Cine ar putea ramane impasibil atunci cand ar afla groaznicele chinuri, suferintele inimaginabile indurate pentru Hristos de ei, oameni simpli precum noi? Au fost cu siguranta si caderi, dar multimea biruitorilor stiuti si nestiuti au deschis portile raiului. Avandu-le chipul in fata ochilor nostri duhovnicesti ne intrebam: in ce masura viata noastra se aseamana cu a unuia dintre ei? cat am facut sau facem din ceea ce am putea face? Sunt intrebari simpple ce nasc in noi semnele strigarii.

Aceasta carte s-a ivit de la sine, izvorand din sufletul scriitorului, la putin timp dupa adormirea Batranului Porfirie.  Fara a avea pretentia unei expuneri sistematice a celor scrise, cartea a fost bine primita de toti credinciosii crestini, care au vazut in scriitor doar un alt crestin, la fel de simplu ca si ei, care le vorbeste in limbajul de zi cu zi despre toate lucrurile cele minunate si despre toate invataturile pe care si le aminteste din discutiile cu Parintele Porfirie.

Scopul acestei carti nu este aducerea unor laude Parintelui Porfirie, ci acela de a-i indemna pe toti sa-L iubeasca pe Hristos, Care este Totul, asa cum insusi parintele spunea.  Daca fie si un singur suflet se va folosi de aceasta carte, atunci este indreptatita osteneala celor ce au inlesnit aparitia sa.

Educatia copiilor este obligatia primordiala a parintilor.  Parintii care au esuat in educarea copiilor lor sunt socotiti, de obicei, ratati in toate.  Daca ei si-au pus viata in slujba extinderii afacerilor si a inmultirii banilor si averilor, facandu-se magnati si bogatasi, dar n-au miscat nici un deget pentru educarea elementara a copiilor lor, atunci inseamna ca nu numai ca nu le-au oferit nimic acestora, dar s-au mai si luptat si ostenit sa-i faca lenesi, neispraviti si infractori!  si stiti de ce?  Pentru ca banul, cand intra pe mana unor oameni decazuti, face rau atat celor ce il au, cat si celor care sunt lipsiti de el.  Deoarece primii - cei care-l au - profita de ultimii - cei care nu-l au - dupa bunul lor plac.

Din cuprins:

Icoane facatoare de minuni
Medic neplatit
Aparitii binefacatoare
Ocrotire si ajutor

Cuviosul Isaia Pustnicul a vietuit in veacul al cincilea, in pustia schetica din Egipt si in pustia din Gaza Palestinei.  Este cunoscut ca un mare Parinte duhovnicesc, plin de intelepciune si dreapta socoteala; de aceea a fost numit "Inteleptul intre intelepti".  Cele treizeci de cuvinte catre monahi care ne-au ramas de la dansul, sunt izvorate dintr-o adanca traire duhovniceasca si reprezinta adevarata traditie a Parintilor pustiei.  El insusi spune ucenicilor sai ca: nu intelege sa-i invete altceva, decat ceea ce a auzit si vazut la batranii sai Parinti duhovnicesti(Cele 27 de capete despre paza mintii, pe care le avem in Filocalia, vol I, reprezinta un mic extras din Asketiconul Avvei Isaia).

Exista in invataturile lui Dorotei un mare optimism.  Marele vrajmas a fost biruit prin moartea lui Hristos.  Deci il putem birui si noi.  Raul, demonii, n-au putere prea mare de existenta si deci nici de lucrare, decat atata cat le concedem noi.  Ei sunt tari numai prin amagiri, prin inscenari.  Intarirea constiintei de sine, a sensibilitatii noastre spirituale, ne scapa din mrejele inconsistente ale patimilor, ale demonilor.  Patimile lucreaza prin gandurile noastre, mai bine zis prin strambarea lor.  Dar ele sunt constructii ajutate de noi prin neatentie.  Atentia noastra le poate risipi usor, reinsanatosindu-ne.  Ele au sprijin intr-o vointa inselata si inselatoare a noastra.  Socotim ca prin aceasta vointa ne slujim interesele proprii cand de fapt ne deservim fiinta noastra.  E o vointa amagitoare, care e intarita de o pretentie, de pretentia ca avem dreptate cand urmarim interesele noastre egoiste care in scurta vreme se dovedesc contrarii noua.

Acesta este aspectul principal al invataturilor: o simplicitate naturala, o spontaneitate care nu se mai gaseste in nici o alta scriere duhovniceasca din epoca parintilor; ele nu sunt scrieri, sunt cuvinte vii ale unui mare povatuitor duhovnicesc.

Pr. Dumitru Staniloae

(lipsa text)

Iisus a oferit umanităÈ›ii o mulÈ›ime de daruri, însă cel mai de preÈ› a fost cu siguranÈ›ă: Bucuria Învierii. Biruind moartea, El le-a permis tuturor celor care Îi urmează Cuvântul să devină nemuritori prin Har.
Acest volum prezintă: 
Învierea lui Lazăr, Intrarea în Ierusalim sau Duminica Floriilor, Cina cea de taină, Rugăciunea din Grădina Ghetsimani, Patimile È™i Răstignirea, Învierea È™i înălÈ›area 

Cuvintele pline de har ale Sfântului Nectarie îÈ›i îndrumă paÈ™ii pe calea virtuÈ›ii creÈ™tine, ajutându-te să laÈ™i în urmă frământările sufleteÈ™ti pentru a face loc în sufletul tău bunătăÈ›ii, bucuriei, nădejdii È™i credinÈ›ei nestrămutate în Hristos. 

„CunoaÈ™terea profundă a sinelui este o îndatorire fundamentală a omului. Fără cunoaÈ™terea de sine, omul rătăceÈ™te printre propriile gânduri, este înrobit în fapt feluritelor patimi, chinuit de pofte năprasnice, se îndeletniceÈ™te cu multe lucruri deÈ™arte, nu duce o viaÈ›ă rânduită, ci risipită È™i plină de frământări, dând greÈ™ în toate. Se poticneÈ™te pe făgaÈ™ul vieÈ›ii sale, clătinându-se la fiece pas, se împiedică È™i cade, zdrobindu-se. Se adapă singur zi de zi cu tristeÈ›e È™i amărăciune, îÈ™i umple inima de suferinÈ›ă È™i trăieÈ™te, îndeobÈ™te, o viaÈ›ă de neîndurat.” – Sfântul Nectarie 

Rezumat Cartea apropierii de Dumnezeu - Sfântul Nectarie

Cuvintele Părintelui Necula îi poartă pe cei mici pe urmele Mântuitorului, urmărind episoadele esenÈ›iale din viaÈ›a sa pământească, explicând pe înÈ›elesul copiilor semnificaÈ›iile profunde ale minunilor È™i pildelor Sale.

Acest volum prezintă:

1.    Minunea de la nunta din Cana Galileei

2.    Învierea fetiÈ›ei din Capernaum 

3.    ÎnmulÈ›irea pâinilor 

4.    Schimbarea la FaÈ›ă a Domnului

5.    Pilda Semănătorului

6.    Pilda Fiului Risipitor

7.    Pilda Bunului Samaritean

Povesti si povestiri pentru cei ce n-au citit de mult povesti.

Cum as putea vorbi despre Bunicutul Nectarie altfel decat intr-un acatist de ganduri bucuroase? Mi-a brazdat cu minunatu-i chip mare parte din cresterea in preotie si spre el am alergat, ca si catre un cunoscator al luptelor omenesti, pentru sa fie sprijin, fie binecuvantata partasie la bucurie, sa fac din el prietenul de nadejde al slujirii lui Hristos, pe care mi l-am dorit mereu in apropiere... (Pr. Constantin Necula)