Această lume îşi are începutul în minune, se păstrează prin minune şi se va încheia prin minune. Orice om cugetător când se eliberează din propria agonie şi frământare, şi începe să cugete despre toate câte există şi se găsesc în jurul lui, la această concluzie ar trebuie să ajungă.

Însă mărturia cea mai vrednică de crezare şi fără nicio umbră de îndoială ne-o oferă Sfânta Scriptură a lui Dumnezeu, întărită şi completată de Sfânta Tradiţie.

Acatistul si Viata Sfantului Ioan Iacob Hozevitul de la Neamt

O, preacuvioase Parinte Ioane, care cu darul lui Dumnezeu din frageda copilarie ai mers pe calea cea sfanta a desavarsirii si pentru care Preabunul si Preainduratul Dumnezeu a binevoit sa te proslavesti pe pamant si in cer, te rugam, auzi-ne si pe noi, nevrednicii si pacatosii, care indraznim sa venim cu toata evlavia si umilinta catre tine, ca sa te rogi Preabunului Dumnezeu, ca si noua sa ne ajute cu mila si cu indurarile Sale si, prin rugaciunile tale, sa mergem pe calea cea sfanta a poruncilor Lui si din toata inima sa ne silim a lucra cele bune spre folosul sufletelor noastre. Fie ca, prin mila si indurarea lui Dumnezeu si prin sfintele tale rugaciuni, sa avem si noi mila si indurare in ceasul mortii noastre si in ziua Judecatii de apoi. Amin.

Evanghelia dupa Iuda - scrierea apocrifa promovata de National Geografic - este o carte care a facut multa valva. Fara sa o citeasca, multi oameni s-au bucurat de faptul ca au aflat un motiv in plus sa stea departe de Biserica. O Biserica mincinoasa, o Biserica in care oamenii sunt tinuti departe de Adevar, nu isi are rostul. Numai ca, la un studiu atent, se poate observa ca teza principala a "Evangheliei dupa Iuda" - Ca Hristos i-ar fi marturisit marile adevaruri doar apostului Iuda, iar ceilalti ar fi ramas la un stadiu inferior de cunoastere - nu sta in picioare. Dupa ce L-a vandut pe Hristos, Iuda s-ar fi sinucis. Cand ar fi avut timp sa scrie o Evanghelie? Cum ar fi putut fi propovaidor al adevaratei credinte in Hristos un Sinucigas? Nadajduiesc ca cititorii cartii de fata vor intelege falsitatea "Evangheliei dupa Iuda".

Anecdote duhovniceşti cu părintele Ioil Ianakopoulos

Neavând atunci timp suficient din cauza altor obligaţii să scriu ceva demn de acest bărbat, achitându-mă astfel de ceea ce îi datorez acestui preacinstit prieten şi învăţător, am recurs la o soluţie de mijloc: în loc să încerc să descriu eu personalitatea importantă a acestui părinte, m-am gândit să prezint – aceasta nu cere nici timp mult, nici efort – anumite „anecdote” caracteristice din viaţa părintelui Ioil.

Le-am numit caracteristice, întrucât din ele răzbat, cu foarte mare putere, multe din cali­tă­ţi­le minunate ale acestui rar părinte: prezenţă de spirit, agerime, demnitate, hotărâre, curaj, sin­ce­ri­tate – mai ales cea spusă pe şleau -, caracter integru, conservatorism, cugetare pur ortodoxă etc. (Părintele Epifanie Theodoropoulos)

Cartea de faţă este şocantă. Şocantă prin faptul că ne pune înaintea ochilor, într-un mod foarte iscusit, file aproape ignorate din istoria bisericească.

Vom afla de aici că pământul englez a fost binecuvântat prin apostolul Sfântului Iosif din Arimateea. Vom afla o mulţime de minuni, de vindecări, care i se par greu de crezut omului contemporan. Vom afla că dreapta credinţă a fost apărată cu mult eroism, şi vom înţelege că nimic nu este mai important decât războiul duhovnicesc.

Minunile făcute de regii binecredincioşi sau de diferiţi pustnici sau clerici, în timpul vieţii lor sau după trecerea la Domnul, ne oferă o imagine a faptului că lumea întreagă ar fi fost altfel dacă ar fi îmbrăţişat cu adevărat credinţa în Hristos.

Căderea Angliei ortodoxe a însemnat abandonarea credinţei Sfinţilor Părinţi şi primirea ereziei catolice. Înţelegând cât de gravă a fost această rătăcire vom putea aprecia aşa cum se cuvine situaţia din vremurile noastre.

O nevoie pastorală, prezentă întotdeauna în rândul credincioşilor, o găsim în întrebarea: Cum pot, părinte, să înaintez duhovniceşte şi să mă eliberez de slăbiciunile mele? De ce nu reuşesc să mă menţin în aceeaşi stare duhovnicească? 

O astfel de nevoie trebuie să fie sprijinită, dând credinciosului posibilitatea de a descoperi şi a-şi clarifica ce înseamnă cu adevărat din punct de vedere practic viaţă duhovnicească, ce răspunderi decurg din aceasta, la ce trebuie să fie atent sau ce ar fi de folos să evite. Va cunoaşte astfel adevărul, fără ascunzişuri sau jumătăţi de măsură, ajungând să-şi conştientizeze propria sărăcie duhovnicească şi să ia deciziile potrivite. 

Urmând sfaturile din această carte, cu ajutorul lui Dumnezeu, vom ajunge la capătul ţelului nostru: Ca Dumnezeu să devină prin rugăciune, dragostea şi dorirea noastră, El călăuzind în acest fel fiecare gând şi lucrare a noastră. 

Preotul trebuie sa ia aminte de sine si de toata turma, ceea ce inseamna ca el trebuie sa se ingrijeasca in primul rand de viata sa personala, iar in al doilea rand sa-si indeplineasca menirea de a conduce turma spre mantuire, deci sa se ingrijeasca de activitatea sa externa. Sf. Apostol Pavel aseaza aici in primul rand datoria preotului de a lua aminte la sine, nu numai pentru a-i atrage acestuia atentia asupra celei mai insemnate datorii fata de propria sa persoana, mantuirea sufletului sau, ci mai ales pentru faptul ca pastorul sufletesc inainte de toate trebuie sa fie posesorul unei vieti pline de sfintenie si curatenie, din care sa izvorasca pentru pastoritii sai roadele apostoliei sale, iar dupa aceea, prin viata sa, trebuie sa fie pentru acestia un exemplu viu, vrednic de urmat si nu o pricina de sminteala.

Nimic nu este mai edificator pentru vie­tuirea crestineasca decat ­marturia unei credinte ­traite, modelul viu al celor care mai inainte de noi au intruchipat idealul vietii in Hristos.  Aceasta carte reprezinta un dar nepretuit si o intarire duhovniceasca, intrucat ne aduce aproa­pe figura stralucita si sfanta a staretului aghiorit Gavriil Dionisiatul (1886-1983).  ­Supranumit „staretul secolului al XX-lea”, parintele Gavriil a fost o personalitate deosebit de complexa: monah desavarsit, staret intelept, duhovnic luminat, pa­tri­ot inflacarat, scriitor inspirat.
Constient ca ­bo­gata virtute a acestui barbat sfant este imposibil de cuprins in cuvinte, ucenicul sau, monahul Teoclit ­Dionisiatul, incearca, folosindu-si talentul scriitoricesc si experienta dobandita la picioarele marelui duhovnic, sa-i zugraveasca in mod cat mai cuprinzator chipul si vietuirea sfanta, puse in slujba lui Dumnezeu si a semenilor.  Cititorul va gasi astfel in paginile cartii o adevarata hrana duhovniceasca, purtat pe nesimtite in istoria zbuciumata a Greciei veacului trecut, dar si in problemele Ortodoxiei din acea epoca – toate trecute prin filtrul unei viziuni autentic ortodoxe si marcate de sfatul si actiunile intelepte ale staretului ­Gavriil Dionisiatul din Sfantul Munte Athos.

Fericitul Parinte Sofronie a fost omul care si-a asumat "suprema responsabilitate" pe care Dumnezeu o asteapta de la crestini, dandu-se pe sine "iadului pocaintei", precum arata scrierile sale, pentru a se face astfel asemenea lui Hristos, Care S-a pogorat in "iadul dragostei" Sale. Prin urmare, inalta teologie a Parintelui Sofronie, prin care mult L-a slavit pe Dumnezeu, nu este rodul unor studii acdemice, nic al unei preocupari intelectuale de nivel superior. Este, cu adevarat, raza ivita din inima sa luminata de stralucirea Dumnezeiestii Lumini nezidite, inima mai inainte curatita prin pocainta, ajunsa la deplina uiare de sine si la mantuitoarea ura de sine insusi.

„Intelegi, oare, ce citesti?", intreaba FIlip pe dregatorul Candachiei care citea din Proorocul Isaia. „Cum as putea sa inteleg, daca nu ma va calauzi cineva?" rapunde acesta, aratand cat de necesara este indrumarea in lectura cartilor biblice. Functia comentariilor biblice este tocmai aceasta: de a ajuta pe cititor cu explicatii si informatii suplimentare in lectura Sfintei Scripturi.

Editura BIzantina a inaugurat, cu ani in urma, o serie intitulata Comentari la Noul Testament, in care publica acum Comentariu la Evanghelia dupa Marcu, semnar de unul dintre cei mai mari biblisti ortodocsi ai momentului, Profesorul Ioannis Karavidopoulos, de la Universitatea din Tesalonic, Grecia.

Cartea este folositoare tuturor celor care, citind Sfanta Scriptura, doresc sa si inteleaga ceea ce citesc. Se vor folosi de acest comentariu in mod special preotii, care vor avea un instrument foarte pretios pentru adancirea textului Evangheliei dupa Marcu, in vederea unei bune si documentate pregatiri a predicii.

Nu cred ca mai este cazul sa subliniem utilitatea lucrarii de fata pentru profesorii de teologie, profesorii de religie, studentii teologi si elevii seminaristi, dat fiind faptul ca aceasta vine sa umple un gol in bibliografia de specialitate romaneasca, fiind singurul comentariu orthodox la Evanghelia dupa Marcu publicat la noi.

Fiecare inimă trebuie să fie o mică grădină, o grădină care să fie mereu curăÈ›ită de buruieni È™i în care să crească plante È™i flori minunate. O grădină nu este frumoasă atât prin ea însăÈ™i, cât prin bucuria pe care o aduce celor care o văd.

Cuvintele lui Hristos sunt seminÈ›e aduse din Ceruri. Ele sunt semănate în lumea noastră È™i cresc acum peste tot unde este răspândit cuvântul Evangheliei ortodoxe. ViaÈ›a fiecărui creÈ™tin ortodox este o mică grădină în care creÈ™te iubirea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, blândeÈ›ea, bunătatea È™i alte valori spirituale.

Sfânta Împărăteasă Alexandra Feodorovna

Cine a fost Cuvioasa Teodora ? De unde era? Cand s-a nevoit la Sihla? Care a fost nevointa ei cea mai placuta inaintea lui Dumnezeu?