A plăcut Făcătorului şi Judecătorului nevoinţelor noastre să rânduiască de la început ca vremea vieţii noastre pământeşti să fie vreme pregătitoare pentru veşnicie, vreme de deprindere, vreme de luptă şi nevoinţe, vreme de război duhovnicesc, nu vreme de nelucrare, de deşertăciune şi stat ­degeaba, iar ca starea noastră nemuritoare din viitor să fie stare de răsplătire, de slavă şi de veşnică fericire sau stare de veşnică necinstire şi de chinuri cumplite pentru nelucrare, lenevie, nepăsare şi pentru păcate nenumărate. 
Dau mulţumită Domnului pentru îm­bel­şugarea cea zilnică a luminii duhovniceşti şi trupeşti – a Luminii Duhului Celui Sfânt şi a luminii soarelui; pentru îmbelşugarea aerului material curat şi a aerului imaterial al sufletului, care este Duhul Sfânt – Dumnezeu! 
Sfântul Ioan de Kronstadt 

Cartea cuprinde o selectie de texte din scrisorile Sfantului Teofan Zavoratul, cu explicatii si sfaturi despre boala si moarte. Sfantul explica motivul si intelesul bolii si mortii in lumina iubirii lui Dumnezeu.

Rugăciunea în vremea bolii 

Vă simţiţi foarte slăbită şi credeţi că vă apropiaţi de ieşirea sufletului din trup. Boala aminteşte de moarte, însă nu proroceşte ceasul ei. Totuşi, de vreme ce aţi primit aducerea-aminte de moarte, nu e nepotrivit să vă pregătiţi de ea. Dat fiind că sunteţi mereu bolnavă, nu vă este greu să vă însuşiţi gândul la ieşirea din trup, după pilda Cuviosului Nicanor – şi această ieşire nu vă va lua pe neaşteptate. Fericită este pomenirea morţii; ea, împreună cu aducerea-aminte de Domnul, e temelia tare a bunei rânduieli creştineşti a duhului. 
Vă plângeţi de dumneavoastră înşivă că vă rugaţi prost şi nu vă ţineţi de nevoinţe. În această privinţă vă lămureşte Sfântul Tihon de Zadonsk, care a zis: „Ce rugăciune îi trebuie bolnavului? Mulţumire şi suspinare.“ Acestea înlocuiesc orice nevoinţă. Deci, fiţi senină! 
Nu puteţi merge la biserică din pricina bolii, aşa încât aţi rămas la pravila de chilie. Împliniţi-o după putere. Să ştiţi că pravila este de trebuinţă din pricina neputinţei noastre, nu pentru rugăciunea în sine, care se poate face şi fără pravilă... Staţi cu gândul la Liturghie – nu ca un săvârşitor, ci ca unul ce e de faţă (prin mutarea cu gândul) la Liturghia săvârşită de altul. 
Nu aveţi gânduri prea vesele în ce vă priveşte? Era în Egipt un bătrân duhovnicesc – Apollo, mi se pare... Acesta le spunea cu tărie tuturor fraţilor, şi străinilor, de asemenea: „Nouă, creştinilor, nu ni se cuvine să ne mâhnim... Să se mâhnească păgânii şi jidovii. Iar noi, cei mântuiţi de Domnul... al nostru este raiul, a noastră este împărăţia Cerurilor. Cu noi sunt Hristos, harul Sfântului Duh, Maica lui Dumnezeu, oştirile cereşti şi sfinţii toţi...“ 

În tratarea Sfântului Ioan Gură de Aur, patimile È™i virtuÈ›ile nu sunt simple instrumente retorice.  ÎnÈ›elese terapeutic, ca boală È™i sănătate, stricăciune È™i nemurire, ele reprezintă coordonate ce definesc traiectoria noastră prin această viaţă È™i punctul ei final din cea viitoare.  De cele mai multe ori ne dorim sănătatea virtuÈ›ii doar atunci când ne confruntăm cu manifestările evidente ale îmbolnăvirii fiinÈ›ei noastre.  Abia atunci înÈ›elegem tragismul condiţiei noastre de oameni căzuÈ›i È™i adevărul că Hristos este singurul dătător nemincinos al sănătăÈ›ii È™i nemuririi. 
Din imensa operă a unuia dintre cei mai mari îndrumători duhovniceÈ™ti ai tuturor timpurilor, lucrarea de faÈ›ă sintetizează o sumă de repere practice, uÈ™or de înÈ›eles È™i însuÈ™it pentru omul contemporan. 

Traducere din limba engleza de Anca Popescu 

Natura icoanei nu poate fi înteleasa cu ajutorul criticii de arta, dar nici cu ajutorul sentimentalismului. Formele sale se întemeiaza pe întelepciunea cuprinsa în textele teologice si liturgice ale Bisericii Ortodoxe rasaritene si sunt strâns legate de experienta vietii contemplative. Lucrarea de fata este prima de acest gen care ofera o introducere serioasa în contextul spiritual al acestei arte. 
Prin introducerea lui Uspensky în cadrul sensului si limbajului icoanelor ne împartasim într-un mod uimitor de conceptiile spirituale ale Bisericii Ortodoxe fara de a caror cunoastere nu putem întelege deloc lumea icoanei. 

Omul trebuie neapărat să se teamă de abaterea la stânga, adică spre amăgirile păcatului, şi de cea la dreapta, adică spre nevoinţele din cale-afară de aspre, şi să nu cadă în trufie; el trebuie să meargă pe calea împărătească, adică pe calea vieţii cu măsură, a nevoinţei cu măsură. Sfântul Ioan Gură de Aur ne dă o pildă potrivită: „Când povara drepţilor e prea grea, corabia lor se cufundă, iar când povara lor este cu măsură, corabia pluteşte cu bine. Cu adevărat, viaţa noastră seamănă cu plutirea unei corăbii, lumea – cu o mare, trupul – cu o corabie; sufletul este în trup ca un om în corabie, iar faptele sunt ca o încărcătură. Dacă corabia este goală, se porneşte vântul şi ea se răstoarnă în scurtă vreme. Dacă este împovărată peste măsură, este aproape de înec chiar şi atunci când nu sunt valuri şi nu e vânt – iar dacă se pornesc valurile şi vântul, se va cufunda fără întârziere. Doar încărcând cu măsură corabia vei putea pluti fără de necazuri, se va cufunda fără întârziere”. 
La fel să gândeşti şi cu privire la nevoinţe. Dacă n-ai nimic din faptele cele bune, te vei răsturna în noianul ispitelor. Dacă vei începe să ridici povară mai presus de puterile tale, curând te vor strivi istovirea sau trufia. Dacă te vei osteni şi te vei ­nevoi însă după putere, vei rămâne slobod de nenorociri. 
Să ştii: calea împărătească înseamnă nevoinţe cu măsură, viaţă cu măsură şi conştiinţă curată. Astfel, câte puţin, din virtute în virtute, vei urca la Cer ca pe o scară şi vei ajunge în Rai.
Sfântul Dimitrie al Rostovului 

"Lumina albă conţine toate culorile. Noi nu le observăm. Numai prisma poate să le descompună È™i să le facă să apară. Prisma aceasta ar putea fi sufletul ascultătorului. Muzica noastră va ajunge într-o zi la sfârÈ™it. Trebuie să trăim cu conÈ™tiinţa acestui fapt. Poate că va veni o clipă în care nici chiar cel mai mare artist nu va mai voi sau nu va mai avea ce să creeze. Și poate că în acea clipă îÈ™i va preţui È™i mai mult creaţia, căci va fi trecut dincolo de munca lui. Polifonia ideală este rugăciunea neincetată, rugăciunea lui Iisus. Acestui contrapunct „ideal” îi este cu putinţă, în toate È™i pretutindeni, să creeze relaţii ideale." (Arvo Part) 

Despre semnele sfarsitului Parintele Dumitru Staniloae scria: „Multi vor putea sa le indice ca prezente inainte de a se produce real si multi vor putea contesta realitatea lor cand se vor produce de fapt”.

Avand in vedere precipitarea caracteristica multor crestini atunci cand se pronunta cu privire la evenimentele ce preced Parusia, am apelat la discernamantul autorilor pe care ii veti intalni in antologia de fata pentru a risipi confuzia iscata.

Fie ca si prin intermediul acestei lecturi Hristos Dumnezeu sa ne daruiasca echilibrul atat de pretios fiecaruia dintre noi!

Ieromonah Benedict Stancu

Preasfintitul IEREMIA ZAVORATUL: 
A fost cel mai bun prieten al Sfântului ­Inochentie al Hersonului. A fost cel care i-a tuns în călugărie pe Sfântul Teofan Zăvorâtul şi pe Mitropolitul Macarie Bulgakov, renumitul istoric bisericesc. S-a bucurat de ­deplina dragoste şi încredere a Sfinţilor Filaret al Moscovei şi Filaret al Kievului. Rugăciunile alcătuite de către el au intrat în pravila zilnică a Cuviosului Ioan Krestiankin, marele duhovnic al Rusiei contemporane. În fine, a fost unul dintre acei ierarhi învăţaţi care au strălucit nu doar cu lumina rece a erudiţiei, ci cu căldura simplităţii şi a smereniei, nu numai „îndreptător credinţei”, ci şi „chip blândeţelor”. 
Smerenia l-a împiedicat să-şi publice numeroasele volume de predici şi învăţături, care abia acum încep să vadă lumina tiparului în Rusia. Pentru prima oară în limba română, vă oferim şi noi, din moştenirea ascetică a acestei personalităţi de excepţie, un „reţetar” duhovnicesc care respiră nu pedanterie şi uscăciune academică, ci adevărata seninătate şi bucurie a trăirii în Duhul Sfânt. 

Traducere din limba rusa de Adrian Tanasescu-Vlas 

Cuvinte de suflet folositoare, uitate sau necunoscute, despre femei preacinstite si sfinte.

Adevarate diamante care ne infatiseaza conditia feminina in toate ipostazele ei, asumata cu pretul vietii si al jertfirii hristice pentru aproapele, aceste istorisiri si apoftegme duhovnicesti fac parte din mostenirea pustiei, izvorata din entuziasmul ascetic si eshatologic al Crestinismului primar.

Noul Materic este un imn de lauda inchinat fecioarelor si nevoitoarelor care au murit pentru neprihanire, impartasindu-ne un spirit plin de optimism inteleptitor, menit nu numai sa nasca in cititor sentimentul sublim al strapungerii inimii, al indragostirii de frumos, ci si sa intareasca etosul bisericesc si vietuirea crestina ale vremurilor noastre si sa cultive credinta in izbavire si in iubirea dumnezeiasca.

Din nenumaratele intamplari pilduitoare si povesti cu talc pe care oamenii iubitori de intelepciune le-au adunat de-a lungul istoriei de doua mii de ani a crestinatatii oricine poate primi dezlegarea nedumeririlor, intarire in necazuri si sovaieli, seninatate in mahniri, ferire de primejdii viitoare, dar si simpla placere a unei lecturi pline de miez si calauzitoare la adevar.

Asemenea istorisiri – povesti adevarate din vietile marilor nevoitori si parabole cu inteles adanc – sunt cuprinse si in aceasta carte, ce poate fi citita cu placere si cu folos la orice varsta si in orice imprejurari.

Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, Mântuitorul şi Înnoitorul lumii învechite de răutatea ­păcatului! Înnoieşte‑mă pe mine cu harul Duhului Tău Făcător de viaţă. Dă‑mi minte ca să pricep puterea mântuitoarei Tale veniri. Dă‑mi inimă ca să Te iubesc pe Tine, Iubirea cea Veşnică, Mângâierea şi Bucuria Sfinţilor. Dă‑mi ochi ca să văd neîncetat patimile Tale. Dă‑mi urechi ca să aud sfântul Tău cuvânt. Dă‑mi gură ca să grăiesc cele plăcute Ţie, de folos mie şi aproapelui. Dă‑mi picioare ca să umblu pe cărarea poruncilor Tale, şi ia de la mine, rogu‑mă, tot ce‑i al meu, dăruindu‑mi ceea ce e al Tău; ia cele vechi şi dă‑mi numai cele noi, că Tu eşti Cel ce faci toate şi fără Tine nimic nu putem face, că binecuvântat eşti în veci. Amin. 

Stapane, Doamne, Dumnezeul nostru, Care intru cele inalte locuiesti si spre cele smerite privesti, binecuvanteaza casa noastra si cu puterea Ta intareste‑ne pe noi, robii Tai (N), cei ce locuim in ea.  Fa, Doamne, ca si casa noastra sa ne fie ca o a doua biserica, in care noi ne inchinam inaintea sfintelor icoane si ne rugam Tie.  Binecuvanteaza, Doamne, gospodaria noastra si inmulteste in ea toate bunatatile, ca sa uitam de grijile si nevoile pamantesti si sa putem lucra mai cu osardie pentru dobandirea vietii celei vesnice si pentru a ajunge in locasurile Tale cele sfinte.  Indeparteaza de la noi toate cursele vrajmasului celui pierzator de suflete, trimite pe ingerul Tau cel milostiv, ca sa ne pazeasca si sa ne fereasca de toata rautatea si sa ne povatuiasca spre lucrarea tuturor faptelor celor bune si spre implinirea sfintelor Tale porunci.

Ca Tie Ti se cuvine a ne milui si a ne mantui, Dumnezeul nostru, si Tie slava inaltam, Tatalui si Fiului si Sfantului Duh, acum si pururea si in vecii vecilor.  Amin.