(lipsa text)

(lipsa text)

Aceasta carte exista datorita copiilor.  Sunt lucrate cu sinceritate si atentie, cu incurajari pentru copii mai mari si mai mici.  Gingasia si zambetul acestor istorioare sunt o vitamina necesara in iuresul vietii noastre de zi cu zi.

De la inceputul si pana la sfarsitul cartii, dragostea, ca un soare stralucitor imprastie norii grei de pe insula durerii, rasadeste flori in ghivece si in curti, matura, pregateste supe si creme dulci pentru bolnavi, spala si leaga rani, organizeaza sarbatori, aprinde lumina, daruieste speranta si optimism, se roaga.  Si la sfarsit, dragostea descopera si aduce in insula Spinalonca binecuvantatul medicament care vindeca bolnavii, si care se intorc la casele lor.

Dragi copii, aţi deschis acum o carte minunată - o Carte Sfântă. Această carte ne povesteşte despre Fiul lui Dumnezeu Mîntuitorul lumii, Domnul nostru Iisus Hristos Care a venit în lume să mântuiască oamenii de păcat şi de moarte...

Sfantul Munte al Athonului este simbolul dragostei, al deplinei afierosiri lui Dumnezeu a monahilor si al evlaviei credinciosilor Imparati bizantini, care l‐au inzestrat cu dreptul de autoguvernare, cu avatonul si cu alte privilegii legate de acesta.  El ramane o continuitate vie a puternicei si stralucitei Imparatii bizantine de altadata.  Prinosul lui de‐a lungul veacurilor este imens si nepretuit.

Exista multe feluri de traditii in Sfantul Munte.  Arhitectura, muzica, traditie tipiconala (tipicul slujbelor), pictura si altele.  Toate sunt bune si insemnate, dar referirea noastra se face aici la trairea traditiei ascetice si isihaste.  Aceasta nu depinde si nu se epuizeaza prin metode si asezari exterioare.  Adica toti cei care traiesc in pustie sunt pustnici si isihasti, de vreme ce asceza si isihia sunt mai ales o stare, o izbanda si o nevointa duhovniceasca.  Toti cei care sunt silitori ai firii lor si au trezvie si rugaciune traiesc aceasta traditie, indiferent daca se nevoiesc intr‐o chilie sau o chinovie.  De aceea cele scrise nu promoveaza traditia unui Staret, a unei Chilii sau a unei Manastiri, ci o traditie vie, continua si foarte felurita a intregului Sfant Munte.

Acest volum cuprinde articole ce privesc cele mai imporatnte subiecte legate de viata de familie scrise de clerici, oameni de stiinta, dar si simpli familisti. Temele tratate sunt cercetate si analizate din perspectiva duhovniceasca, stiintifica si, mai cu seama, sunt oferite sfaturi si solutii practice. Aceasta este si trasatura principala a cartii: valoarea ei sta in experienta, adica are folos practic. Si, asa cum se stie: cuvintele din experienta de nevoie trebuie sa le primim(Sfantul Isaac Sirul). Nu este lipsita de importanta experienta tuturor celor care au scris, unii ca parinti, care au crescut si invatat corect zeci de copii, altii ca duhovnici experimentati, care, cu ajutorul Harului lui Dumnezeu, au ajutat multe familii si ne ofera sfatul lor luminat si discret, iar altii ca oameni de stiinta, care, printr-o indelungata cercetare si studiere a subiectelor legate de familie, ne ofera cu durere si dragoste esenta intelepciunii lor. Tuturor acestor scriitori le multumim nespus de mult pentru prinosul lor dezinteresat.

Anii au trecut si iata ca Maica Domnului ne-a ajutat sa scriem si volumul 5 de Povestiri duhovnicesti. Minuni se fac foarte multe si se vor face pana la sfarsitul Lumii, dupa cum a spus Mantuitorul Hristos in Sfanta Evanghelie: "Iata, Eu voi fi cu voi pana la sfarsitul veacurilor. Amin" si in alt loc: "Pe aceasta Piatra voi zidi Biserica Mea si nici portile iadului nu o vor birui."

Am inceput sa primesc marturii de la oameni si de aceea ma vad silit sa scriu in continuare.

Maica Domnului sa ne ajute, ca cele scrise sa fie spre folosul duhovnicesc al celor ce le vor citi.

Monah Pimen Vlad

Toti cei care au adormit si toti cei care traim in aceasta lume ne aflam intr-o tainica si mai presus de fire comuniune de viata, rugaciune si dragoste frateasca.  Prin aceasta legatura cei vii ii vor ajuta pe cei morti. Astfel a randuit dragostea lui Dumnezeu, voind ca unul sa de mantuiasca prin celalalt.

Pe aceasta legatura se intemeiaza parastasele Bisericii noastre, care dintru inceput le savarsea si se ruga pentru cei adormiti.  Daca parastasele nu ar fi folosit pe cei morti, Biserica nu le-ar fi savarsit si nu s-ar fi rugat pentru ei.

Roade ale lucrarii dumnezeiescului Har, care s-a revarsat din belsug asupra Cuviosului Sava, au fost si viata si petrcerea sa mai presus de fire savarsite aici pe pamant.  Iar daca acestea ar fi putut fi spuse in chip suprafiresc prin cuvinte si povestiri, ar fi fost o minune si ar fi adus un mare folos urmasilor.  Dat fiind faptul ca preaslavita sa petrecere este o minunata invatatura si plida de virtute, ne vom stradui dupa putere sa o facem cunoscuta tuturor iubitorilor de intelepciune.  Fara sa trecem nimic cu vederea, vom povesti viata Sfantului fara a da prea multe amanunte, caci un astfel de lucru ar fi foarte obositor si aproape cu neputinta. Nimeni nu le poate sti pe toate.  Si chiar daca le-ar sti, i-ar fi foarte greu sa povesteasca in putine cuvinte toate faptele.  Si aceasta datorita multimii lor.  De aceea vom istorisi acum numai cele pe care le-am putut afla din insesi cuvintele si faptele sale sau din spusele celor care le-au cunoscut bine si ni le-au povestit asa cum s-au petrecut.  Sau mai degraba vom indrepta cuvantul nostru acolo unde insusi Sfantul Sava ne va calauzi si ne va indruma, ca, in felul acesta, sa povestim numai ceea ce ii va bineplacea lui.

Taina Sfintei Spovedanii nu este numai o conditie absolut obligatorie pentru Sfanta Impartasanie, ci, ca ceea ce daruieste iertarea pacatelor, ea este in acelasi timp izvor de bucurie, impacare a sufletului, rezolvare a problemelor, inceputul unei noi vieti in Hristos, innoire a mintii si adaos de har.