Această lume îşi are începutul în minune, se păstrează prin minune şi se va încheia prin minune. Orice om cugetător când se eliberează din propria agonie şi frământare, şi începe să cugete despre toate câte există şi se găsesc în jurul lui, la această concluzie ar trebuie să ajungă.

Însă mărturia cea mai vrednică de crezare şi fără nicio umbră de îndoială ne-o oferă Sfânta Scriptură a lui Dumnezeu, întărită şi completată de Sfânta Tradiţie.

La oameni, bunul cel mai mare este unul singur: smerenia inimii şi amintirea zilei morţii, vre­mea în care vom ieşi goi din această mare a vieţii şi vom vedea însoţindu-ne înfierările faptelor.

Prin urmare, să străbatem largul mării acestei vieţi curaţi de întinăciune şi să dobândim drept martor al faptelor bune zidirea. Să dezlegăm nodul cel slab care ne ţine legaţi de cele prezente, să îndepărtăm inima noastră de dezmierdarea cea trecătoare, să alungăm grija de multe care ne duce la pieire, să nu ne legăm sufletul cu legături pământeşti, să dispreţuim slava care vine de la cele trecătoare de aici, să dispreţuim floarea lu­crurilor deşarte, care este ca şi vopseaua care lesne îşi pierde culoarea, să străbatem viaţa ca şi cum ne-am îndrepta spre ceruri pe aripile rugăciunii. Noi, cei care păşim pe calea vieţii, să urmărim răsplata che­mării celei de sus a lui Hristos.

Acatistul Maicii Domnului la Icoana Prodromita - Minunile Sfintei Icoane Prodromita

Acatistul si Viata Sfantului Ioan Iacob Hozevitul de la Neamt

O, preacuvioase Parinte Ioane, care cu darul lui Dumnezeu din frageda copilarie ai mers pe calea cea sfanta a desavarsirii si pentru care Preabunul si Preainduratul Dumnezeu a binevoit sa te proslavesti pe pamant si in cer, te rugam, auzi-ne si pe noi, nevrednicii si pacatosii, care indraznim sa venim cu toata evlavia si umilinta catre tine, ca sa te rogi Preabunului Dumnezeu, ca si noua sa ne ajute cu mila si cu indurarile Sale si, prin rugaciunile tale, sa mergem pe calea cea sfanta a poruncilor Lui si din toata inima sa ne silim a lucra cele bune spre folosul sufletelor noastre. Fie ca, prin mila si indurarea lui Dumnezeu si prin sfintele tale rugaciuni, sa avem si noi mila si indurare in ceasul mortii noastre si in ziua Judecatii de apoi. Amin.

Evanghelia dupa Iuda - scrierea apocrifa promovata de National Geografic - este o carte care a facut multa valva. Fara sa o citeasca, multi oameni s-au bucurat de faptul ca au aflat un motiv in plus sa stea departe de Biserica. O Biserica mincinoasa, o Biserica in care oamenii sunt tinuti departe de Adevar, nu isi are rostul. Numai ca, la un studiu atent, se poate observa ca teza principala a "Evangheliei dupa Iuda" - Ca Hristos i-ar fi marturisit marile adevaruri doar apostului Iuda, iar ceilalti ar fi ramas la un stadiu inferior de cunoastere - nu sta in picioare. Dupa ce L-a vandut pe Hristos, Iuda s-ar fi sinucis. Cand ar fi avut timp sa scrie o Evanghelie? Cum ar fi putut fi propovaidor al adevaratei credinte in Hristos un Sinucigas? Nadajduiesc ca cititorii cartii de fata vor intelege falsitatea "Evangheliei dupa Iuda".

Anecdote duhovniceşti cu părintele Ioil Ianakopoulos

Neavând atunci timp suficient din cauza altor obligaţii să scriu ceva demn de acest bărbat, achitându-mă astfel de ceea ce îi datorez acestui preacinstit prieten şi învăţător, am recurs la o soluţie de mijloc: în loc să încerc să descriu eu personalitatea importantă a acestui părinte, m-am gândit să prezint – aceasta nu cere nici timp mult, nici efort – anumite „anecdote” caracteristice din viaţa părintelui Ioil.

Le-am numit caracteristice, întrucât din ele răzbat, cu foarte mare putere, multe din cali­tă­ţi­le minunate ale acestui rar părinte: prezenţă de spirit, agerime, demnitate, hotărâre, curaj, sin­ce­ri­tate – mai ales cea spusă pe şleau -, caracter integru, conservatorism, cugetare pur ortodoxă etc. (Părintele Epifanie Theodoropoulos)

Cartea Raiul din catune si alte povestiri continua seria despre Pronia divina, inceputa de cartea arhimandritului Tihon Sevkunov Nesfintii sfinti si alte povestiri. 
Cartea cuprinde istorioare despre experienta pastorala personala a preotului Iaroslav Sipov, membru al Uniunii Scriitorilor din Rusia.  Istorioarele sunt patrunse de o profunda compasiune pentru viata dificila a oamenilor obisnuiti. 
Istorioarele povestite de parintele Iaroslav sunt reale si fascinante – pline ba de tristete, ba de un umor fin…  Poate de aici - si farmecul cartii: perspicacitatea, claritatea viziunii, iscusinta de a percepe padurea, de a intelege animalele si oamenii, de a remarca esentialul si a-l impartasi cititorilor - intelept, linistit, fara o didactica nejustificata.
Eroii povestirilor lui sunt enoriasii bisericii, taranii din regiunea Vologda, oraseni, preoti.  In fiecare nuvela este descrisa soarta omului contemporan, iar personajul principal, autorul naratiunii, este insasi preotul.  Dotat cu spirit de observatie, privirea blanda a parintelui radiaza preocupare si compatimire, el, intr-adevar, isi hraneste turma sa cu cuvinte de mangaiere si nadejde. 
A citi astfel de povestioare e ca si cum te-ai cufunda intr-un rau racoritor in timpul zapuselii de iulie.  Acelasi efect racoritor il produce si proza parintelui Iaroslav Sipov asupra sufletului cititorului. 

Iubite cititorule!

Cartea pe care o ai in fata sta gata sa iti puna inainte saptezeci si cinci de picuri de intelepciune. Culesi din experienta multor ge­ne­ratii (si in primul rand din cea a sfintilor Bisericii lui Hristos), acesti picuri bineinmiresmati te vor putea insenina cand esti po­­somorat, imbarbata cand esti des­­curajat, indruma cand te simti pier­dut, iti vor scurta cu folos apasatoarele rastimpuri de plic­tiseala si la vreme de rascruce poate ca tocmai ei iti vor aduce gandul bun care te va face sa iei hotararea bine­cuvantata de Dumnezeu, ca viata ta sa mearga pe fagasul dorit de El.

Dacă deschidem Biblia, aflăm în paginile ei diverse forme literare: poezie falnică, maxime scurte, acte legislative, relatări istorice, imnuri înălÈ›ătoare, predici amănunÈ›ite, tratate teologice, epistole personale, vedenii profetice È™i multe altele. Toate acestea i-au ajutat pe autorii biblici să aducă la cunoÈ™tinÈ›a cititorilor lor glasul lui Dumnezeu, Care le vorbea despre valorile veÈ™nice È™i imuabile. Iisus Hristos a comunicat È™i El cu oamenii în mod diferit. A propovăduit în sensul clasic al cuvântului, i-a învăÈ›at prin exemplul propriu, le-a răspuns la întrebări È™i le-a relatat povestiri pe care le numim parabole.

Când venim la biserică în fiecare duminică, auzim în cadrul Liturghiei pericopele evanghelice, o parte semnificativă a lor fiind constituită tocmai din astfel de texte expresive È™i memorabile. Ele ni se par simple È™i pe înÈ›eles, însă nu încetăm să descoperim noi È™i noi profunzimi de bogăÈ›ie duhovnicească, dacă pătrundem în tâlcul lor cu mai multă străduinÈ›ă. La baza acestei cărÈ›i se află predici, convorbiri catehetice È™i materiale apărute în urma întâlnirilor cu auditorii dintre cele mai diverse. Nu aveÈ›i în faÈ›ă un comentariu exegetic È™tiinÈ›ific, ci niÈ™te reflecÈ›ii referitoare la textele splendide È™i multilaterale care au avut un rol important în misiunea lui Iisus Hristos È™i îÈ™i păstrează actualitatea în viaÈ›a Bisericii Sale.

Preacuvioase Parinte Efrem, lumina dumnezeiasca pe care ai purtat-o in adancul sufletului s-a facut cunoscuta tuturor dintru taria si barbatia duhovniceasca prin care ai infrant caznele calailor tai, biruind desavarsit prin moartea martirica.  Nu puteau ei pricepe nicidecum ceea ce se petrecea sub ochii lor: iti omorau trupul, dar sufletul tau era vesnic biruitor cu Hristos; ti-au varsat sangele pe pamant, iar Dumnezeu revarsa peste veacuri multime de minuni prin tine; ti-au ciopartit trupul spre a-si duce la plinatate batjocura, iar astazi zeci de mii de oameni alearga sa se inchine sfintelor tale moaste; intru tine se salasluia Mantuitorul Hristos cu a Sa lumina, intru ei se afla stapanitorul cel cumplit al lumii dimpreuna cu bezna iadului.  Nu gasim cuvinte spre a ne bucura si a-ti aduce cinstea cuvenita, dar, dupa a noastra putere si intelegere, te rugam sa luminezi si sufletele noastre cu dragostea Domnului Hristos, ca, pecetluindu-ni-se inimile intru ea, sa punem temelie noua a vietii, dobandind minte treaza si veghetoare, intru care sa deosebim duhurile gandurilor noastre.  Si fie ca, astfel luminati, sa purcedem si noi intru implinirea poruncilor Sfintei Evanghelii, in care salasluieste puterea Fiului Tatalui si care pot sa faca lucratoare Imparatia lui Dumnezeu care se afla inlauntrul nostru.

Aceasta carte se numara de sapte veacuri intre comorile Bisericii Rasaritului.

Alcatuita de Preacuviosul ­Thicara, barbat intelept si care odinioara a ­stralucit in viata inalta a nevointei, ea cuprinde preafrumoase slavoslovii si rugaciuni de pocainta catre Preasfanta si Incepatoarea de viata Treime si este una dintre cartile de rugaciuni indragite de parintii Sfantului Munte, fiind ­socotita de Sfantul Nicodim ­Aghioritul intre cartile de mare folos pentru ­pravila de rugaciune a crestinului.

Carticica de fata cuprinde invatatura Avvei Dorotei: despre a nu-l judeca pe aproapele.