(lipsa text)

(lipsa text)

Aceasta carte exista datorita copiilor.  Sunt lucrate cu sinceritate si atentie, cu incurajari pentru copii mai mari si mai mici.  Gingasia si zambetul acestor istorioare sunt o vitamina necesara in iuresul vietii noastre de zi cu zi.

De la inceputul si pana la sfarsitul cartii, dragostea, ca un soare stralucitor imprastie norii grei de pe insula durerii, rasadeste flori in ghivece si in curti, matura, pregateste supe si creme dulci pentru bolnavi, spala si leaga rani, organizeaza sarbatori, aprinde lumina, daruieste speranta si optimism, se roaga.  Si la sfarsit, dragostea descopera si aduce in insula Spinalonca binecuvantatul medicament care vindeca bolnavii, si care se intorc la casele lor.

Dragi copii, aţi deschis acum o carte minunată - o Carte Sfântă. Această carte ne povesteşte despre Fiul lui Dumnezeu Mîntuitorul lumii, Domnul nostru Iisus Hristos Care a venit în lume să mântuiască oamenii de păcat şi de moarte...

  Sfanta Scriptura pe prima pagina face referire la facerea lumii.  Asadar istoria sfanta incepe cu facerea lumii.  Cu acest subiect suntem si noi indatorati sa incepem.

Pentru noi toti este foarte cunoscuta povestirea Sfintei SCripturi despre facerea lumii.  Povestirea este foarte simpla, insa prin aceasta povestire simpla Sfanta Scriptura vrea sa ne invete adevaruri mari si de temelie.  Si tocmai pentru aceasta ne vorbeste simplu si cu imagini foarte cunoscute oamenilor, astfel incat aceste adevaruri sa fie intelese de toti oamenii din toate vremurile.

Nu exista ceva mai inalt, mai bun decat dragostea lui Dumnezeu!  Ea este nesfarsita, este nesecata.  Nu se uita nici la neam, nici la varsta , nici la culoarea pielii.  Toti suntem copiii Lui, pe toti ne iubeste deopotriva.  Este dragostea Celui Care asteapta cu indelunga rabdare pocainta si intoarcerea noastra.

Nadajduim ca aceasta carte sa ajute la urcusul nostru duhovnicesc, sa dea iesire din impasurile noastre.  Este a treia carte a monahiei Porfiria, inspirata din problemele noastre, din greselile noastre.  Este o carte-oglinda a alegerilor noastre superficiale, al modului nostru superficial de viata, al modului nostru superfcial de rezolvare si de infruntare a problemelor noastre.

Sa fiti siguri ca citind-o, va va aduce aminte mereu de cate o intamplare.  Si aceasta, deoarece situatiile si problemele cu care ne infruntam in epoca noastra au toate acelasi numitor comun.  Si care e acesta?  Nevointa noastra de a ramane in picioare in vartejul nenorocirilor si al greutatilor din zilele noastre.

Cartea aceasta in multe puncte va va atrage atentia si va va problematiza.  Cine suntem?  Unde mergem?  Daca vom continua sa traim in acelasi fel, ce ni se va intampla?

Rugaciunea este viata sufletului. Prin rugaciune intram in comuniune cu Dumnezeu si cu semenii nostri. Crestinul adevarat se recunoaste dupa masura in care iubeste rugaciunea si o pune in lucrare. Rugaciunea este lucrarea de capetenie a fiecarui crestin ortodox care vrea sa se mantuiasca. Dupa cum spun Sfintii Parinti rugaciunea este izvorul tuturor faptelor bune.

Sfanta Liturghie constituie centrul cultului ortodox.  Ea este cea mai mare taina a Bisericii noastre, taina prezentei lui Hristos printre noi.  Pentru aceasta ea ramane intotdeauna pentru om singura nadejde pentru dobandirea vietii celei adevarate.

Paginile acestei carti cuprind cateva fragmente din lucrarea "Talcuirea Sfintei Liturghii" a Sfantului Nicolae Cabasila, cel mai important reprezentant al umanismului ortodox din veacul al XIV-lea.

M-am gândit să scriu această carte, dar nu mă aÈ™teptam să iasă aÈ™a de frumoasă!

Am rugat vreo douăzeci de cunoscuÈ›i să-mi trimită câte o mărturie sau două din viaÈ›a lor, în care au făcut bine, au ajutat pe cineva, i-au bucurat pe cei din jur È™i au primit, în schimb, bucurie sufletească.

Am început cartea cu o mărturie personală, apoi au urmat mărturiile de la aceÈ™ti oameni minunaÈ›i. Îi numesc astfel pentru că È™i mărturiile lor sunt minunate. AÈ™ putea spune că pe cele mai frumoase le-am primit de la mame, pentru că ele È™tiu să iubească mai mult.

Sunt sigur că o să vă placă È™i aceasta nu datorită mie, ci celor care au trimis aceste minunate mărturii.

Monah Pimen Vlad

Randurile ce urmeaza sunt ale mele si ale tale deopotriva. Ele sunt izvorate din respect, recunostinta si dragoste adanca fata de Staretul Sfintei Manastiri a Cuviosului David, fericitul parinte Iacov Talikis, cel care a adormit spovedind la 21 noiembrie 1991, in cel de-al 71-lea an al vietii sale.

Cuviosul se daruia in intregime rugaciunii si singurul lucru pe care il cerea de la Dumnezeu era sa se poata ruga neincetat.

Dumnezeu a ingaduit sa-l tiranizeze atatea boli, dar i-a daruit si o putere nemasurata in rugaciune.  O traia si se desfata in ea in chip pascal.

Adeseori se lasa prada lacrimilor de bucurie si de recunostinta fata de Dumnezeu.

Noaptea sau dimineata, inainte de a merge la biserica, monahii treceau pe la chilia sa si il vedeau plangand, curgandu-i lacrimile ca paraiasele, insa expresia fetei lui era tot mai luminoasa.