Copilul ar trebui sa-L cunoasca pe Hristos nu din carti cu poze, ci din modul de gandire, din stilul de viata, din legaturile reciproce ale membrilor familiei.  Daca in acest chip Il cunoaste pe Hristos, Hristos va fi aproape si va deveni drag sufletului sau pentru toata viata.  Tocmai in acest fel au fost crescuti crestinii cei de demult, mucenicii, mucenitele si Parintii Bisericii de catre familiile lor crestine.

Cartea de fata ne arata cum se pune temelia adevaratei educatii religioase: incepand cu cea mai frageda varsta, sa fie umplut sufletul copilului cu un continut crestin corespunzator – nu doar cu lucruri vremelnice si superficiale, ci cu cele care raspund celor mai profunde cerinte ale fiintei lui.  Astfel, copilul va putea depasi usor ispitele ce se nasc in suflet.

Drumul către viaţa cea veşnică şi fericită a Împărăţiei lui Dumnezeu trece prin multe necazuri şi ispite în această scurtă viaţă, iar noi avem nevoie de ajutor în aceste încercări, ajutor pe care nici un om nu poate să ni‑l dea. De aceea ne întoarcem către Dumnezeu, către Maica Domnului şi către sfinţi. Şi cele pe care nu întotdeauna putem de unii singuri să le înfăptuim, acelea întru care nu întotdeauna pot să ne ajute ­medicii cei pământeşti şi mai‑marii zilei, pot întotdeauna să ni le dea sfinţii lui Dumnezeu. Orice sfânt poate să ceară de la Dumnezeu ­lucrurile pentru care ne rugăm, dacă acestea ne sunt spre folos şi spre mântuirea sufletelor noastre. Şi totuşi, după cuvintele Apostolului, ­„darurile sunt felurite” (I Cor. 12, 4). După împrejurările vieţii sfinţilor, ori după voia osebită a lui Dumnezeu, unii ­dintre sfinţi ajută celor care se roagă lor pentru un anumit lucru, alţii – pentru un altul, după darurile lor; şi nu există necaz al vieţii, nevoie sufletească ori trupească la care să nu răspundă un plăcut al lui Dumnezeu şi pe care să n-o împlinească acesta. 

Pentru tine smerenia se asociaza cu haina neagra, cu privirea atintita in pamant, cu renuntarea la lume?

Sa stii: smerenia nu se practica doar la schit sau in manastire, ci si in statia de metrou sau la coada la bilete, cand ai ochii atintiti la ecranul calculatorului sau cand esti la serbarea copilului, cand ai de rezolvat problemele de serviciu sau de depasit dificultatile familiale.

Smerenia nu este o virtute rezervata clericilor sau monahilor: este o arta duhovniceasca a vindecarii de sine in viata de zi cu zi.  Ea detensioneaza relatiile cu ceilalti, aduce armonie in viata de familie si linistea interioara care ne lipseste adesea atat de mult – insa mult prea des ramane un concept abstract, surghiunit pe paginile scrise in grai uneori greu de inteles ale literaturii bisericesti clasice.

Ceea ce va propune cartea de fata este tocmai o perspectiva practica, adaptata modului contemporan de viata, asupra uneia dintre cele mai importante virtuti crestine, care, dupa cum afirma Sfintii Parinti, poate inlocui cu prisosinta asceza fizica, atat de greu accesibila de cele mai multe ori in conditiile modernitatii.

Lumea de astăzi nu ne oferă o viaţă liniştită şi lungă.  Stresurile şi bolile, ameninţările naturii (încălzirea globală, incendiile, inundaţiile), războaiele şi problemele economice fac din viaţa noastră un iad!  Trebuie însă să avem curaj, căci şi în acest iad putem să aflăm Raiul şi să fim fericiţi!  Este de ajuns să găsim cheia care ne va deschide poarta Raiului pământesc.  Această cheie este ţinerea poruncilor lui Dumnezeu, Care ne grăieşte: „Fiul Meu, nu uita învăţătura Mea şi inima ta să păzească sfaturile Mele, căci lungime de zile şi ani de viaţă şi propăşire ţi se vor adăuga.”  Şi fireşte că Dumnezeu nu grăieşte minciuni!  Iar ştiinţa confirmă lucrul acesta.  De fiecare dată specialiştii fac descoperiri care demonstrează că „poruncile” Bisericii noastre – iubirea, iertarea, postul, rugăciunea şi celelalte – influenţează pozitiv sănătatea psihosomatică a omului.  Cum se întâmplă acest lucru minunat veÈ›i afla în paginile cărţii noastre.

Traducere din limba greacă de Pr. Victor Manolache

Această carte despre relaţia cu duhovnicul, despre problemele care pot apărea în ea şi despre rezolvarea lor, despre spovedanie şi raportul dintre aceasta şi bolile sufleteşti, aparţine arhi­man­dritului Vasilios Bacoianis, unul dintre duhovnicii cunoscuţi ai Greciei contemporane. Scrisă într-un limbaj uşor accesibil, plină de exemple concrete şi explicaţii la obiect, ea vine în ajutorul creştinilor vremurilor de acum, care au în general puţin timp la dispoziţie şi multă dorinţă de a-şi lămuri problemele legate de acest aspect fundamental al vieţii bisericeşti care este relaţia cu părintele duhovnicesc şi mărturisirea păcatelor.

Traducere din limba greaca de pr. Victor Manolache 

Anul aparitiei: 2012 

Cartea de faÈ›ă, pornind de la înÈ›elegerile contemporane ale relaÈ›iei dintre femeie È™i Biserică, prezintă câteva chipuri de femei virtuoase – modele demne de urmat ale unor femei care răspund prin vieÈ›uirea lor multora dintre problemele, aparent de nerezolvat, ale zilelor noastre... 
De la cea dintâi femeie, Eva, până la Maica Domnului, prin care a venit Izbăvitorul, întâlnim un È™ir lung de femei dedicate credinÈ›ei. VirtuÈ›ile È™i purtarea lor, responsabilitatea femeii în momente cruciale ale neamului omenesc – cu adevărat, una covârÈ™itoare – sunt zugrăvite în rândurile de faÈ›ă cu o pană măiastră. 
Prin neascultare È™i păcat au venit moartea È™i stricăciunea pe pământ. Însă femeia n‑a încetat să nădăjduiască în mântuire È™i să se pună, prin harul lui Dumnezeu, în slujba Mântuitorului în lume...
 O carte, fără doar È™i poate, aducătoare de folos duhovnicesc.

Aparitia unui astfel de dictionar e binevenita; el va fi de mare folos oricui vrea sa se apropie mai mult de Cuvantul lui Dumnezeu. Cel care a inceput sa studieze ebraica biblica va avea un instrument simplu de manuit pentru a afla sensul de baza al fiecarui cuvant aflat in Biblie, impreuna cu informatiile gramaticale esentiale. Prezenta transliterarilor face insa ca aceasta carticica sa fie accesibila oricui vrea sa se familiarizeze cu conceptele fundamentale ale textului sacru. Deosebit de util este faptul ca in dreptul fiecarui cuvant este indicat numarul ocurentelor. Astfel, cel care invata poate aborda cuvintele in ordinea frecventei lor, dar si oricine este interesat poate deduce importanta unor termeni. Pentru toti, acest dictionar va constitui un imbold pentru a se adanci in studiu spre a avea acces in original la Cartea Cartilor.Prof. univ. dr. Francisca Baltaceanu Universitatea Bucuresti - Studii iudaice. Acest dictionar reprezinta un nou pas in cadrul unui proiect realizat intre Universidad Adventista del Plata, Argentina si Institutul Teologic Adventist, Cernica - Romania, proiect ce-si propune crearea unor unelte destinate studiului limbii ebraice in scolile teologice pentru nivelul mediu si avansat. Prezentul dictionar acopera toate cuvintele care se intalnesc mai mult de cinci ori in textul ebraic al Vechiului Testament. Speram ca va fi util tuturor studentilor care incep studiul limbii ebraice. Prof. Raúl Quiroga, Editor al revistei DavarLogosUniversidad Adventista del Plata, Argentina

«Înţelegeţi că rânduielile monahale sunt şi o „evanghelie de vieţuire obştească”, un savoir-vivre? Trebuie să fim desăvârşiţi întru toate, ca să ajungem desăvârşiţi în viaţa duhovnicească, să ajungem la plinătatea dumnezeirii. Viaţa duhovnicească este întreţesută cu tovărăşia negrăită şi nevăzută a îngerilor şi a sfinţilor, este părtăşie de harul Duhului în inimă, dar, în acelaşi timp, şi o comuniune plină de bucurie şi de veselie duhovnicească cu fraţii.»
(Gheronda Emilianos Simonopetritul)

„Nu cuteza să tîlcuieÈ™ti tu însuÈ›i Evanghelia È™i celelalte cărÈ›i ale Sfintei Scripturi! Scriptura a fost întoc­mită de către SfinÈ›ii Proroci È™i Apostoli, întocmită nu după bunul plac, ci din in­suflarea Sfîntului Duh: «Toată proro­cia Scripturii nu se face cu a sa dezle­gare. Pentru că niciodată nu s-a făcut prorocie prin voia oamenilor, ci oame­nii cei sfinÈ›i ai lui Dumnezeu au grăit purtîndu-se de Duhul Sfînt» (2 Petru 1:19-21). AÈ™adar, cum să nu fie o nebunie tîlcuirea ei după bunul plac? Sfîntul Duh, Care a grăit prin Proroci È™i Apostoli cuvîntul lui Dumnezeu, l-a tîlcuit prin SfinÈ›ii PărinÈ›i. Atît cuvîntul lui Dumnezeu, cît È™i tîlcuirea lui sînt daruri ale Sfîntului Duh. Numai această tîlcuire o primeÈ™te Sfînta Biserică Ortodoxă! Nu­mai această tîlcuire o primesc adevăraÈ›ii ei fii! Cel care tîlcuieÈ™te după bu­nul plac Evanghelia È™i întreaga Scriptură leapădă prin aceasta tîlcuirea ei de către SfinÈ›ii PărinÈ›i, de către Sfîntul Duh. Cel care leapădă tîlcuirea Scripturii de către Sfîntul Duh leapădă, fără nici o îndoială, însăÈ™i Sfînta Scriptură.”

Sfîntul Ierarh Ignatie Briancianinov

„Eufemistic, cancerul e numit «boala care nu iarta», o boala despre care medicul european nu vorbeste mai niciodata in fata pacientului, totul fiind lasat pe seama unei macabre conspiratii cu membrii familiei.  Mai pragmatic, medicul americano-canadian ii comunica pacientului teribilul diag­nostic in convingerea ca moartea se cere gospodarita cu aceeasi grija ca si viata.  Asa se face ca Florica Batu, mama a sase copii, dintre care ultimul inca ne-ntarcat, afla ca are leucemie si ca de-acum va trebui sa se pregateasca pentru o moarte relativ apropiata.  Totul invita la disperare.  Dar tragicul deznodamant pare a se amana de la sine… si-n loc sa se dea de ceasul mortii, Florica Baau se apuca si scrie o carte.  O carte frumoasa si adevarata, cum nu se scriu multe in dulcele grai romanesc.“

Mitropolitul BARTOLOMEU ANANIA

Cu mainile tremurande de emotie si chipul brazdat de tainica rugaciune, maica Magdalena tinea in maini un caiet cu insemnari dintr-o vreme de oarecand, a purtarii sfintilor lui Dumnezeu printre oameni.  Candva, traise adevarate momente de binecuvantare, pe cand ajunsese, facand ascultare, ca maica, la Prislop.  Aici il intalneste pa Parintele Arsenie Boca.  Il intrezarise putin si in copilarie, cand Parintele fusese la Ocna Sibiului, in satul sau natal.  Insa aici, la Prislop, va avea fericirea de a-i sta in preajma, de a-l asculta, de a-i fi indrumator si parinte duhovnicesc.

Insemnarile pe care ni le daruieste sunt ganduri pe care le spunea cel mai adesea Parintele Arsenie obstii de la Prislop la masa, ori diferite cuvantari pe care tanara maica de atunci le sorbea cu nesat, de fiecare data, si pe care a dorit sa nu le piarda nicicum, imortalizandu-le in momente de ragaz si pe hartie.