Editura Evanghelismos - Libraria ta virtuala!
Carti online gratuite (nou)

Rugaciunea este viata sufletului. Prin rugaciune intram in comuniune cu Dumnezeu si cu semenii nostri. Crestinul adevarat se recunoaste dupa masura in care iubeste rugaciunea si o pune in lucrare. Rugaciunea este lucrarea de capetenie a fiecarui crestin ortodox care vrea sa se mantuiasca. Dupa cum spun Sfintii Parinti rugaciunea este izvorul tuturor faptelor bune. Cuprins: Rugaciunile diminetii; Rugaciuni la toata vremea si trebuinta; Acatistul Domnului nostru Iisus Hristos; Acatistul Bunei-Vestiri a Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu si pururea Fecioara Maria; Paraclisul Presfintei Nascatoare de Dumnezeu; Canon de rugaciune catre Ingerul pazitor al vietii omului; Canon de pocainta catre Domnul nostru Iisus Hristos; Canon de rugaciune catre Puterile Ceresti si catre toti Sfintii; Rugaciunile de seara; Rugaciuni pentru Sfanta Spovedanie; Randuiala Sfintei Impartasiri; Reguli tipiconale

Pe cerul cel gandit al Bisericii noastre multe stele prealuminoase, adica Sfinti cunoscuti, fac parte din tagma mirenilor. In afara de Mucenici si de Noi-Mucenici, care in majoritatea lor sunt mireni, exista si multi mireni sfinti. Sfintenia, asadar, nu este un privilegiu in exclusivitate al monahilor si al celor sfintiti, ci ea este cu putinta sa fie atinsa de orice crestin care are credinta dreapta si ravna pentru nevointa.

Minunea Sfintei Lumini de la Ierusalim, care se savarseste in fiecare an in cadrul unei ceremonii speciale a ortodocsilor in amiaza Sambetei celei Mari, se afla in ultima vreme in atentia oamenilor de stiinta, dat fiind faptul ca s-au formulat, chiar si din partea clericilor si teologilor, puncte de vedere care neaga caracterul ei suprafiresc. Adica neaga evenimentul marturisit si trait de veacuri pana astazi, al venirii minunate din Cer a Sfintei si necreatei Lumini, care aprinde candela stinsa de pe Sfantul Mormant, fara interventia omeneasca. Din aceasta candela, in continuare, patriarhul grec-ortodox aprinde patru manunchiuri a cate 33 de lumanari fiecare si imparte Sfanta Lumina credinciosilor care asteapta in biserica. Odata cu aprinderea minunata a candelei de pe Sfantul Mormant se aprind si alte candele si manunchiuri de lumanari ale inchinatorilor.

Anii au trecut si iata ca Maica Domnului ne-a ajutat sa scriem si volumul 5 de Povestiri duhovnicesti. Minuni se fac foarte multe si se vor face pana la sfarsitul Lumii, dupa cum a spus Mantuitorul Hristos in Sfanta Evanghelie: "Iata, Eu voi fi cu voi pana la sfarsitul veacurilor. Amin" si in alt loc: "Pe aceasta Piatra voi zidi Biserica Mea si nici portile iadului nu o vor birui." Am inceput sa primesc marturii de la oameni si de aceea ma vad silit sa scriu in continuare. Maica Domnului sa ne ajute, ca cele scrise sa fie spre folosul duhovnicesc al celor ce le vor citi. Monah Pimen Vlad

Stareta Macrina a fost un om cu multe incercari inca din varsta copilariei. Am cunoscut-o inca din lume, caci avea o legatura duhovniceasca deosebita cu mama mea, care o sprijinea in felurite chipuri pentru ca era orfana. Era un suflet virtuos si se distingea prin smerenia ei, prin blandete, prin atentia ei si prin neincetata rugaciune. Avea o minte foarte curata. O cugetare atat de "curata" nu am intalnit la nici un alt om. Ca monahie avea o ascultare oarba si multa acrivie in indatoririle ei monahale. Frica lui Dumnezeu, pomenirea mortii si menirea dumnezeiasca a omului au fost cultivate inca din copilarie in sufletul ei, care apoi au devenit adevarate trairi. Nemarginita ei rabdare, dragostea ei si neadormitul ei interes pentru mantuirea obstii o stapaneau necontenit. Problemele oamenilor care veneau la ea le facea ale ei si se straduia, prin rugaciunea si cuvantul ei, sa ajute la rezolvarea lor. Manastirea aceasta, prin contributia Staretei, a constituit o metropola si pentru alte manastiri care au fost intemeiate cu binecuvantarea lui Dumnezeu, atat in Grecia, cat si in strainatate, in America si Canada. Acum sufletul ei se odihneste - asa cum m-a odihnit si pe mine - si se veseleste vesnic in Rai impreuna cu ceata Cuvioaselor Fecioare. Staretul Efrem Filotheitul

(lipsa text)

Volumul "EREZIILE CONTEMPORANE - o adevarata amenintare" semnat de Parinte Arsenie Vliangoftis, Doctor in Teologie si Licentiat in Filozofie prezinta cu exactitate stiintifica pericolele venite din partea falsilor invatatori, promotori ai Scientologiei, ai Globalizarii, ai Noii Ordini a Lucrurilor, sincretismului religios si care nu sunt decat niste unelte in mana diavolului ce umbla racnind, cautand pe cine sa inghita (I Petru, 5,8). De asemenea, foarte bine accentueaza diferenta dintre meditatia antropocentrica de tip yoga si rugaciunea hristocentrica a mintii sau a inimii, specifica Ortodoxiei.

Invatatura Sfintilor Parinti despre patimi si vindecarea lor nu este un rezultat al cunoasterii stiintifice si psihologice, ci ea este rodul unei adanci experiente duhovnicesti dobandita in urma nevointelor aspre si a incercarilor de multi ani. Referitor la aceasta Sfantul Isaac Sirul accentueaza: Sfintii Parinti nu scriu manuale de morala, ci ei arata drumul si povatuiesc pe om la nepatimire si indumnezeire prin curaturea de patimi.

Cu ajutorul Maicii Domnului am ajuns si la volumul al IV-lea din seria Povestiri duhovnicesti. As putea spune ca marturiile oamenilor ajutati de Dumnezeu, de Maica Domnului si de Sfinti m-au determinat sa fac acest lucru. Chiar daca uneori le-am trecut cu vederea, au venit alte marturii si atunci m-am hotarat sa le astern pe hartie cu ajutorul Maicii Domnului. Nadajduiesc sa fie de folos si ajutor celor care le vor citi. Monah Pimen Vlad

Aceasta lucrare pune in ordine toate evenimentele legate de devenirea harismatica a Sfantului Cuvios Iosif Isihastul si doreste sa surprinda unitar bogata sa invatatura duhovniceasca, precum si influenta exercitata de acesta si gradul de receptare in mediul ortodox.

O interpretare pe intelesul copiilor si nu numai. Aceasta Biblie ilustrata se adreseaza tuturor celor ce vor sa inteleaga, intr-o maniera placuta scrierile biblice. Varsta recomandata: de la cel mai mic la cel mai mare.

SFANTUL MUNTE ATHOS reprezinta pentru multi o poarta catre o lume ireala, in care linistea, rugaciunea, pacea interioara fac parte din traiul de zi cu zi. Cu o priveliste care iti taie respiratia si o natura virgina, nepatrunsa de urbanizare si antropizare, Muntele Athos este o oaza catre redescoperirea sinelui pierdut in aglomeratia orasului. Toti cei care au avut prilejul si dorinta sa vina aici, au avut parte de o renastere spirituala, insotita de cea vizuala, datorata frumusetilor naturale care se ivesc la tot pasul. Verdele crud al muntelui, se impleteste cu cerul albastru si cu marea sclipitoare, totul impletindu-se intocmai ca elementele unui artist pe o panza proaspat pictata. Speram ca acest album sa fie o incursiune care sa va starneasca dorinta de a merge macar o data in viata la Sfantul Munte Athos, care este considerat Poarta a Crestinatatii pentru toti crestinii ortodoxi din intreaga lume.

Format: 13 x 20 cm
ISBN: 978-606-550-272-7
Status: in stoc

Ce ar trebui sa stie orice baiat

Colectia: Alte carti
Autor: Lipsa autor
Editura: Egumenita
Numar de pagini: 216

În această carte, destinată citirii în familie, sunt lămurite din punct de vedere ortodox cele mai importante probleme ale educaţiei morale a copilului şi a adolescentului. Cartea îl pune în gardă pe băiat faţă de aşa numitele „obiceiuri rele”, care au o influenţă distrugătoare asupra trupului şi a sufletului său, şi îl ajută să dobândească obiceiuri bune. În ea sunt cercetate unele atracţii moderne ale adolescenţilor din zilele noastre şi într-o formă accesibilă se descoperă influenţa dăunătoare a programei, introduse în şcolile noastre, care prevede „educaţia sexuală”.

Alcătuită sub forma convorbirilor duhovniceşti dintre tată şi fiu (la începutul cărţii acesta este un prichindel de cinci-şase ani, iar la sfârşit e un adolescent de paisprezece ani), cartea este uşor de citit şi, nădăjduim, va fi de folos atât pentru părinţi, cât şi pentru copii.

Pret: 9.00 LEI

Scrieti o recenzie

Carti similare

- Această lume îşi are începutul în minune, se păstrează prin minune şi se va încheia prin minune. Orice om cugetător când se eliberează din propria agonie şi frământare, şi începe să cugete despre toate câte există şi se găsesc în jurul lui, la această concluzie ar trebuie să ajungă.
  
  Însă mărturia cea mai vrednică de crezare şi fără nicio umbră de îndoială ne-o oferă Sfânta Scriptură a lui Dumnezeu, întărită şi completată de Sfânta Tradiţie.

105 Capete despre minuni - Lipsa autor

Egumenita

- La oameni, bunul cel mai mare este unul singur: smerenia inimii şi amintirea zilei morţii, vremea în care vom ieşi goi din această mare a vieţii şi vom vedea însoţindu-ne înfierările faptelor.
  
  Prin urmare, să străbatem largul mării acestei vieţi curaţi de întinăciune şi să dobândim drept martor al faptelor bune zidirea. Să dezlegăm nodul cel slab care ne ţine legaţi de cele prezente, să îndepărtăm inima noastră de dezmierdarea cea trecătoare, să alungăm grija de multe care ne duce la pieire, să nu ne legăm sufletul cu legături pământeşti, să dispreţuim slava care vine de la cele trecătoare de aici, să dispreţuim floarea lucrurilor deşarte, care este ca şi vopseaua care lesne îşi pierde culoarea, să străbatem viaţa ca şi cum ne-am îndrepta spre ceruri pe aripile rugăciunii. Noi, cei care păşim pe calea vieţii, să urmărim răsplata chemării celei de sus a lui Hristos.

Doua sute cinci zeci de parabole - Lipsa autor

Egumenita

- Acatistul Maicii Domnului la Icoana Prodromita - Minunile Sfintei Icoane Prodromita

Acatistul Maicii Domnului la Icoana Prodromita. Minunile Sfintei Icoane Prodromita - Lipsa autor

Egumenita

- Acatistul si Viata Sfantului Ioan Iacob Hozevitul de la Neamt
  
  O, preacuvioase Parinte Ioane, care cu darul lui Dumnezeu din frageda copilarie ai mers pe calea cea sfanta a desavarsirii si pentru care Preabunul si Preainduratul Dumnezeu a binevoit sa te proslavesti pe pamant si in cer, te rugam, auzi-ne si pe noi, nevrednicii si pacatosii, care indraznim sa venim cu toata evlavia si umilinta catre tine, ca sa te rogi Preabunului Dumnezeu, ca si noua sa ne ajute cu mila si cu indurarile Sale si, prin rugaciunile tale, sa mergem pe calea cea sfanta a poruncilor Lui si din toata inima sa ne silim a lucra cele bune spre folosul sufletelor noastre. Fie ca, prin mila si indurarea lui Dumnezeu si prin sfintele tale rugaciuni, sa avem si noi mila si indurare in ceasul mortii noastre si in ziua Judecatii de apoi. Amin.

Acatistul si viata Sf. Ioan Iacob - Lipsa autor

Egumenita

- Evanghelia dupa Iuda - scrierea apocrifa promovata de National Geografic - este o carte care a facut multa valva. Fara sa o citeasca, multi oameni s-au bucurat de faptul ca au aflat un motiv in plus sa stea departe de Biserica. O Biserica mincinoasa, o Biserica in care oamenii sunt tinuti departe de Adevar, nu isi are rostul. Numai ca, la un studiu atent, se poate observa ca teza principala a "Evangheliei dupa Iuda" - Ca Hristos i-ar fi marturisit marile adevaruri doar apostului Iuda, iar ceilalti ar fi ramas la un stadiu inferior de cunoastere - nu sta in picioare. Dupa ce L-a vandut pe Hristos, Iuda s-ar fi sinucis. Cand ar fi avut timp sa scrie o Evanghelie? Cum ar fi putut fi propovaidor al adevaratei credinte in Hristos un Sinucigas? Nadajduiesc ca cititorii cartii de fata vor intelege falsitatea "Evangheliei dupa Iuda".

Adevarul despre Iuda - Lipsa autor

Egumenita

- Anecdote duhovniceşti cu părintele Ioil Ianakopoulos
  
  Neavând atunci timp suficient din cauza altor obligaţii să scriu ceva demn de acest bărbat, achitându-mă astfel de ceea ce îi datorez acestui preacinstit prieten şi învăţător, am recurs la o soluţie de mijloc: în loc să încerc să descriu eu personalitatea importantă a acestui părinte, m-am gândit să prezint – aceasta nu cere nici timp mult, nici efort – anumite „anecdote” caracteristice din viaţa părintelui Ioil.
  
  Le-am numit caracteristice, întrucât din ele răzbat, cu foarte mare putere, multe din calităţile minunate ale acestui rar părinte: prezenţă de spirit, agerime, demnitate, hotărâre, curaj, sinceritate – mai ales cea spusă pe şleau -, caracter integru, conservatorism, cugetare pur ortodoxă etc. (Părintele Epifanie Theodoropoulos)

Anecdote duhovnicesti - Lipsa autor

Egumenita

Carti scrise de acelasi autor

- Psalmul este alinare a sufletului, daruitor al pacii, psalmul este adunator al prieteniei, unire a celor despartiti, al celor invrajbiti impacator.

Psaltire - Partos - Lipsa autor

Egumenita

- Cuvintele staretului Emilianos adunate in volumul de fata cu titlul Cuvantari mistagogice la sarbatori, alcatuiesc o livada duhovniceasca cu mult mai presus decat cea pamanteasca.
  
  In această livada vei gasi un povatuitor minunat pentru calatoria ta de-a lungul anului, un instrument al autocunoasterii, poate ca uneori dureros, iar alteori nedureros, dar, intotdeauna, vindecator. Vei descoperi comorile iubirii lui Dumnezeu pentru om si te vei innoi. Ti se va naste dorul de a lupta, de a le parasi pe cele pamantesti, de a te inalta la cele ceresti.

Cuvantari mistagogice la sarbatori - Lipsa autor

Egumenita

- Aducerea la viaÈ›ă în lumea aceasta a unei lucrări de valoare, a unei creaÈ›ii, fie ea în plan cultural sau duhovnicesc, trece prin multe „vămi”, atât interioare autorului, cât È™i exterioare lui, prin care munca acestuia este înÈ›eleasă È™i preÈ›uită la adevărata valoare de către ceilalÈ›i.
  Gândurile unui om au mare valoare în sine înaintea lui Dumnezeu – „Cum îÈ›i sunt gândurile, aÈ™a îÈ›i este È™i viaÈ›a”, spunea Cuviosul Tadei de la VitovniÈ›a. Dacă te înveÈ›i să gândeÈ™ti profund, exploatezi tot mai mult potenÈ›ialul dăruit de Făcătorul fiecăruia dintre noi. È˜i vedem cum gândurile multor SfinÈ›i nu numai că i-au îmbogăÈ›it sufleteÈ™te pe ei, dar au îmbogăÈ›it È™i lumea oamenilor, întrupându-se È™i împărtăÈ™indu-se celorlalÈ›i.
  È˜i noi, de multe ori, purtăm în sine multe gânduri minu¬nate, care, dacă reuÈ™esc să ne absoarbă întreaga fiinÈ›ă, ne duc pe tărâmul lor – dar, de foarte multe ori, primim gânduri pe care le pierdem, gânduri care nu È™tii de unde vin È™i unde se duc.
  Părintele Sofronie (Saharov) spunea obÈ™tii, într-o sinaxă, că omul este o fiinÈ›ă eterokínitos, adică „miÈ™cată din afară”, iar Părintele Rafail (Noica) îl completa, atunci când analiza expresia populară „Mi-a venit gândul...”, spunând că omul este fiinÈ›ă duhovnicească È™i că este inspirat fie de Duhul lui Dumnezeu, fie de un duh străin.
  De unde ne vin gândurile? Care este sursa noastră de inspiraÈ›ie? Ce se întâmplă cu gândurile inspirate care ne părăsesc sau pe care le pierdem? Care sunt gândurile noastre, până la urmă? Avem È™i noi gânduri?... Gândurile devin ale noastre în momentul în care le amestecăm cu propria fiinÈ›ă, după ce le-am primit în noi. Ele devin lumea noastră lăuntrică, care ne hrăneÈ™te È™i pe care o împărtăÈ™im celor pe care îi iubim.
  Astfel gândurile noastre devin vorbele noastre, devin faptele noastre, devin viaÈ›a noastră. Dar şi acele gânduri care devin cuvinte ale noastre, È™i ele zboară în văzduh – ele pot rămâne, cel mult, în conÈ™tiinÈ›a celorlalÈ›i doar în momentul în care se întrupează prin tipărire; atunci devin publice È™i accesibile oricui este interesat de ele, È™i îÈ™i schimbă caracterul, iar cele care au valoare universală dăinuie peste veacuri.
  Cuvintele întrupate în cartea de faÈ›ă nu au pretenÈ›ia a fi nici la măsura SfinÈ›ilor PărinÈ›i, nici să pună în cuvinte noi învăÈ›ăturile acestora. Ele nu sunt altceva decât o încercare de definire a trăirii inimii mele – nu încă matură sau desăvârÈ™ită, dar vie È™i sinceră – care căuta căi prin care să poată să se bucure de bogăÈ›ia patristică. Câteodată căile nu duceau nicăieri – erau ca semnalele radio sau ca un fascicul de lumină emis în cosmos, care, neîntâlnind nimic, nu se întoarce înapoi –, dar alteori căile reacÈ›ionau ca ceva viu, ce te cheamă să le explorezi, pentru că par să aibă consistenÈ›ă, iar pe acestea am căutat să le împărtăÈ™esc. În aceste cuvântări nu am împărtăÈ™it biruinÈ›e ale sufle¬tului meu, ci mai degrabă năzuinÈ›e, pe care le ofer fraÈ›ilor mei, în nădej¬dea că È™i ei se pot hrăni È™i mângâia în acelaÈ™i timp de lumina Harului ascunsă în spatele acestor cuvinte, conÈ™tient fiind că doar cuvintele ce cuprind în ele experienÈ›a biruitoare concretă pot rodi cu adevărat.
  AÈ™a cum mărturiseÈ™te Sfântul Ioan Evanghelistul despre lumina lui Hristos, care „luminează în întuneric, È™i întunericul nu a cuprins-o” (Ioan 1:5), tot aÈ™a È™i eu nădăjduiesc ca lumina care a călăuzit È™i mângâiat inima mea cu noime duhovniceÈ™ti să lumineze în întunericul deznădejdilor fraÈ›ilor mei – ca astfel, mai mult, să îndrăznim împreună a chema numele Dumnezeului Celui Viu.
  
  Arhimandritul Melhisedec
  Stareţul Mănăstirii Lupşa

Prin taramul pocaintei. Cuvantari duhovnicesti - Lipsa autor

Egumenita

- CUPRINS
  Prefata (Edward G. Farrugia, S. J.)... 13
  Cateva date despre viata sa si despre pasiunea sa covarsitoare... 14
  Preocuparea majora si diversele sale aplicatii... 21
  Cai si modalitati de exprimare a unei opinii... 25
  Vocatie si activitati secundare... 30
  Concluzii... 33
  PrefaTa la ediTia a doua (Edward G. Farrugia, S. J.)... 35
  Despre autenticitatea Anaforalei Sf. Ioan Gura de Aur... 39
  Magnum Opus... 41
  Refl ectii asupra metodei lui Taft... 43
  O modifi care a metodei lui Taft: dinspre centru spre periferie... 45
  Studii in alte domenii... 47
  Medalion comemorativ... 48
  Bibliografi a autorului... 51
  Abrevierile si lucrarile citate in forma abreviata... 101
  Multumiri... 111
  Introducere... 113
  Obiectivul si scopul studiului... 115
  Geneza studiului... 117
  Liturgica comparata audiata: o nota privind metoda... 119
  Izvoarele... 121
  Precizare privind nomenclatura... 121
  6 Cuprins
  Cap. I â€’ Dipticele: natura, denumire Si scop... 123
  A. Diptice, mijlociri, aclamatii... 123
  B. Nomenclatura... 129
  C. Practica liturgica bizantina actuala... 131
  I. Dipticele celor morti... 131
  1. Ecfonisul proestosului... 131
  2. Dipticele diaconale... 132
  II. Dipticele celor vii... 133
  1. Ecfonisul proestosului... 134
  2. Dipticele diaconale... 135
  III. Dipticele celor vii la Liturghia arhiereasca... 136
  1. Manuscrisele medievale... 136
  2. Un text modern de la Ierusalim... 137
  3. Practica actuala... 140
  a. Liturghia patriarhala... 140
  b. Liturghia episcopala... 140
  IV. Exclamatia Si pe/pentru toti si pe/pentru toate... 142
  Concluzii... 143
  Cap. II â€’ Fundalul: Dipticele liturgice rasaritene
  in izvoarele timpurii... 147
  A. Prezentarea aspectului analizat... 147
  I. Rugaciuni, mijlociri, diptice... 147
  II. Locul originar al dipticelor... 151
  III. Prin ce difera mijlocirile anaforale de dipticele?... 154
  B. Nomina in izvoarele timpurii... 157
  1. Ignatie al Antiohiei... 157
  2. Ciprian al Cartaginei... 158
  C. Izvoarele antichitatii tarzii... 158
  I. Egipt... 158
  1. Evhologhionul lui Serapion... 158
  Cuprins 7
  2. Papirusul Strasbourg... 160
  3. Didascalia Arabica... 161
  II. Palestina... 162
  1. Chiril (Ioan II) al Ierusalimului... 162
  2. Ieronim... 163
  3. Testamentum Domini... 164
  III. Cipru... 165
  IV. Antiohia... 166
  1. Constitutiile Apostolice... 166
  2. Teodor al Mopsuestiei... 166
  3. Ioan Hrisostom... 166
  V. Cilicia... 172
  1. Teodor al Mopsuestiei... 172
  2. Dionisie Pseudo-Areopagitul... 173
  3. Sinodul de la Mopsuestia din 550... 174
  VI. Mesopotamia Vest-Siriana... 178
  1. Iacob de Sarug... 178
  2. Canoanele lui Marutas... 180
  VII. Mesopotamia Est-Siriana... 182
  1. Narsai... 182
  2. Gabriel de Basra... 183
  Concluzii... 184
  Cap. III â€’ Dipticele in afara BizanTului... 187
  A. Palestina... 187
  I. Dipticele aghiopolite din codicele Sinai Gr. 1040... 187
  II. Dipticele metrice din codicele Sava 153... 192
  III. Concluzia A: dipticele palestiniene ale
  Liturghiei Sf. Iacov... 193
  B. Dipticele armene... 193
  I. Pataragul... 193
  8 Cuprins
  II. Talcuitorii Liturghiei armene... 197
  1. Hosrov Anjewacá¿¾i... 197
  2. NersÄ“s Lambronacá¿¾i... 197
  3. YovhannÄ“s ArÄišecá¿¾i... 198
  III. Concluzia B: dipticele armene... 198
  C. Siria si Mesopotamia... 199
  I. Dipticele din Mesopotamia si Cartea Vietii... 199
  1. Talcuitorii... 199
  2. Izvoare mesopotamiene ulterioare... 200
  3. Šararul maronit... 201
  II. Dipticele siro-antiohiene... 202
  III. Concluzia C: dipticele in izvoarele siriace... 204
  D. Dipticele egiptene... 204
  I. Mijlocirile copte astazi... 205
  II. Dipticele etiopiene... 206
  III. Faclia din intuneric... 207
  IV. Fragmente dipticale... 208
  1. Papirusul Cairo 10395A... 210
  2. Papirusul Berlin 3602... 210
  3. Dipticul Luxor... 212
  4. Dipticul Boston... 215
  5. Papirusul Viena... 215
  6. Coptica Lovaniensia 28... 216
  7. Dipticele din Codicele British Library Add. 17195... 217
  8. Papirusul Londra 514... 218
  9. Papirusul Londra 513... 220
  10. Papirusul Londra 155... 221
  11. Papirusul Londra 971... 222
  V. Concluzia D: dipticele in Egipt... 222
  Cuprins 9
  Cap. IV â€’ Dipticele bizantine ale morTilor:
  istorie Si liturghie... 227
  A. Izvoarele istorice... 227
  I. Ioan Hrisostom... 227
  1. Omilia 21 la Faptele Apostolilor... 227
  2. Ioan Hrisostom si dipticele in perioada exilului
  si mortii sale... 229
  II. Izvoare ulterioare... 233
  1. Pomenirea Nascatoarei de Dumnezeu... 233
  2. Sinodul de la Constantinopol din anul 518... 235
  3. Maxim Marturisitorul... 236
  B. Izvoarele liturgice... 238
  I. Protheoria... 238
  II. Dipticele pastrate in izvoarele liturgice... 240
  1. Versiunea lui Leon Thuscus... 240
  2. Evhologhioanele si Diataxele manuscrise... 242
  III. Degenerarea dipticelor... 244
  1. Evhologhioanele si Diataxele... 244
  2. „Dipticul” lui Cozza-Luzi... 246
  IV. Un diptic italo-grecesc... 247
  V. Editia princeps a QundÄq-ului melchit... 249
  VI. Unde erau proclamate dipticele celor morti?... 251
  VII. Excurs: Irmosul Nascatoarei de Dumnezeu
  „Vrednic este cu adevarat…”... 251
  Concluzii... 253
  Cap. V â€’ Dipticele bizantine ale celor vii:
  istorie Si liturghie... 255
  A. Izvoarele istorice... 255
  I. Ierarhia 1: pomenirile intereclesiale dintre patriarhii... 255
  1. Controversa monofi zita timpurie... 255
  2. Schisma acachiana... 256
  10 Cuprins
  3. Cele trei capitole si Sinodul Constantinopol II... 258
  4. Izvoare ulterioare: relatiile cu Roma... 259
  5. O precizare: Unirea de la Florenta... 261
  II. Ierarhia 2: pomenirile intereparhiale
  in cadrul patriarhiilor... 265
  1. In Patriarhia Antiohiei... 265
  2. In Patriarhia Constantinopolului... 265
  III. Ierarhia 3: dipticele locale eparhiale... 267
  IV. Pomenirea suveranilor... 268
  B. Izvoarele liturgice... 269
  I. Ecfonisul initial al proestosului... 269
  1. Textul receptus... 269
  2. Particularitatea italo-greceasca... 273
  3. Locul ecfonisului... 274
  II. Dipticele diaconale... 274
  1. Evhologhioanele manuscrise... 274
  a. Grott aferrata Gb IV... 275
  b. Sinai Gr. 958... 276
  c. Oxford Bodleian Auct. E. 5. 13... 276
  d. Τextul receptus... 276
  2. Manuscrisele diaconiconului... 277
  a. Sinai Gr. 1040... 277
  b. Paris Gr. 2509... 279
  3. Versiunea latina a lui Leon Thuscus... 279
  4. Diataxele... 282
  a. Moscova Sinod Gr. 381 (275)... 282
  b. Vatican Gr. 573... 283
  c. Vatoped 133 (744)... 283
  5. Editia princeps a QundÄqului melchit... 283
  III. Rafi nari ulterioare ale dipticelor arhieresti... 285
  Cuprins 11
  1. Versiunea araba veche a Anaforalei Sf. Ioan Gura de Aur.. 285
  2. Arhieraticonul lui Ghemistos... 287
  3. Jurnalul arhidiaconului Paul din Alep... 288
  4. Proskinitarul lui Arsenie Suhanov... 289
  5. Diataxa patriarhului Atanasie III... 291
  6. Cinovnikul de la Holmogori... 292
  7. Cinovnikul de la Moscova... 292
  IV. Permisiunea data staretilor de a folosi
  anaforaua numelor... 293
  V. Variante ale exclamatiei:
  Si pe/pentru toti si pe/pentru toate... 293
  VI. Cand erau proclamate dipticele celor vii?... 294
  Concluzii... 296
  Excurs... 299
  Cap. VI â€’ Aspecte disputate privind dipticele bizantine:
  cine, unde Si in ce ordine?... 303
  A. Cine era pomenit cu numele in dipticele bizantine?... 303
  I. Dipticele celor vii... 305
  1. Demnitarii din ierarhie... 305
  2. Suveranii... 306
  II. Dipticele celor morti... 307
  1. Ierarhia... 307
  2. Suveranii... 309
  III. Includerea Sinoadelor in diptice... 310
  IV. Erau pomenite in diptice si alte persoane?... 310
  B. Locul originar si succesiunea dipticelor
  in Liturghia bizantina... 312
  I. Ioan Hrisostom... 312
  II. Maxim Marturisitorul... 315
  III. Sinodul de la Constantinopol din 518... 317
  12 Cuprins
  IV. Epistola adresata papei Hormisdas... 319
  V. Epistola lui Iacob al Edesei... 320
  Concluzii... 321
  Concluzii: o taxonomie a dipticelor... 325
  Localizare... 325
  Tipuri de diptice... 326
  1. Dipticele ierarhice... 328
  2. Dipticele de comuniune... 328
  3. Dipticele confesionale... 328
  4. Dipticele mixte... 329
  Caracteristici structurale... 330
  1. Antiohia... 330
  2. Ierusalim... 330
  3. Alexandria... 330
  De ce diptice?... 331
  Amplifi care si declin... 332
  Consideratii pastorale... 335
  Index de manuscrise... 339
  Index general... 343
  Postfata... 363CUPRINS
  Prefata (Edward G. Farrugia, S. J.)... 13
  Cateva date despre viata sa si despre pasiunea sa covarsitoare... 14
  Preocuparea majora si diversele sale aplicatii... 21
  Cai si modalitati de exprimare a unei opinii... 25
  Vocatie si activitati secundare... 30
  Concluzii... 33
  PrefaTa la ediTia a doua (Edward G. Farrugia, S. J.)... 35
  Despre autenticitatea Anaforalei Sf. Ioan Gura de Aur... 39
  Magnum Opus... 41
  Refl ectii asupra metodei lui Taft... 43
  O modifi care a metodei lui Taft: dinspre centru spre periferie... 45
  Studii in alte domenii... 47
  Medalion comemorativ... 48
  Bibliografi a autorului... 51
  Abrevierile si lucrarile citate in forma abreviata... 101
  Multumiri... 111
  Introducere... 113
  Obiectivul si scopul studiului... 115
  Geneza studiului... 117
  Liturgica comparata audiata: o nota privind metoda... 119
  Izvoarele... 121
  Precizare privind nomenclatura... 121
  6 Cuprins
  Cap. I â€’ Dipticele: natura, denumire Si scop... 123
  A. Diptice, mijlociri, aclamatii... 123
  B. Nomenclatura... 129
  C. Practica liturgica bizantina actuala... 131
  I. Dipticele celor morti... 131
  1. Ecfonisul proestosului... 131
  2. Dipticele diaconale... 132
  II. Dipticele celor vii... 133
  1. Ecfonisul proestosului... 134
  2. Dipticele diaconale... 135
  III. Dipticele celor vii la Liturghia arhiereasca... 136
  1. Manuscrisele medievale... 136
  2. Un text modern de la Ierusalim... 137
  3. Practica actuala... 140
  a. Liturghia patriarhala... 140
  b. Liturghia episcopala... 140
  IV. Exclamatia Si pe/pentru toti si pe/pentru toate... 142
  Concluzii... 143
  Cap. II â€’ Fundalul: Dipticele liturgice rasaritene
  in izvoarele timpurii... 147
  A. Prezentarea aspectului analizat... 147
  I. Rugaciuni, mijlociri, diptice... 147
  II. Locul originar al dipticelor... 151
  III. Prin ce difera mijlocirile anaforale de dipticele?... 154
  B. Nomina in izvoarele timpurii... 157
  1. Ignatie al Antiohiei... 157
  2. Ciprian al Cartaginei... 158
  C. Izvoarele antichitatii tarzii... 158
  I. Egipt... 158
  1. Evhologhionul lui Serapion... 158
  Cuprins 7
  2. Papirusul Strasbourg... 160
  3. Didascalia Arabica... 161
  II. Palestina... 162
  1. Chiril (Ioan II) al Ierusalimului... 162
  2. Ieronim... 163
  3. Testamentum Domini... 164
  III. Cipru... 165
  IV. Antiohia... 166
  1. Constitutiile Apostolice... 166
  2. Teodor al Mopsuestiei... 166
  3. Ioan Hrisostom... 166
  V. Cilicia... 172
  1. Teodor al Mopsuestiei... 172
  2. Dionisie Pseudo-Areopagitul... 173
  3. Sinodul de la Mopsuestia din 550... 174
  VI. Mesopotamia Vest-Siriana... 178
  1. Iacob de Sarug... 178
  2. Canoanele lui Marutas... 180
  VII. Mesopotamia Est-Siriana... 182
  1. Narsai... 182
  2. Gabriel de Basra... 183
  Concluzii... 184
  Cap. III â€’ Dipticele in afara BizanTului... 187
  A. Palestina... 187
  I. Dipticele aghiopolite din codicele Sinai Gr. 1040... 187
  II. Dipticele metrice din codicele Sava 153... 192
  III. Concluzia A: dipticele palestiniene ale
  Liturghiei Sf. Iacov... 193
  B. Dipticele armene... 193
  I. Pataragul... 193
  8 Cuprins
  II. Talcuitorii Liturghiei armene... 197
  1. Hosrov Anjewacá¿¾i... 197
  2. NersÄ“s Lambronacá¿¾i... 197
  3. YovhannÄ“s ArÄišecá¿¾i... 198
  III. Concluzia B: dipticele armene... 198
  C. Siria si Mesopotamia... 199
  I. Dipticele din Mesopotamia si Cartea Vietii... 199
  1. Talcuitorii... 199
  2. Izvoare mesopotamiene ulterioare... 200
  3. Šararul maronit... 201
  II. Dipticele siro-antiohiene... 202
  III. Concluzia C: dipticele in izvoarele siriace... 204
  D. Dipticele egiptene... 204
  I. Mijlocirile copte astazi... 205
  II. Dipticele etiopiene... 206
  III. Faclia din intuneric... 207
  IV. Fragmente dipticale... 208
  1. Papirusul Cairo 10395A... 210
  2. Papirusul Berlin 3602... 210
  3. Dipticul Luxor... 212
  4. Dipticul Boston... 215
  5. Papirusul Viena... 215
  6. Coptica Lovaniensia 28... 216
  7. Dipticele din Codicele British Library Add. 17195... 217
  8. Papirusul Londra 514... 218
  9. Papirusul Londra 513... 220
  10. Papirusul Londra 155... 221
  11. Papirusul Londra 971... 222
  V. Concluzia D: dipticele in Egipt... 222
  Cuprins 9
  Cap. IV â€’ Dipticele bizantine ale morTilor:
  istorie Si liturghie... 227
  A. Izvoarele istorice... 227
  I. Ioan Hrisostom... 227
  1. Omilia 21 la Faptele Apostolilor... 227
  2. Ioan Hrisostom si dipticele in perioada exilului
  si mortii sale... 229
  II. Izvoare ulterioare... 233
  1. Pomenirea Nascatoarei de Dumnezeu... 233
  2. Sinodul de la Constantinopol din anul 518... 235
  3. Maxim Marturisitorul... 236
  B. Izvoarele liturgice... 238
  I. Protheoria... 238
  II. Dipticele pastrate in izvoarele liturgice... 240
  1. Versiunea lui Leon Thuscus... 240
  2. Evhologhioanele si Diataxele manuscrise... 242
  III. Degenerarea dipticelor... 244
  1. Evhologhioanele si Diataxele... 244
  2. „Dipticul” lui Cozza-Luzi... 246
  IV. Un diptic italo-grecesc... 247
  V. Editia princeps a QundÄq-ului melchit... 249
  VI. Unde erau proclamate dipticele celor morti?... 251
  VII. Excurs: Irmosul Nascatoarei de Dumnezeu
  „Vrednic este cu adevarat…”... 251
  Concluzii... 253
  Cap. V â€’ Dipticele bizantine ale celor vii:
  istorie Si liturghie... 255
  A. Izvoarele istorice... 255
  I. Ierarhia 1: pomenirile intereclesiale dintre patriarhii... 255
  1. Controversa monofi zita timpurie... 255
  2. Schisma acachiana... 256
  10 Cuprins
  3. Cele trei capitole si Sinodul Constantinopol II... 258
  4. Izvoare ulterioare: relatiile cu Roma... 259
  5. O precizare: Unirea de la Florenta... 261
  II. Ierarhia 2: pomenirile intereparhiale
  in cadrul patriarhiilor... 265
  1. In Patriarhia Antiohiei... 265
  2. In Patriarhia Constantinopolului... 265
  III. Ierarhia 3: dipticele locale eparhiale... 267
  IV. Pomenirea suveranilor... 268
  B. Izvoarele liturgice... 269
  I. Ecfonisul initial al proestosului... 269
  1. Textul receptus... 269
  2. Particularitatea italo-greceasca... 273
  3. Locul ecfonisului... 274
  II. Dipticele diaconale... 274
  1. Evhologhioanele manuscrise... 274
  a. Grott aferrata Gb IV... 275
  b. Sinai Gr. 958... 276
  c. Oxford Bodleian Auct. E. 5. 13... 276
  d. Τextul receptus... 276
  2. Manuscrisele diaconiconului... 277
  a. Sinai Gr. 1040... 277
  b. Paris Gr. 2509... 279
  3. Versiunea latina a lui Leon Thuscus... 279
  4. Diataxele... 282
  a. Moscova Sinod Gr. 381 (275)... 282
  b. Vatican Gr. 573... 283
  c. Vatoped 133 (744)... 283
  5. Editia princeps a QundÄqului melchit... 283
  III. Rafi nari ulterioare ale dipticelor arhieresti... 285
  Cuprins 11
  1. Versiunea araba veche a Anaforalei Sf. Ioan Gura de Aur.. 285
  2. Arhieraticonul lui Ghemistos... 287
  3. Jurnalul arhidiaconului Paul din Alep... 288
  4. Proskinitarul lui Arsenie Suhanov... 289
  5. Diataxa patriarhului Atanasie III... 291
  6. Cinovnikul de la Holmogori... 292
  7. Cinovnikul de la Moscova... 292
  IV. Permisiunea data staretilor de a folosi
  anaforaua numelor... 293
  V. Variante ale exclamatiei:
  Si pe/pentru toti si pe/pentru toate... 293
  VI. Cand erau proclamate dipticele celor vii?... 294
  Concluzii... 296
  Excurs... 299
  Cap. VI â€’ Aspecte disputate privind dipticele bizantine:
  cine, unde Si in ce ordine?... 303
  A. Cine era pomenit cu numele in dipticele bizantine?... 303
  I. Dipticele celor vii... 305
  1. Demnitarii din ierarhie... 305
  2. Suveranii... 306
  II. Dipticele celor morti... 307
  1. Ierarhia... 307
  2. Suveranii... 309
  III. Includerea Sinoadelor in diptice... 310
  IV. Erau pomenite in diptice si alte persoane?... 310
  B. Locul originar si succesiunea dipticelor
  in Liturghia bizantina... 312
  I. Ioan Hrisostom... 312
  II. Maxim Marturisitorul... 315
  III. Sinodul de la Constantinopol din 518... 317
  12 Cuprins
  IV. Epistola adresata papei Hormisdas... 319
  V. Epistola lui Iacob al Edesei... 320
  Concluzii... 321
  Concluzii: o taxonomie a dipticelor... 325
  Localizare... 325
  Tipuri de diptice... 326
  1. Dipticele ierarhice... 328
  2. Dipticele de comuniune... 328
  3. Dipticele confesionale... 328
  4. Dipticele mixte... 329
  Caracteristici structurale... 330
  1. Antiohia... 330
  2. Ierusalim... 330
  3. Alexandria... 330
  De ce diptice?... 331
  Amplifi care si declin... 332
  Consideratii pastorale... 335
  Index de manuscrise... 339
  Index general... 343
  Postfata... 363

O istorie a Liturghiei Sfantului Ioan Gura de Aur. Vol. IV - Dipticele - Lipsa autor

Egumenita

- In sud-vestul Bulgariei, in pitorescul masiv Rila, se afla cea mai mare lavra monahala din aceasta tara - Manastirea Rila. Manastirea a fost intemeiata in secolul al X-lea de Preacuviosul Ioan de Rila, facatorul de minuni.
  
  Vechile documente din biblioteca acestui asezamant dau marturie despre evlavia si nevointa monahilor si sihastrilor de pe aceste locuri. Nevointa duhovniceasca nu se va stinge la Rila nici macar in perioada comunista: pe intreg parcursului veacului al XX-lea, in Muntii Rilei au vietuit multi placuti ai lui Dumnezeu. Ei au sporit intru sfintenie fara sa atraga atentia celor de afara, dar ochii cercetatorului duhovnicesc i-a descoperit pe acesti Cuviosi - cel mai adesea monahi simpli -, vadindu-le mireasma de sfintenie.
  
  Aceasta carte prezinta, pentru prima oara in romaneste, chipurile unor asemenea smeriti nevoitori ai virtutii din veacul trecut, pe care lumea nu i-a cunoscut pana astazi si ale caror nume, suntem incredintati, sunt scrise in ceruri.

Patericul Rilei. Parintele Pavel inainte-vazatorul si alti nevoitori din veacul al XX-lea - Lipsa autor

Egumenita

- Aceasta este cea dea patra si ultima din seria de carti tratand diverse teme de psihologie duhovniceasca la Parintii Desertului, care au aparut in traducere romana. Celelalte trei volume au fost dedicate temelor smereniei, ascultarii si pocaintei in traditia patristica ortodoxa.
  
  Sper ca acest set complet de volume, cuprinzand observatiile mele asupra psihologiei Parintilor Desertului, va contribui la o intelegere mai completa a sensibilitatilor si principiilor duhovnicesti care ii unesc pe toti crestinii in mostenirea comuna a sfinteniei si iubirii, care transcende micile noastre separari si diviziuni spre o mostenire care depaseste Ortodoxia, cuprinzandu-i pe toti cei care doresc sa se apropie de idealul crestin al vechiului desert.
  
  Arhiepiscopul Chrysostomos al Etnei