A fost "fructul oprit" din gradina Edenului un mar? Ce este "pestele Sfantului Petru"? ce se afla in vasul in care si-a inmuiat Iisus bucatica de paine la Cina cea de Taina?

In paginile acestei carti veti gasi o analiza unica si o trecere in revista usor de citit a fiecarui aspect al hranei mentionate in Biblie, insotite de ilustratii si fotografii fascinante. Veti afla nu numai ce mancau si ce beau oamenii in vremurile biblice, ci si cum isi cultivau roadele, cum le pastrau, cum comercializau hrana si cum o preparau. Veti putea privi, altfel, hrana din perspectiva Sfintei Scripturi, a noilor si profundelor intelesuri simbolice ascunse in spatele oricarui meniu.

Mai mult ca orice, veti gasi insa o colectie fascinanta de retete inspirate din biblie, retete usor de preparat, ale caror delicioase rezultate le veti putea imparti cu prietenii si familia.

Pe masura ce va veti bucura sa aflati ce mancau cei ce au trait in vremurile biblice, veti putea descoperi si o noua cale de a patrunde in atmosfera fascinanta a lumii Vechiului si Noului Testament. Cititnd aceasta carte veti descoperi ca Biblia, cea mai importanta sursa de inspiratie pentru viata noastra spirituala, poate fi o sursa de inspiratie si in ...bucatarie.

Creştinătatea este o taină, de vreme ce conţinutul credinţei creştine este Dumnezeul cel întruchipat, Domnul nostru Iisus Hristos. Aşa că este cu neputinţă să fie prinsă de mintea omenească. Cum deci putem recunoaşte credinţa creştină ca singurul izvor a tot adevărul? Cum putem ştii că Iisus Hristos este Dumnezeul cel întruchipat? Cum ne putem încredinţa că Iisus Hristos este Fiul lui Dumnezeu, Mântuitorul lumii şi Dătătorul vieţii celei veşnice? 
Trăsăturile proprii Mântuitorului – descrise cu strălucitoare limpezime în această carte – sunt atât de multe şi de o asemenea vrednicie, că cititorul sincer cu anevoie nu va mărturisi cu însufleţire că Iisus Hristos este Mesia, Dumnezeul cel desăvârşit care s-a făcut om desăvârşit.

Sfântul Atanasie a fost unul dintre cei mai mari cârmuitori ai Bisericii străvechi. În veacul al IV-lea acest episcop mic de statură din Egipt s-a nevoit din răsputeri pentru a răspândi cuvântul lui Hristos. Într-o vreme când Biserica se confrunta cu cea mai vicleană erezie dintre toate, arianismul, un om s-a ridicat deasupra celorlalţi pentru a o combate – şi a reuşit acest lucru cu prisosinţă. De câteva ori marea sa luptă pentru adevăr l-a adus în pragul muceniciei, dar aceasta nu avea să fie voia lui Dumnezeu. În schimb, avea să-È™i petreacă cei cincizeci de ani din viaţa adultă într-o mucenicie curajoasă şi nesângeroasă.

Pentru lupta sa în apărarea adevărului dumnezeirii lui Hristos, Sfântul Atanasie a fost numit „Părintele Ortodoxiei”. De-a lungul vieţii el a scris câteva cărţi. Lucrarea sa Despre întruparea Cuvântului, scrisă pe când avea numai nouăsprezece ani, este una dintre cele mai reuÈ™ite care au fost scrise vreodată despre acest subiect. Biografia Sfântului Antonie, marele nevoitor, a fost un best-seller al vremii. Această carte a contribuit mult la susÈ›inerea monahismului în Răsărit. Fiind unul dintre cei mai mari Părinţi ai Bisericii, moştenirea Sfântului Atanasie a continuat să strălucească de-a lungul veacurilor ca un far luminos. Aceasta este povestea vieţii sale.

Batranul Antim avea multe daruri insa le ascundea cu bagare de seama.  Se deosebea prin smerenie, prin blandete, prin iubirea lui nemarginita, virtuti pe care le dobandise prin multe lupte si aspra nevointa.  Era chibzuit, intreg-cugetator, cu dreapta socotinta, iubitor de straini, Parinte plin de dragoste care se deserta pe sine ca sa implineasca sufletele celorlalti si ale fratilor lui din obste.

Cartea cuprinde ViaÈ›a, învăÈ›ăturile È™i minunile Cuviosului Antim, Aghioritul de la Schitul Sfânta Ana Mică din Muntele Athonului. Omul marii iubiri dumnezeieÈ™ti, Cuviosul Antim face parte din acea generaÈ›ie de mari Bătrâni, alături de CuvioÈ™ii Efrem Katunakiotul, Iosif Vatopedinul È™i Paisie Aghioritul, care au luminat cu vieÈ›uirea È™i poveÈ›ele lor mulÈ›ime nenumărată de suflete aflate în căutarea mântuirii.

Sfantul Alexie s-a nascut in Rusia intr-o familie simpla si nevoiasa.  Tatal sau, preotul de tara Ioan, a murit pe cand Alexie era mic.  Ca tanar, Alexie a terminat seminarul si, dupa ce a primit povata si binecuvantarea Sfantului Ioan de Kronstadt, a fost hirotonit preot.  Dupa izbucnirea Revolutiei bolsevice, Parintele Alexie a fost schingiuit in 1917 pentru credinta sa neclintita.  Scapat de la moarte prin minune, a fost ales de Dumnezeu sa pastoreasca turma Sa in Estonia, si, mai apoi, in Franta neortodoxa.  Si aici viata Sfantului s-a dovedit un alt sir de suferinte si necazuri: neinteles de familia care nu-i impartasea grijile si preocuparile duhovnicesti, defaimat de unii enoriasi si frati preoti, aflandu-se aproape singur chiar si pe patul de moarte.  Unica sa mangaiere era dragostea copiilor din parohie.  Iata crucea preotului desavarsit, pilda de slujire a celor instrainati de patrie si de propria credinta.

Trupul Sfantului Alexie a fost descoperit dupa douazeci de ani de la adormirea sa, in 1954, intreg, neatins de stricaciune si cu toate vesmintele sale.  Sfantul Alexie de Ugina a fost canonizat in anul 2004 iar sfintele sale moaste se afla in Manastirea Acoperamantul Maicii Domnului din Bussy-en-Othe, Franta.

Cartea cuprinde, pe scurt, istoria religioasa, culturala si diplomatica a Misiunii Bisericii Ortodoxe Ruse in China, din secolul al XVII-lea si culminand cu Revolta Boxerilor de la inceputul secoulului al XX-lea, moment istoric cand cand au fost omorati pentru credinta 222 de ortodocsi chinezi.  Cartea include un cuvant rostit tinerilor in 1981 de catre Parintele Serafim Rose despre Mintea Chineza, precum si Sinaxarul si Slujba Noilor Mucenici Chinezi, insotite de o iconita de buzunar a Soborului lor.

Sfantul Dionisie s-a nascut in veacul al XVI-lea in frumoasa insula greceasca Zachint, intr-o familie nobila si neinfricata in bataliile cu otomanii.  Primind o educatie aleasa atat in stiintele vremii, cat mai cu seama in teologia Bisericii lui Hristos si intelegand inca de la varsta tineretii desertaciunea acestei lumi, s-a hotarat sa-si inchine viata lui Dumnezeu ca monah.  Vietuirea sa smerita, purtarea de grija si ingaduinta aratata fata de toti, i-au harazit de la Dumnezeu, tanar fiind, darul facerii de minuni si cel al stravederii.  Devenind mai tarziu intai-statator al Zachintului, Cuviosul s-a facut cunoscut si iubit prin cautarea pacii in lupta pentru putere dintre familiile nobiliare, lupta in care va fi ucis fratele sau.  Aratandu-se pilda de dragoste, Arhiepiscopul Dionisie l-a adapostit si l-a iertat pe ucigas, acesta nestiind, in fuga lui de urmaritori, ca isi marturisea uciderea chiar inaintea fratelui celui omorat.

Cuviosul Antim a aparÈ›inut ultimei generaÈ›ii de sfinÈ›i nevoitori athoniÈ›i, adunând în persoana sa stricteÈ›ea nevoinÈ›ei, statornicia în predania monahală È™i păstrarea neschimbată a rânduielii bisericeÈ™ti. Mari bărbaÈ›i ai Bisericii, precum CuvioÈ™ii Paisie Aghioritul È™i Efrem Katounakiotul, l-au numit „duhovnicul pustiei” È™i „învăÈ›ătorul cel înÈ›elept”. 
Prin nevoinÈ›a lui cea mai presus de fire, de peste È™aizeci de ani, Bătrânul Antim a primit multe haruri ale Duhului Sfânt. Astfel, a ajuns să se deosebească prin smerenie, prin blândeÈ›e, prin iubirea lui nemărginită, prin îndelunga răbdare È™i prin milostivire faÈ›ă de toÈ›i. 
Era feciorelnic, cu dreaptă-socotinÈ›ă, iubitor de străini, Părinte adevărat, care se deÈ™erta pe sine ca să umple sufletele celorlalÈ›i. Ceea ce îl caracteriza mai cu seamă pe Bătrânul Antim era inima lui rugătoare. Avea darul străvederii È™i al dreptei-povăÈ›uiri, iar cu rugăciunea sa făcătoare de minuni îi ajuta pe oameni să-È™i conÈ™tientizeze problemele È™i, apoi, îi sfătuia cum să le depăÈ™ească. Primise de la Dumnezeu È™i darul tămăduirii duhovniceÈ™ti, adică puterea de a le reda oamenilor sănătatea sufletească È™i, câteodată, È™i pe cea trupească. În discuÈ›iile cu Bătrânul Antim, ceea ce îi miÈ™ca cel mai mult pe oameni era libertatea pe care le-o lăsa. Era cu adevărat o întruchipare vie a Ortodoxiei. Niciodată nu a obligat pe cineva să facă vreun lucru, silindu-i astfel libertatea. Bătrânul se îndumnezeise, de aceea, de multe ori, cuvintele lui pline de duh schimbau din adânc sufletele care căutau mântuirea. 
Cartea conÈ›ine 32 de fotografii color din arhiva ObÈ™tii Teofililor, Schitul Sfânta Ana, Muntele Athos. 

Cartea este complet ilustrată È™i cuprinde, pe înÈ›elesul copiilor, cele mai importante evenimente din istoria mântuirii legate de NaÈ™terea Domnului: Facerea lumii È™i a omului, rugăciunea SfinÈ›ilor PărinÈ›i Ioachim È™i Ana, Intrarea Maicii Domnului în Templu, Buna Vestire, NaÈ™terea lui Hristos, vestirea păstorilor de către Arhanghelul Gavriil, călătoria către Betleem È™i închinarea Magilor, aducerea Pruncului la Templu la patruzeci de zile, fuga în Egipt È™i ieÈ™irea Domnului la propovăduire.

„Plini de uimire È™i de sfântă bucurie, păstorii au plecat degrabă spre peÈ™teră. Intrând în staul, s-au minunat când au văzut aievea că se împlinise ceea ce le spusese Arhanghelul Gavriil. S-au închinat Nou-Născutului, L-au lăudat È™i L-au slăvit pe Dumnezeu. Pe urmă le-au povestit Fecioarei Maici È™i Dreptului Iosif cum au fost îndrumaÈ›i de un înger să vină să-L vadă pe Mesia, Mântuitorul neamului omenesc. Amândoi s-au mirat de cuvintele lor, iar Maica Domnului, mulÈ›umind Atotputernicului, a păstrat tainic în inima ei toate lucrurile minunate pe care le auzea despre Fiul Său, întărindu-se în credinÈ›ă.”

Sfântul Dimitrie s-a născut în anul 270 în Imperiul Roman. A fost guvernator al Salonicului È™i un mare apărător al creÈ™tinilor, care în vremea aceea erau prigoniÈ›i. ViaÈ›a lui plină de înÈ›elepciune È™i curaj este un model pentru tinerii de azi. 
„Uimit, dar È™i înfuriat de curajul lui Dimitrie, împăratul Galeriu i-a spus:— Nu m-am aşteptat la atâta nerecunoştinÈ›ă când te-am numit guvernator! Oare nu te-am copleÈ™it cu cinstiri È™i nu È›i-am arătat încredere?— Împărate, recunosc stăpânirea dată È›ie de Dumnezeul meu, dar Îl cins­tesc mai mult pe El, Care e Făcătorul cerului şi al pământului È™i Împăratul întregii lumi.— Cu ce e mai mare Hristosul tău decât mine, de îl numeÈ™ti Dumnezeu È™i Împărat? Oare n-a murit pe cruce ca un învins? De ce nu te supui mai bine măritului Zeus, regele cerului, sau neînfricatului Apollo? Fiindcă răspândeÈ™ti minciuni îţi voi da ceea ce meriţi: nu vei mai fi guvernator È™i vei fi chinuit ca să înÈ›elegi puterea mea. Să vedem cum te va scăpa Dumnezeul tău de mânia mea!Dimitrie i-a răspuns liniÈ™tit:— Împărate, fă cu mine ceea ce vrei! Chinurile şi durerile cu care mă ameninţi îmi vor curăÈ›i sufletul È™i mă vor ajuta să moÈ™tenesc Împărăţia cerească şi slava veÈ™nică împreună cu Hristos Cel răstignit."

Cuviosul Sava s-a nascut la inceputul veacului al XX-lea, in Ciprul aflat sub ocupatie britanica, intr-o familie numeroasa de tarani credinciosi.  Inca de copilandru, s-a calugarit la Manastirea Stavrovuni din Cipru, intemeiata si daruita cu o parte din Lemnul Cinstitei Cruci de catre Sfanta Imparateasa Elena, in urma unei vedenii dumnezeiesti.

Intreaga sa viata a petrecut-o in chip bine-placut lui Dumnezeu, trecand prin foarte multe incercari si prigoniri, printre care si vrajmasiile aduse de indreptarea calendarului in Biserica Ortodoxa.  Urmand Sfantului Apostol Varnava, increstinatorul insulei Cipru, Cuviosul Sava a alergat pretutindeni sa propovaduiasca si sa odihneasca sufletele credinciosilor, punandu-le neclintit pe calea mantuirii.  A ajuns astfel sa se nevoiasca la Locurile Sfinte, in Muntele Sinai, in Sfantul Munte, impreuna cu multe dintre marile personalitati duhovnicesti ale veacului precum Cuviosii Iosif Isihastul, Efrem Katunakiotul, Amfilohie Makris sau Filothei Zervakos.

Pentru marea sa smerenie, rabdare si ravna in a se face tuturor toate (1 Cor. 9, 22), s-a invrednicit a primi de la Dumnezeu, printre altele, si darul stravederii, al izgonirii diavolilor si indeosebi al tamaduirii cancerului, boala de care el insusi s-a savarsit, si mormantul sau fiind izvor nesecat de nenumarate si mari minuni.

Cea mai completă È™i mai detaliată ediÈ›ie a vieÈ›ii Sfântului Gavriil Georgianul, cel nebun-pentru-Hristos, care cuprinde:
 -  testamentul
 -  învăÈ›ături
 -  mărturii
 -  minuni
 - un acatist descriptiv care prezintă lămurit devenirea lui precum È™i cele mai cunoscute harisme cu care poate mijloci la Dumnezeu pentru credincioÈ™i
 -  fotografii de epocă inedite

Sfântul Cuvios Mărturisitor Gavriil Georgianul s-a născut în 1929 în Tbilisi, în toiul prigonirii credinÈ›ei din Georgia sovietică. Încă din copilărie, a fost înzestrat cu o credinÈ›ă neclintită È™i a fost hărăzit cu rare daruri dumnezeieÈ™ti. În anul 1955, a luat schima monahală cu numele Sfântului Gavriil Athonitul.

 În timpul paradei de 1 mai din anul 1965, a dat foc uriaÈ™ului portret al lui Lenin expus în piaÈ›a centrală din Tbilisi. Scos abia viu din mâinile mulÈ›imii furibunde, a fost arestat de KGB pentru activităÈ›i antisovietice, judecat, declarat bolnav psihic È™i închis sub tratament forÈ›at într-un spital de psihiatrie.

După eliberare a fost prigonit de regimul comunist È™i a continuat pentru el mucenicia fără de sânge a credinÈ›ei. Prefăcându-se nebun, propovăduia pe străzi pocăinÈ›a È™i credinÈ›a cea adevărată în mijlocul apostaziei generale, suferind adânc pentru poporul È™i patria sa.
Spre sfârÈ™itul vieÈ›ii s-a putut retrage la Mănăstirea Samtavro a Sfintei Nino din MÈ›heta, în care s-a săvârÈ™it în pace, după o îndelungată suferinÈ›ă, pe 2 noiembrie 1995. A fost proslăvit între sfinÈ›i în anul 2012, moaÈ™tele sale È™i mormântul său fiind izvor nesecat de nenumărate È™i mari minuni.