Un om avea doi fii.  Si a zis cel mai tânăr dintre ei tatalui sau: Tata, da-mi partea ce mi se cuvine din avere.  Asa incepe cea mai frumoasa parabola pe care a rostit-o Mantuitorul.  In fata fiului se deschide o viata noua, intr-o tara indepartata, plina de promisiuni de fericire. Tatal insa nu inceteaza sa spere ca mezinului ii va veni intr-o zi mintea la cap si se va intoarce acolo unde este iubit.  Nu trece zi sa nu se uite lung in zare, parandu-i-se ca il vede venind, asa cum l-a vazut plecand.  Sa fie oare asteptarea lui zadarnica?

Acum multe sute de ani, pe campurile din jurul satului Betleem, un copil de vreo zece ani pastea turmele de oi ale tatalui sau.  Il chema David, era frumusel, blond, curajos si canta minunat la lira, desi nu il invatase nimeni.  Intr-o buna zi, soseste in sat batranul prooroc Samuel, care, fara sa ii spuna altceva, il unge pe cap cu ulei parfumat.  Sa fie oare semnul ca va  fi rege?  Dar cum ar putea un ciobanas ca el sa ii ia locul temutului Saul, stapanul tarii? Poate lira sa-i fie de folos...

Chipul Sfintei Paraschiva, din icoana cea veche a bunicii, ii fascineaza pe Cristofor si Veronica.  Cand bunica deapana povestea, livada bunicilor ramane departe in urma, iar Cristofor si Veronica sunt, cat ai clipi, alaturi de Sfanta Paraschiva la portile Constantinopolului ori ale Ierusalimului.  Dar miezul povestii le descopera copiilor ca drumul sfintei duce nu inspre cetati minunate, ci inspre bunatati nebanuite.

Cristofor si Veronica patrund in lumea tainica a icoanei Sfantului Nicolae si descopera frumusetea sfinteniei, calauziti de bunicul Nichifor, iconarul.  Dincolo de text si ilustratii, veti drumeti inspre Bine si Frumos.

Dumnezeu pe toate le-a făcut „bune foarte” (Facerea 1, 31). Pe toate le-a făcut gingaÈ™e, frumoase, în armonie. Chiar È™i fiarele cele mai înfricoÈ™ătoare la arătare, la început, erau È™i ele blânde È™i smerite. Omul, „nepricepând”, a antrenat însă, în căderea sa È™i creaÈ›ia, iar de atunci „toată făptura împreună suspină şi împreună are dureri până acum” (Epistola către Romani 8, 22). Conflict în loc de armonie È™i sălbăticie în loc de gingăÈ™ie, frică È™i durere în loc de bucurie. Slavă lui Dumnezeu însă, că nu ne-a lăsat într-o astfel de lume, ci trimiÈ›ând pe Fiul Său, ne-a deschis prin Cruce, calea către răscumpărare. Și, pentru toÈ›i cei care-i vor urma lui Hristos, răscumpărarea lucrează nu doar asupra oamenilor, ci È™i asupra întregii creaÈ›ii. Pilda vieÈ›ii Sfântului Gherasim È™i a „ucenicului” său, leul Iordan, scrisă cu un frumos talent de povestitor în ediÈ›ia de faÈ›ă, este revelatorie în acest sens. Pentru că omul nu sfinÈ›eÈ™te doar locul, dacă vieÈ›uieÈ™te întru Hristos, ci È™i „toată făptura” creată de Dumnezeu

O călătorie în căutarea unui fir de rozmarin, a unui buzunar colorat plin cu amintiri, a unui nas roşu, ascuţit ca un ardei iute… Trei poveşti. Trei aventuri numai bune de pus în suflet şi încheiate cu un nasture.

In pustiul si in muntii Egiptului s-au asezat vietuitori din majoritatea partilor crestine ale Imperiului, ca Asia Mica si Europa.  Monahii urmareau linistea si pacea, pe care nu le aveau in lume, cautau ietarea de pacate, randuiala mintii si a inimii, imbunatatirea acestora prin contemplatie si fapte mai bune, si mantuirea sufletului.  Asceza lor eremitica si chinoviala cuprindea, intre altele, elemente ca: postul si rugaciunea, pocainta si lacrimile, munca si ajutorarea celor nevoiasi, smerenia, si lepadarea de sine, infranarea si rabdarea.  Monahii erau angajati in lupta cea buna contra pacatului, cel mai viclean si mai sinistru dusman al vietii spirituale si fizice.  Ei stiau ca prin eforturi ascetice, umbrite de harul dumnezeiesc, se poate diminua asaltul pacatului si se poate obtine stapanirea asupra pornirilor pasionale, asupra sinelui dominat de egoism.

În afară de Codexul EvangheliÈ™tilor È™i al Epistolelor, care se referă la viaÈ›a Marelui nostru Mântuitor Iisus Hristos, se mai găsesc în analele istoriei antice, unele documente care ne informează despre felul cum a fost privit Iisus Hristos de către cei care stăpâneau popoarele pe vremea Lui. Documentele pe care le publicăm, raportează despre viaÈ›a È™i osânda la moarte a lui Iisus Hristos, cum È™i despre evenimentele din natură, care au avut loc la moartea È™i învierea Lui, evenimente pe care mulÈ›i pretinÈ™i învăÈ›aÈ›i din zilele noastre tăgăduiesc.
Din aceste documente se mai pot vedea È™i lacunele justiÈ›iei romane de pe vremuri, care L-a osândit la moarte pe Cel nevinovat È™i l-a eliberat în acelaÈ™i timp pe Varava (Baraba), unul din criminalii vremii.
GreÈ™ala È™i nedreptatea judecătorilor care au osândit pe Hristos la moarte, constituie un avertisment înfricoÈ™at pentru judecătorii timpurilor noastre, care se pretind a fi urmaÈ™ii Celui osândit pe nedrept, de a nu repeta aceeaÈ™i nedreptate, dând sentinÈ›e nedrepte împotriva celor ce n-au altă vină decât susÈ›inerea principiilor pe care le-a poruncit Hristos. Vina evreilor de atunci, stăpâniÈ›i de o ură de moarte fanatică împotriva lui Iisus Hristos, constituie de asemenea un avertisment zguduitor pentru toate confesiunile religioase È™i pentru toÈ›i oamenii.

Sfintii ne descopera adevarata experienta religioasa, deschizandu‑ne ochii asupra lu­mii duhovnicesti.  Pe langa aceasta experienta autentica a sfintilor exista insa si o alta: naiva, plina de inselare, a celor care vietuiesc fara indrumare si care cauta, fara a se fi desavarsit intru virtute, vedenii si minuni, inaltand visarea lor bolnava pana la delir duhovnicesc.  Fara a fi trecut mai inainte, precum sfintii, pe calea ne­vointei, patimirilor, injosirilor si chinurilor pen­­tru Hristos, acestia nu deosebesc experienta duhovniceasca adevarata de cea mincinoasa.

Citind vietile sfintilor – o comoara nepretuita de spiritualitate – si chemandu‑i pe acestia in rugaciunile noastre, vom intelege, cu adevarat, ce este viata duhovniceasca si vom dori sa nu ne abatem de la calea lor.  In acest chip, ne vom apropia de Sfanta Biserica Ortodoxa, de credinta ei, de inaltele ei idealuri, vom placea lui Dumnezeu si vom ajunge la scopul final al existentei noastre pamantesti – mantuirea.

Vietile a trei sfinti din Balcani, traduse pentru prima oara in romaneste, intregesc, prin pilda vietuirii acestor minunati placuţi ai lui Dumnezeu, cartea folositoare de suflet a arhimandritului Serafim Alexiev, iscusit parinte duhovnicesc si teolog de la sud de Dunare.

Am redat mai multe marturii despre Sfantul Nectarie si manastirea acestuia, marturiile autentice ale altor persoane, dintre care unele au trait langa Sfantul in manastirea lui, altii l-au cunoscut in Eghina sau altundeva, altii au auzit relatari despre el. Toate aceste marturii incearca sa schiteze viata Sfantului Nectarie, pentru a-i vadi virtutile. Felul lui sfant de viata devine astfel pentru noi un fel de oglinda, in care suntem invitati sa ne privim propria noastra viata.

Este miscator faptul ca un om prigonit, calomniat, lipsit, indurerat, este cinstit acum de oameni care vin de la marginile lumii sa se inchine la sfintele lui moaste, sa-l roage si sa-i multumeasca pentru minunile lui nenumarate.

Protoprezviter Emanuil Iannoulis

Cartea aceasta se vrea a fi un manifest si o pledoarie pentru intoarcerea la Dumnezeu si totodata o atentionare asupra bolilor si nenorocirilor ce ne pandesc in momentul in care suntem departe de El.

In paginile urmatoare veti gasi exemple dintre cele mai diverse din existenta de zi cu zi, motivele decalansarii bolilor, dar si modul de vindecare al acestora, pornind de la cauzele exterioare, sentimentele si trairile din subconstient si terminand cu terapiile, ajutorul plantelor medicinale, dietelor si credintei.

Lectura: Ierom. Stefan Nutescu - Schitul "Sf. Dimitrie - Lacu" Sf. Munte Athos