Cel mai mare dusman al sufletului nostru nu este diavolul, ci duhul lumeac, pentru ca ne atrage in chip placut si in cele din urma ne amareste vesnic. 

Pentru ca daca il vom vedea pe diavol ne vom cutremura de frica si ne vom ruga lui Dumnezeu sa ne scape. In schimb, duhul lumesc ne infasoara tainic si placut in mrejele sale si pentru aceasta nu dorim sa scapam de el. 

Trebuie sa lucram la curatirea si despatimirea noastra. Altfel, robiti de lume si de pacate, vom sta la coada pentru a fi pecetluiti de slujitorii lui Antihrist.

(lipsa text)

(lipsa text)

(lipsa text)

Patriarhul Pavle al Serbiei a dobandit prin virtutile sale o mare popularitate in intreaga lume ortodoxa si dincolo de hotarele ei.  Inca din timpul vietii sale a fost cinstit ca sfant, iar astazi este infatisat in acest chip in tot mai multe fresce bisericeşti.

Cartea de fata, intemeiata pe felurite documente si marturii, prezinta biografia si personalitatea acestui om, mic de statura si firav, care a ramas toata viata un simplu monah, implinitor in tot timpul, in orice imprejurare, al unei aspre nevointe, smerit si iubitor de oameni, apro­piat de popor, avand Evanghelia ca singur dreptar al slujirii sale episcopale si patriarhale.

Acest portret duhovnicesc, firesc si viu creionat, este insufletit prin numeroase istorisiri pline de farmec si culoare, precum si prin cuvintele de duh si intelepciune ale patriarhului, care amintesc adesea de apoftegmele Parintilor pustiei.

De‑a lungul vietii pamantesti, oricine s‑a ciocnit de problema bolii si de impactul negativ pe care ea il are de obicei in viata noastra si in viata celor care ne sunt apropiati.  Medicul, psihologul si teologul rus Konstantin Zorin, binecunoscut deja cititorilor romani, ne ofera o noua carte de sinteza intre traditia biblico‑patristica si descoperirile stiintei, ajutandu‑i pe ortodocsii contemporani sa gsseasca echilibrul necesar in fata incercarilor bolii.  Punand in lumina dubla origine – fizica si duhovniceasca – a bolii, autorul arata totodata si mijloacele de a‑i inlatura cauzele acolo unde lucrul acesta este posibil, precum si metodele de a o valorifica duhovniceste acolo unde Dumnezeu nu ingaduie vindecarea.

Orientata spre lamurirea si rezolvarea problemelor cu care se confrunta ortodocsii in conditiile zilelor noastre, lucrarea de fata va constitui un ajutor pretios pentru oricare dintre numerosii crestini a caror viata a fost afectata de boala intr‑un fel sau altul.

(lipsa text)

Viata Cuviosului Parinte Justin Parvu – Volumul I: 1919-1964. Nasterea unui Sfant, aparuta sub egida editurii Manastirii Petru Voda, este o editie cu totul inedita: include materiale pentru prima data sub lumina tiparului, atat autobiografice ale Parintelui Justin, cat si cele selectate din arhiva CNSAS, transmite Manastirea Petru Voda.

Să nu irosim timpul preÈ›ios menit dragostei pentru copiii noÈ™tri! Să nu pregetăm să le arătăm iubire câtă vreme sunt ­mici! Pu­tem spune că în aceasta constă taina zidirii du­hov­niceÈ™ti, sufleteÈ™ti, fizice, emoÈ›ionale pe care se va sprijini întreaga lor viaÈ›ă. Dacă picioarele copilu­lui vor sta pe temelia solidă a dragostei, el va creÈ™te devenind un om fericit.

Educându-ne copiii în dragoste, căl­când peste „eul” nostru, cu ajutorul lui Dumnezeu facem să rodească pe de-a-ntregul potenţialul pe care Acesta l-a sădit în ei.

„Ai grijă de fiecare zi, nu sunt atât de multe cât crezi. StrăduieÈ™te‑te să‑ți copleÈ™eÈ™ti copilul cu darul iu­birii, nu te sfii să i-o arăÈ›i. Nu considera pierdut timpul petrecut cu copiii, căci de asta depinde È™i fericirea ta. Ca părinÈ›i, primim atâta dragoste câtă oferim, ba chiar mai multă.”

Pr. Feodor Borodin

Tuturor ne e teamă de relaţii. Adică de angajarea într-un schimb psihic onest şi profund, un schimb care are ca şi cost iluzia libertăţii fără limite şi despărţirea de ideea imaturităţii tinereşti fără sfârşit. Mai presus de toate, pe oameni îi sperie posibilitatea de a renunţa la un „complex” pretenţios pe care încă nu l-au clădit şi dobândit pe deplin: Ego-ul lor.

Puterea fără iubire se dovedeşte animalică. Dispoziţia de iubire, atunci când este despărţită de sentimentul suficienţei personale şi a puterii interioare elementare este slabă şi obositoare.

De obicei în relaţiile de prietenie fiecare om se agaţă inconştient de celălalt cu intenţia fie de a dobândi putere asupra lui, fie fascinându-l, ca să dobândească protecţia şi „iubirea” aceluia. În primul caz e lesne de înţeles că nu e vorba de „iubire”. În al doilea caz, întrucât în spatele nevoii de „iubire” interioară de obicei se ascunde deghizată manipularea victimei căreia îi dăm voluntar puteri, iubirea dispare din nou.

Problema este ca omul să vadă ce se ascunde în spatele dispoziţiilor lui de iubire nevăzute şi treptat, acceptând această contradicţie nedorită a valorilor şi măştilor, să le includă în ansamblul personalităţii lui conştiente. Înainte de a începe să vorbească despre iubire, să caute a se confrunta cu adevăratele lui mobile care mereu se ascund în spatele „celor mai bune” intenţii. Altminteri toată viaţa o să-şi vândă lui şi celorlalţi amăgiri pentru copii.