(lipsa text)

Hronograful a fost scris de Caldei, pe vremea lui Avraam, la anul 3500 de la Facerea lumii. În anul 1000 după Hristos, istoricul Gheorghe Chedrinul în Constantinopol îl traduce în limba greacă; apoi Sf. Dimitrie al Rostovului îl traduce în limba rusă; a fost copiat apoi la IaÈ™i în anul 1591, publicat în VeneÈ›ia la anul 1691. În anul 1821 ăl foloseÈ™te Goethe în Germania. În anul 1837 este tradus în limba chirilică de mitropolitul Veniamin Costache; după 155 de ani apare în limba română, la editura Pelerinul Român, la Oradea, în anul 1992 ediÈ›ia 1, iar acum în anul 2005 ediÈ›ia a 2-a

(lipsa text)

(lipsa text)

(lipsa text)

Sfinţii noştri, precum şi marii părinţi şi asceţi ai noştri au fost şi ei cândva copii!

Dispariţia micului David întoarse pe dos tot satul. În neliniÈ™tea lor È™tiau cu toţii că un copil de doar trei ani n-ar fi plecat de unul singur È™i nu ar fi pierit aÈ™a uÈ™or de pe faţa pământului. Astfel ajunseră la concluzia că cineva îl luase în acea noapte de-acasă. Și într-adevăr, nu ziceau rău...

Dacă deschidem Biblia, aflăm în paginile ei diverse forme literare: poezie falnică, maxime scurte, acte legislative, relatări istorice, imnuri înălÈ›ătoare, predici amănunÈ›ite, tratate teologice, epistole personale, vedenii profetice È™i multe altele. Toate acestea i-au ajutat pe autorii biblici să aducă la cunoÈ™tinÈ›a cititorilor lor glasul lui Dumnezeu, Care le vorbea despre valorile veÈ™nice È™i imuabile. Iisus Hristos a comunicat È™i El cu oamenii în mod diferit. A propovăduit în sensul clasic al cuvântului, i-a învăÈ›at prin exemplul propriu, le-a răspuns la întrebări È™i le-a relatat povestiri pe care le numim parabole.

Când venim la biserică în fiecare duminică, auzim în cadrul Liturghiei pericopele evanghelice, o parte semnificativă a lor fiind constituită tocmai din astfel de texte expresive È™i memorabile. Ele ni se par simple È™i pe înÈ›eles, însă nu încetăm să descoperim noi È™i noi profunzimi de bogăÈ›ie duhovnicească, dacă pătrundem în tâlcul lor cu mai multă străduinÈ›ă. La baza acestei cărÈ›i se află predici, convorbiri catehetice È™i materiale apărute în urma întâlnirilor cu auditorii dintre cele mai diverse. Nu aveÈ›i în faÈ›ă un comentariu exegetic È™tiinÈ›ific, ci niÈ™te reflecÈ›ii referitoare la textele splendide È™i multilaterale care au avut un rol important în misiunea lui Iisus Hristos È™i îÈ™i păstrează actualitatea în viaÈ›a Bisericii Sale.

Textul tiparit aici este prima traducere integrala, ramasa inedita, a cunoscutei culegeri de Scrisori apartinand Staretilor Varsanufie si Ioan din Gaza (sec. VI).  Traducerea a fost facuta la Manastirea Neamt, in anul 1787, de catre Isaac Dascalul, cunoscutul traducator din obstea Staretului Paisie, si a fost revizuita de catre dascalul Ilarion, asa cum aflam dintr-o insemnare de la sfarsitul Manuscrisului BAR 3723.

In pustiul si in muntii Egiptului s-au asezat vietuitori din majoritatea partilor crestine ale Imperiului, ca Asia Mica si Europa.  Monahii urmareau linistea si pacea, pe care nu le aveau in lume, cautau ietarea de pacate, randuiala mintii si a inimii, imbunatatirea acestora prin contemplatie si fapte mai bune, si mantuirea sufletului.  Asceza lor eremitica si chinoviala cuprindea, intre altele, elemente ca: postul si rugaciunea, pocainta si lacrimile, munca si ajutorarea celor nevoiasi, smerenia, si lepadarea de sine, infranarea si rabdarea.  Monahii erau angajati in lupta cea buna contra pacatului, cel mai viclean si mai sinistru dusman al vietii spirituale si fizice.  Ei stiau ca prin eforturi ascetice, umbrite de harul dumnezeiesc, se poate diminua asaltul pacatului si se poate obtine stapanirea asupra pornirilor pasionale, asupra sinelui dominat de egoism.

Căsătoria nu înseamnă numai relaÈ›ii ideale, reuÈ™ite, câtă vreme oamenii nefericiÈ›i în existenÈ›a lor familială sunt tot mai mulÈ›i. Astfel că a vorbi de­spre nereuÈ™itele vieÈ›ii de familie, de­spre cauzele acestora, este absolut necesar – doar se È™tie că a fi prevenit înseamnă a fi pregătit.

Cauza primară a problemelor se descoperă în lipsa de înÈ›elegere a propriei persoane È™i a celuilalt, a motivelor, dorinÈ›elor È™i nevoilor specifice fiecăruia. De aceea, pentru a se elucida cauzele problemelor tipice, va fi nevoie să începem ca diagnosticieni È™i, stabilind diagnosticul familial, adică urmărind originile problemelor, să analizăm cauzele apariÈ›iei neînÈ›elegerilor din punct de vedere psihologic È™i teologico‑duhovnicesc, cu exemple reale, din viaÈ›ă, iar apoi, ca terapeuÈ›i de familie, va trebui să trasăm planul (algoritmul) salvării familiei È™i membrilor ei. În acest context vom dezbate problemele (impasu­rile) tipice din viaÈ›a de familie È™i vom vorbi despre mijloacele rezolvării lor.

Chiar dacă problemele ecologice impun într‑adevăr măsuri politice şi economice urgente din partea statelor, sunt tot mai multe voci care subliniază că la o soluţionare profundă şi deplină a acestora nu se poate ajunge decât printr‑o schimbare radicală a mentalităţii şi a modului nostru de viaţă, pentru că problemele ecologice au în fond cauze spirituale – legate de felul în care omul percepe şi concepe natura, de felul în care se apropie şi se foloseşte de ea –, şi prin urmare se impun soluţii spirituale.

Iar aici Biserica Ortodoxă – cu o lungă tradiţie de reflecţie (teologică, cosmologică, antropologică) şi de practică (liturgică şi spirituală) referitor la valoarea creaţiei şi cuvenita relaţie a omului cu ea – poate să ofere, în cadrul crizei actuale, principii călăuzitoare pentru reflecţia şi acţiunea tuturor celor care se străduiesc să salveze natura, acum şi în viitor.

Jean‑Claude Larchet