Odata cu primirea sfantului botez, Pantelimon a dobandit de la Dumnezeu darul de a vindeca bolile, chiar si pe cele incurabile, precum si darul de a alina suferintele trupesti si sufletesti ale oamenilor.  Pentru toate vindecarile pe care le facea, el nu accepta nici un fel de plata, ba mai mult, dupa moartea tatalui, toata averea sa a impartit-o saracilor.  Aceste fapte ale sale i-au adus numele de doctor fara de arginti.

(lipsa text)

(lipsa text)

Cu un timp in urma, la Catedrala din Cluj, am tinut un ciclu de cateheze sub genericul "Rastignirea duhovniceasca".  Ele au fost transmise si la Radioul "Renasterea", de fapt, cum sunt transmise toate catehezele de duminica seara.

Dupa inregistrarea pe care radioul o pastreaza, Parintele Ieromonah Dr. Benedict Vesa, ajutat de studentul Bogdan Andrei Mustea, le-a transcris si ni le-a pus la indemana.

Considerand ca vor fi de folos si altora, ne-am hotarat sa le tiparim si mare ar fi bucuria duhovniceasca daca ele ar da roade.  Oricum, le punem la dispozitia tuturor credinciosilor, dar de mare folos vor fi si preotilor.

Cu binecuvantare si cu rugaciune catre Dumnezeu ca lectura sa aduca mangaiere, 

Andrei, Arhiepiscopul Vadului, Feleacului si Clujului, Mitropolitul Clujului, Maramuresului si Salajului

In zilele noastre foarte multi oameni sunt chinuiti de nevroze si temeri bolnavicioase.  Merg la preoti si le cer sa le citeasca vreo rugaciune care sa-i scape de aceste stari.  In aceasta brosura sunt publicate texte despre frica de Dumnezeu si fricile omului, canonul de rugaciune si cele trei rugaciuni impotriva fricii.

In istoria recenta a Bisericii Ortodoxe Romane, parcursul spiritual al Parintelui Nicolae de la Rohia reprezinta un capitol aparte.  Aceasta din mai multe puncte de vedere.  Apartanenta lui la acest corp eclesial s-a produs nu in maniera traditionala a credinciosilor romani, ci in urma unei radicale si profunde convertiri.  Acest act existential, s-a materializat nu doar in episodul baptismal, ci s-a prelungit si in asumarea constienta si matura a conditiei monahale, dand totodata o traiectorie noua operei sale si marcand decisiv destinul unor oameni.

Acest volum reuneste articolele si interviurile care il au in centrul atentiei pe Parintele Nicolae Steinhardt, publicate de-a lungul timpului in revista clujeana Renasterea.  Sunt contributiile unor clerici sau oameni de cultura la creionarea portretului spiritual si intelectual al monahului de la Rohia, un exponent de seama al simbiozei dintre cultura si credinta.

In fiecare zi avem aceasta oportunitate, avem acces la calea sfinteniei, putem porni pe drumul spre sfintenie.

Trecem rascrucile drumurilor, alegandu-l de fiecare data pe celalalt, fara sa ne pese unde ne ducem.

Mersul nostru a pierdut calea dreapta - oricare dintre drumuri ne poate parea cel drept.  Si totusi in fiecare rascruce unul dintre drumuri este cel drept.  Nu facem altceva in fiecare zi decat sa refuzam acest drum, mai mult sau mai putin explicit, mai mult sau mai putin constient.  Refuzul sfinteniei este integral opera modernaitatii, a pseudo-modernitatii, sau poate cu o expresie mai potrivita a post-umanitatii.

Post-omul poate refuza, din vocatia sa de apartenenta la clasa sau la regnul modern sau post-modern - si nu la cel dumnezeiesc -, poate refuza - si o face - singura sa salvare: mantuirea.

Ascultă glasul conÈ™tiinÈ›ei

Când noaptea începe, deÈ™i e lumină,
Când plouă-n torente, deÈ™i-i zi senină,
Când lumea-i atee, deÈ™i se închină,
Când totu-i haotic, deÈ™i-i disciplină,
Când pacea umană nu-i pace divină,
ȘtiinÈ›a lumească e anticreÈ™tină,
Tu, chipul iconic, făcut de Hristos,
Devii chip urât, de fiu păcătos!?

Oricate povesti am scris pana azi, nu am simtit o asemenea sfanta teama si emotie ca la aceasta carte, care infatiseaza copiilor chipul Staretului Paisie.  Maretia acestui chip, cugetul plin de smerenie si statura sa duhovniceasca m-au zguduit launtric, asa cum sunt zguduiti toti cei care, incetul cu incetul, il descopera.

Imi doresc din tot sufletul ca tot mai multe suflete tinere sa il cunoasca pe Staretul Paisie, sa se lase cucerite de el, sa il iubeasca si sa il aiba ca model.

Maria Goumenopoulou

Ideea unei carti care sa adune o serie de intamplari amuzante, ca umor de limbaj sau situatie, din viata Parintilor e una nu atat de curajoasa, cat necesara.  Crestinismul e, inainte de toate, o religie permanent generatoare de bucurie si implinire, iubire in expresie ultima, desavarsita.

Am incercat  sa adun, in paginile acestei carti,  parte din intamplarile pe care  le-am auzit povestite in amurg de gand si deschidere de inima, in seri tarzii ori istorisiri prelungite inspre rasarituri, unele dintre ele rostite cu jumatate de gura, altele izvodite cu toata verva unor pilduitoare sfatuiri pe Cale.  Ele, intamplarile, sunt cat se poate veridice, transpuse doar, uneori, cu mici eschivari de la a da nume concrete ori temporizari foarte exacte, tocmai pentru a nu transmuta intentionalitatea lucrarii dinspre zambet spre ironie, spre reumaticul derizoriu.

Romeo Petrasciuc

Aceasta lucrare, unul dintre cele mai indragite texte filocalice din spatiul bizantin, reuseste sa impleteasca in filigran literar aurul dogmelor cu rasfrangerile cele mai subtile ale gandirii umane, spre a pune la indemana, prin respectarea exigentelor unui ghid hristologic postcalcedonian, un vademecum peren care lumineaza calea celui iubitor de nevointa (philopon) spre intalnirea cu Dumnezeu-Omul.

O lucrare de sinteza, un exemplu remarcabil pentru modul patristic de abordare si valorificare dialectica a conceptului, a argumentatiei prin excelenta teologice, avand ca reper asimilarea literaturii patristice anterioare, intr-un secol obscur, modest in surse si crud incercat sub agresiunile monofizitismului si ale invazei arabe.

„Nu există păcat mare sau mic. Dacă zăpada cade pe o suprafaţă umedă, se topeşte degrabă. Astfel este şi cu păcatul, dacă este umezit cu lacrimi, îndată se topeşte. Dumnezeu ne iartă întotdeauna dacă arătăm o pocăinţă sinceră.

„Să nu vă descurajeze problemele mari şi greutatea drumului pe care trebuie să-l străbateţi în lupta cu patimile voastre. Luptaţi-vă neosteniţi până la biruinţa finală”.

Părintelui Lazăr, Stareţul Mănăstirii Ostrog