Problemele secolului care vine sunt numeroase si controversate, dar un lucru este sigur: chestiunile politice, economice si sociale sunt inseparabile de cele religioase, etice si spirituale. Cum sfarsitul secolului coincide cu sfarsitul mileniului, in contextul unei crize mondiale fara precedent, faptul acesta este speculat de numeroase miscari religioase si spiritualitati milenariste, pentru a inlocui speranta eshatologica, despre care da marturie Biblia crestina, cu frica apocaliptica, cu descurajare si dezgust de viata, cu sfarsitul iubirii. Spiritualitatea crestina nu este insa ceva static, paralizant, ci o crestere tainica continua in adevarul Credintei, bucuria Sperantei si faptele Dragostei. (Pr.Prof. Ion Bria)

Viata monahala de obste creste din viata ascetica, amandoua fiind nedespartite una de alta. Ascetismul este nazuinta care tasneste din constiinta religioasa, iar viata monahala de obste este canalizarea sau mai degraba cristalizarea ascetismului.

(lipsa text)

(lipsa text)

(lipsa text)

Cum as putea vorbi despre Bunicutul Nectarie altfel decat intr-un acatist de ganduri bucuroase? Mi-a brazdat cu minunatu-i chip mare parte din cresterea in preotie si spre el am alergat, ca si catre un cunoscator al luptelor omenesti, pentru sa fie sprijin, fie binecuvantata partasie la bucurie, sa fac din el prietenul de nadejde al slujirii lui Hristos, pe care mi l-am dorit mereu in apropiere... (Pr. Constantin Necula)

Cea mai buna lucrare a crestinului este sa-si faca o fabrica de ganduri bune, iar gandurile rele sa le transforme in ganduri bune, avand ca temelie smerita cugetare.

După părerea mea, Sfântul Nicolae Velimirovici este ultimul mare proroc al creÈ™tinătăÈ›ii È™i dacă noi nu vom da ascultare sfaturilor È™i avertismentelor sale, vom avea soarta pe care o are poporul sârb, în această fărâmiÈ›are în care se află acum. Pentru că ceea ce spune acest sfânt poporului sârb este valabil pentru toate popoarele ortodoxe. Atunci când nu se mai mărturiseÈ™te credinÈ›a È™i nu este cine să apere valorile credinÈ›ei, acea credinÈ›ă este moartă, după cum moartă va fi È™i soarta acelui popor.

Arhimandrit Iustin Pârvu

Prima editie a cartii a aparut in 2007 cu titlul Prin fereastra temnitei

De ce "ora 25"? ne vom intreba.  Pentru ca este cea care vine dupa ultima ora, cea in care - citez textual - chiar venirea unui Mesia nu ar mai putea rezolva ceva, "fiindca o societate tehnologizata nu poate crea Spirit si este in consecinta abandonata monstrilor".  Desigur, ne este usor sa gasim un asemenea pesimism, excesiv; fac parte cei care cred ca miracolul este posibil atata timp cat exista fiinte capabile sa gandeasca si sa se roage, dar cand stim ce se intampla in tara natala a domnului Gheorghiu, cand vedem conditiile din ce in ce mai inumane carora le sunt supuse milioane si milioane de oameni, este imposibil sa nu recunoastem ca exista perspective ca acest pesimism radical sa nu poata fi evitat.  Ar trebui sa preferam atitudinea celor care se refugiaza in speranta rezolvarii situatiei prin razboi, ca si cum, dupa experienta ultimei treimi de secol, ar mai fi posibil sa credem ca razboiul poate produce vreun bine?

Gabriel Marcel, 1949

Preacuvioase Parinte Efrem, lumina dumnezeiasca pe care ai purtat-o in adancul sufletului s-a facut cunoscuta tuturor dintru taria si barbatia duhovniceasca prin care ai infrant caznele calailor tai, biruind desavarsit prin moartea martirica.  Nu puteau ei pricepe nicidecum ceea ce se petrecea sub ochii lor: iti omorau trupul, dar sufletul tau era vesnic biruitor cu Hristos; ti-au varsat sangele pe pamant, iar Dumnezeu revarsa peste veacuri multime de minuni prin tine; ti-au ciopartit trupul spre a-si duce la plinatate batjocura, iar astazi zeci de mii de oameni alearga sa se inchine sfintelor tale moaste; intru tine se salasluia Mantuitorul Hristos cu a Sa lumina, intru ei se afla stapanitorul cel cumplit al lumii dimpreuna cu bezna iadului.  Nu gasim cuvinte spre a ne bucura si a-ti aduce cinstea cuvenita, dar, dupa a noastra putere si intelegere, te rugam sa luminezi si sufletele noastre cu dragostea Domnului Hristos, ca, pecetluindu-ni-se inimile intru ea, sa punem temelie noua a vietii, dobandind minte treaza si veghetoare, intru care sa deosebim duhurile gandurilor noastre.  Si fie ca, astfel luminati, sa purcedem si noi intru implinirea poruncilor Sfintei Evanghelii, in care salasluieste puterea Fiului Tatalui si care pot sa faca lucratoare Imparatia lui Dumnezeu care se afla inlauntrul nostru.

Aceasta carte este o marturie despre fiintare, care poate fi, pentru mine si
pentru voi, fericita, in pofida tuturor aspectelor tragice ale lumii: a bolii, suferintei
si mortii, a urii, tradarii si minciunii.  In ea nu veti gasi retete ale fericirii.  In
ea nu sunt tehnici sau exercitii ce duc la fericire.

Daca va intereseaza fericirea ca obiect ce poate fi aflat, cumparat, dobandit, meritat, obtinut prin cereri sau prin
rugaciuni catre Dumnezeu, inchideti aceasta carte.  Daca sunteti convinsi ca
viata este o tragedie, o „cruce” sau o incercare grea, careia Facatorul il sorteste
pe orice om, aceasta nu e o carte pentru voi.  N‐aveti nevoie s‐o cititi, n‐o sa va pot
schimba convingerile.  Dar daca nadajduiti „mai presus de nadejde”, cum spun cantarile bisericesti,
ca va asteapta viata vesnica, fericirea si bucuria, atunci ne vom intelege.

Pr. Andrei Lorgus

Nu Domnul ne pedepseste, nu!  Noi insine ne pedepsim prin faptul ca traim fara Dumnezeu.  Si, oricat de buni am fi dupa criticile omenesti, acolo unde nu exista Dumnezeu, nu exista viata adevarata, constructiva, nu exista bucuria vietii.  Unde nu exista Dumnezeu, acolo este stapan vrajmasul lui Dumnezeu.  Si pedeapsa sau greutatea vietii sunt facaturile lui.

Astazi lepadarea de Dumnezeu si de credinta se raspandeste pe pamant.  Omul, respingand binele si alegand raul, devine complicele puterii intunecate in lupta impotriva lucrarii lui Dumnezeu: a crearii vietii pe pamant.