizionare, situate la limita distopiei, care au marcat istoria secolului al XX‑lea. 
Provoc, astfel, orice cititor care va deschide acest roman pentru prima oară să ia aminte dacă, după lectura lui, va putea rămâne «nevătămat». Eu, unul, n-am reuÈ™it...” 
Thierry Gillyboef

Volumul de faÈ›ă – cuprinzând însemnările unui călugăr ortodox anonim, păstrate într-un manuscris uitat È™i publicate acum pentru prima dată – reprezintă o lectură aducătoare de folos sufletesc, ­plină de duhul luminării È™i necesară vremurilor noastre, care au uitat ce ­înseamnă isihia.
ChintesenÈ›a unei înÈ›elegeri la care mintea creÈ™tină nu poate ajunge decât în urma unor îndelungate nevoiri ascetice È™i aprofundări ale teologiei patristice, îndemnurile de aici se descoperă totodată ca rod ales al experienÈ›ei negrăite a rugăciunii ­neîncetate È™i al luminării prin har a celui ce i s-a dat de Sus a gusta mult-râvnita isihie.
Prin mijloace terapeutice unice, fără de care nu se pot dobândi adevărata rugăciune, dumnezeiasca smerenie, darul deosebirii gândurilor È™i duhurilor, vindecarea trupească, dar È™i a patimilor, însufleÈ›ind spre însuÈ™irea neîntârziată a tuturor virtuÈ›ilor, cuvintele izvodite de condeiul acestui sihastru anonim vor înlesni deschiderea inimii către harul dumnezeiesc, dându-ne putere cerească spre fericita încununare a luptei È™i vieÈ›uirii creÈ™tine.

Frate, ai venit la manastire ca sa te mantuiesti, nu ca sa iti pierzi mantuirea; sa muncesti, nu sa trandavesti. Ia aminte la acestea, iubite monah! Le ai pe toate de-a gata: hrana, imbracamintea, casa si pe celelalte. Nu platesti chirie sau alte cheltuieli. Ce iti mai ramane, decat sa te ingrijesti de mantuirea ta si de a aproapelui, rugandu-te lui Dumnezeu atat pentru tine, cat si pentru toti ceilalti?

I-ai fagaduit Lui Hristos in doua randuri sa lucrezi cu credinta si cu dreptate, la botezul si la tunderea ta in monahism. Unde sunt acum fagaduintele tale? Arata-mi-le [din faptele tale]! Si hainele, si fagaduintele tale vor fi puse in fata ta la Infricosatoarea Judecata a lui Hristos, daca traiesti altfel decat ai promis. Caci L-ai mintit pe Dumnezeu, nu pe oameni. Precum vezi si tu, este un lucru groaznic.

Ia aminte la tine, iubite frate, si tine minte mereu fagaduintele tale. Traieste conform lor, ca sa nu fii osandit la judecata ca un mincinos.

(lipsa text)

Vizita scurtă a unchiului Ică, într-o zi de Crăciun, face ca viaţa liniştită, molcomă şi aşezată a orăşelului de pe malurile Târnavei, în care locuiesc el şi familia sa, să-i pară lui Vlăduţ searbădă şi neinteresantă. Abia după câteva luni îndrăzneşte să îi vorbească tatălui său despre asta. Şi atunci, descoperă, cu ajutorul acestuia, ce mult poate schimba priveliştea lumii un strop de argint pe o sticlă. Vreţi să descoperiţi şi voi? Vlad vă aşteaptă, în paginile cărţii!

Prezentarea cărÈ›ii

Trei bobocei de raÈ›ă
Plăpânzi È™i mărunÈ›ei,
Să-noate într-o baltă
Au învăÈ›at È™i ei.

Cu chiot şi curaj
Săreau în apa lină,
Iar malu-nalt era
O bună trambulină.

Un pui de vulpe lacom,
Zărindu-i zi de zi,
Dorind mult să îi prindă
Un plan bun ticlui.

Şi într-o dimineaţă
Când i-a zărit trecând,
A mers şi el agale,
Ca un pescar de rând.
..............................

Ajunseră. În apă,
Bobocii se-avântară
Şi luându-se cu joaca
De orice griji uitară.

Lăsa-È›i copiii să se joace cât mai mult în natură, învăÈ›aÈ›i-i să iubească animalele È™i plantele, căci aÈ™a îi învăÈ›a-È›i să-L iubească pe Cel ce le-a creat.

Pe cât vă stă în putinÈ›ă feriÈ›i-i de sminteala internetului. ÎnvăÈ›aÈ›i-i să iubească viaÈ›a la È›ară, locurile retrase È™i liniÈ™tite, căci acolo în simplitate, cu animăluÈ›e È™i puÈ›in pământ îi putem È›ine departe de nebuniile acestei lumi.

Și nu-i părăsiÈ›i pentru banii de departe, căci banii nu o să înlocuiască niciodată lipsa mamei. Cu puÈ›ină înÈ›elepciune ne putem mulÈ›umi cu mai puÈ›in È™i putem fi fericiÈ›i prin faptul că-L cunoaÈ™tem pe Dumnezeu.

Unde-s trei, puterea creşte, 
De aceea se iveşte 
Azi al treile volum 
Despre care ştiţi de-acum 
Ce conţine: poezii 
Pentru părinţi şi copii, 
Cu păuni, căţei, pisici, 
Gâşte, viţeluşi, arici, 
Pătrunjei care stau moţ 
delicate flori de colţ 
Şi-alte lucruri de sub soare 
Ce ne-nvaţă fiecare, 
În glumă sau serios 
O lecţie de folos 
La marea şcoală a vieţii. 
Toţi, în frunte cu poeţii, 
S-ar cădea să stăm atenţi, 
Ca să nu fim corigenţi!