La câteva zile după moartea Mitropolitului Antonie Plămădeală, în vis, am auzit un cor de îngeri care cântau înălţător. M-am întrebat cine cântă, unde cântă? O voce mi-a răspuns: „E un alai de îngeri care îl însoţeşte pe Mitropolitul Antonie”. Eu am fost foarte mirată: „Pe Antonie?” „Da, e sub ocrotirea Părintelui Arsenie – mi-a răspuns vocea – şi au venit să-l ia.” (Preoteasa Ileana Ramba, care participase şi la slujba de călugărire a viitorului mitropolit).


La mănăstire la Sâmbăta, înainte de a începe o predică, Părintele Arsenie a zis: „Când Dumnezeu va judeca lumea eu am să fiu la dreapta Lui şi atunci ori vă sunt de folos ori vă sunt acuzator”. Atunci Dumnezeu îmi va zice: „Arsenie, de ce nu le-ai spus?”. Eu am să zic: „Doamne, eu le-am spus, dar nu m-au ascultat!”. Aşa v-am devenit acuzator, iar de folos vă sunt dacă faceţi ce vă spun”. Amin. 

Să fii refugiat din Basarabia şi despărţit de familie, să fii condamnat pe motive politice la 25 ani închisoare la vârsta de 20 ani, să-ţi vezi sfârşitul vieţii pământeşti că se apropie după 11 ani de temniţă şi să poţi afirma că eşti un om fericit, pentru cei mai mulţi dintre noi pare cu neputinţă.

Aceasta se poate prin credinţă. Prin credinţă, suferinţa se transformă în bucurie. Viaţa lui Valeriu Gafencu ne arată aceasta. Faptul că Valeriu a descoperit calea spre fericire reiese din scrisorile trimise celor dragi din care am extras aceste sfaturi  prin bunăvoinţa d-nei Eleonora Colgiu, sora lui Valeriu, şi a d-lui Neculai Trifoiu, coordonatorul cărţii “Studentul Valeriu Gafencu – Sfântul Închisorilor din România” în care au fost publicate aceste scrisori.

Revelaţia fericirii trăită de Valeriu in infernul închisorilor, este o lecţie din care noi, care trăim în libertate, să învăţăm că nu mai avem dreptul să ne plângem de nimic când fericirea este la îndemâna oricui – Iisus Hristos, credinţa în cuvântul Său, ascultarea poruncilor Sale, urmarea virtuţilor Sale. Aceasta este viaţa fericită. Restul e deşertăciune.

Editie ingrijita de Pr. Nicolae Nicau
Profunzimea înţelepciunii părintelui Proclu Nicău este bine cunoscută de credincioşii moldoveni şi nu numai. Trăind ca simplu monah, cu o viaţă închinată întru totul ascultării de Dumnezeu, sihastrul din Munţii Neamţului aşezat la Mitocul Bălan după îndelungi ascultări din diferite mănăstiri sub povaţa părintelui Cleopa Ilie şi după ispitele şi vieţuirea în pustie, continuă să povăţuiască turma cea cuvântătoare pe calea mântuirii.

Fiind nepotul părintelui Proclu, am considerat plăsmuirea cărţii de faţă ca o datorie morală. Cunoscându-i viaţa duhovnicească îndeaproape, am căutat să conturez învăţătura curată a monahului Proclu, pe deplin folositoare sufletului şi întotdeauna ortodoxă. Nu am trecut cu vederea nici frumuseţea limbajului neaoş moldovenesc zugrăvit în cuvintele pline de înţelepciune ale părintelui, totul îmbrăcat într-o cadenţă asemănătoare Patericului.

Este foarte folositor pentru orice creştin să cunoască aceste sfaturi şi poveţe ale părintelui Proclu în legătură cu diverse probleme, întrucât va putea, astfel, să se lumineze mai mult şi va şti mai bine cum să le depăşească. Fiind o carte duhovnicească, se impune a fi citită cu luare aminte, pentru maturizarea şi progresul spiritual al credinciosului. Volumul se prezintă ca o sinteză a feluritelor sfaturi şi îndrumări ale părintelui Proclu date schivnicilor, monahilor, preoţilor şi oamenilor din lume şi tratează diferite probleme din mai multe perspective. De exemplu, progresul în dobândirea adevăratei smerenii ne va călăuzi spre progresul în dobândirea adevăratei iubiri, apoi a păcii inimii, a iertării celor care ne-au greşit etc.

Dorim din adâncul inimii ca toţi creştinii să se folosească de această lucrare în viaţa lor duhovnicească, iar atunci când o vor răsfoi şi vor găsi cuvinte folositoare şi înălţătoare de suflet, să înalţe rugăciune de iertare şi pentru noi, păcătoşii.

Fie să avem parte de rugăciunea părintelui Proclu, să-l simţim aproape, să ne mângâie şi să ne călăuzească pe drumul ce duce la Dumnezeu.

Dacă vorbim de Biserica Greco-Catolică (Unită cu Roma) din România, o realitate se impune: toţi oamenii de cultură şi politicienii români greco-catolici, în lupta lor pentru dreptate, libertate şi unitate naţională, nu au reuşit să facă atât bine ţării, cât rău şi câtă dezbinare au făcut tot ei, urmând biserica din care făceau parte! De aceea, unirea (revenirea la ortodoxie) rămâne cea mai bună soluţie, iar la porunca lor „Înapoi în staul!”, noi le răspundem şi îi rugăm „Înapoi la Hristos!”. Căci dreapta credinţă ne arată că a fi unit cu papa înseamnă a fi dezbinat cu Hristos, iar realitatea istorică ne arată că a fi unit cu Roma înseamnă a fi dezbinat cu România. Cu alte cuvinte, în problemele esenţiale, uniţii au fost şi sunt mai întâi cu papa şi apoi cu Hristos (şi cine nu-L pune pe Dumnezeu pe primul loc, nu-L pune pe nici un loc) şi au fost şi sunt mai întâi uniţi şi apoi români.

Din cuprins:

• Ce sunt ingerii?
• Ingerii in raport cu Mantuitorul Iisus Hristos
• Ceata sfintilor arhangheli
• Rolul ingerilor in Biserica
• Rolul ingerilor fata de fiecare credincios in parte, ca protectori si indrumatori
• Menirea ingerului pazitor
• Pacatul indeparteaza pe ingerul pazitor de la noi
• Ingerul cel rau (diavolul)
• Rolul ingerilor in Parusie
• Acatistul Ingerului Pazitor al vietii
• Rugaciuni catre sfantul inger pazitor

(lipsa text)

Mortii Tai vor trai, si trupurile lor vor invia! Desteptati-va, cantati de bucurie, voi cei ce salasluiti in pulbere. (Isaia 26, 19)

Aceste convorbiri au apărut ca un strigăt de disperare la vederea a tot ceea ce se întâmplă în familia din zilele noastre. De unde capătă tinerii cunoÈ™tinÈ›e despre familie È™i căsnicie? Privindu-i pe proprii părinÈ›i, gata întotdeauna de scandal, de pe micile ecrane È™i din filme. Ei pot numai să viseze la faptul că o căsnicie poate fi eternă, că iubirea adevărată È™i fidelitatea se pot întâlni È™i astăzi, întrucât nu văd întâmplându-se aceste lucruri în realitatea în care trăiesc.
Sarcina pe care mi-am propus-o, mergând la conferinÈ›ele organizate pentru elevii clasei a XI-a, era una foarte simplă: să le mărturisesc că toate acestea sunt cu putinÈ›ă È™i în realitate, că vor putea iubi cu adevărat È™i că, la rândul lor, pot fi iubiÈ›i în aceeaÈ™i măsură. Dar iubirea presupune, bineînÈ›eles, strădanie.
Mi-aÈ™ dori să cred că, într-o bună zi, va fi reintrodusă în È™coli o materie care s-ar putea numi Etica È™i psihologia vieÈ›ii de familie (dar care, spre deosebire de vechea disciplină comunistă, ar fi o variantă a viziunii ortodoxe asupra familiei). Până la urmă, fizicieni È™i chimiÈ™ti vor deveni unul dintr-o mie, deÈ™i aceste discipline sunt studiate ani la rând. O familie însă vor întemeia aproape toÈ›i, iar în È™coli nu li se vorbeÈ™te nimic despre lucrul acesta, în cel mai bun caz (de fapt, în cel mai rău caz) le este introdusă EducaÈ›ia sexuală.
Convorbirile de faÈ›ă au fost adresate elevilor din clasa a XI-a dintr-un liceu din oraÈ™ul Taldom. Însă unele subiecte legate de latura intimă a căsniciei au putut fi abordate abia cu elevii claselor absolvente.
Textele convorbirilor din această carte sunt mai ample decât orice conferinÈ›ă reală È›inută la È™coală. În funcÈ›ie de auditoriu È™i de întrebările adresate, discuÈ›iile se axau doar pe o anumită parte a subiectului. Cartea conÈ›ine È™i ceea ce s-ar fi putut spune È™i nu s-a spus acolo.

Aceasta carte face parte din colectia de carte duhovniceasca pentru copii Povesti cu Sfintii Parinti pentru copii cuminti.  Aceasta colectie se adreseaza atat copiilor mici, cat si celor mari, in paginile sale prinzand viata sfinti romani, dar si sfinti de pe alte meleaguri. 

In pofida progresului si a succeselor obtinute in cadrul stiintelor psihologiei si a educatiei copiilor, conditiile in care se nasc, se dezvolta si sunt educati copiii astazi devin din ce in ce mai nefaste.

Tematica acestei carti cuprinde principii fundamentale pe care pedagogul trebuie sa le aiba in vedere.  Mai intai, analizeaza familia ca spatiu al influentei pedagogice reciproce si remarca rolul special al mamei si al tatalui in educatia copiilor.  Sunt expuse principiile fundamentale ale asa-numitei educatii anti-despotice sau democratice, precum si importanta incurajarii si a autoevaluarii.  De asemenea,este semnalat modul in care trebuie sa fie transmisa iubirea si cum sa fie legata libertatea de disciplina in cazul copiilor, in cadrul unei cunoasteri si autoeducari continue ale parintilor.  Elementele fundamentale ale intregii educatii sunt dezvoltarea si cultivarea religiozitatii autentice a copiilor inca din frageda copilarie si legatura lor cu viata liturgica si euharistica a Bisericii.

In fine, lucrarea noastra, ca purtatori ai educatiei in Hristos, va aduce roade imbucuratoare, daca invocam puterea si luminarea de la Dumnezeu.  Este de ajuns ca noi sa fim convinsi primii ca aceasta educatie conduce la depasirea de sine si la negarea egocentrismului, la adevarata maturizare duhovniceasca a copilului.

Cartea Raiul din catune si alte povestiri continua seria despre Pronia divina, inceputa de cartea arhimandritului Tihon Sevkunov Nesfintii sfinti si alte povestiri. 
Cartea cuprinde istorioare despre experienta pastorala personala a preotului Iaroslav Sipov, membru al Uniunii Scriitorilor din Rusia.  Istorioarele sunt patrunse de o profunda compasiune pentru viata dificila a oamenilor obisnuiti. 
Istorioarele povestite de parintele Iaroslav sunt reale si fascinante – pline ba de tristete, ba de un umor fin…  Poate de aici - si farmecul cartii: perspicacitatea, claritatea viziunii, iscusinta de a percepe padurea, de a intelege animalele si oamenii, de a remarca esentialul si a-l impartasi cititorilor - intelept, linistit, fara o didactica nejustificata.
Eroii povestirilor lui sunt enoriasii bisericii, taranii din regiunea Vologda, oraseni, preoti.  In fiecare nuvela este descrisa soarta omului contemporan, iar personajul principal, autorul naratiunii, este insasi preotul.  Dotat cu spirit de observatie, privirea blanda a parintelui radiaza preocupare si compatimire, el, intr-adevar, isi hraneste turma sa cu cuvinte de mangaiere si nadejde. 
A citi astfel de povestioare e ca si cum te-ai cufunda intr-un rau racoritor in timpul zapuselii de iulie.  Acelasi efect racoritor il produce si proza parintelui Iaroslav Sipov asupra sufletului cititorului.