Odata cu primirea sfantului botez, Pantelimon a dobandit de la Dumnezeu darul de a vindeca bolile, chiar si pe cele incurabile, precum si darul de a alina suferintele trupesti si sufletesti ale oamenilor.  Pentru toate vindecarile pe care le facea, el nu accepta nici un fel de plata, ba mai mult, dupa moartea tatalui, toata averea sa a impartit-o saracilor.  Aceste fapte ale sale i-au adus numele de doctor fara de arginti.

(lipsa text)

(lipsa text)

Cu un timp in urma, la Catedrala din Cluj, am tinut un ciclu de cateheze sub genericul "Rastignirea duhovniceasca".  Ele au fost transmise si la Radioul "Renasterea", de fapt, cum sunt transmise toate catehezele de duminica seara.

Dupa inregistrarea pe care radioul o pastreaza, Parintele Ieromonah Dr. Benedict Vesa, ajutat de studentul Bogdan Andrei Mustea, le-a transcris si ni le-a pus la indemana.

Considerand ca vor fi de folos si altora, ne-am hotarat sa le tiparim si mare ar fi bucuria duhovniceasca daca ele ar da roade.  Oricum, le punem la dispozitia tuturor credinciosilor, dar de mare folos vor fi si preotilor.

Cu binecuvantare si cu rugaciune catre Dumnezeu ca lectura sa aduca mangaiere, 

Andrei, Arhiepiscopul Vadului, Feleacului si Clujului, Mitropolitul Clujului, Maramuresului si Salajului

In zilele noastre foarte multi oameni sunt chinuiti de nevroze si temeri bolnavicioase.  Merg la preoti si le cer sa le citeasca vreo rugaciune care sa-i scape de aceste stari.  In aceasta brosura sunt publicate texte despre frica de Dumnezeu si fricile omului, canonul de rugaciune si cele trei rugaciuni impotriva fricii.

In istoria recenta a Bisericii Ortodoxe Romane, parcursul spiritual al Parintelui Nicolae de la Rohia reprezinta un capitol aparte.  Aceasta din mai multe puncte de vedere.  Apartanenta lui la acest corp eclesial s-a produs nu in maniera traditionala a credinciosilor romani, ci in urma unei radicale si profunde convertiri.  Acest act existential, s-a materializat nu doar in episodul baptismal, ci s-a prelungit si in asumarea constienta si matura a conditiei monahale, dand totodata o traiectorie noua operei sale si marcand decisiv destinul unor oameni.

Acest volum reuneste articolele si interviurile care il au in centrul atentiei pe Parintele Nicolae Steinhardt, publicate de-a lungul timpului in revista clujeana Renasterea.  Sunt contributiile unor clerici sau oameni de cultura la creionarea portretului spiritual si intelectual al monahului de la Rohia, un exponent de seama al simbiozei dintre cultura si credinta.

(lipsa text)

Scrierile Sfintilor Parinti purtatori de Dumnezeu si ale marilor dascali ai Bisericii, pe care pronia lui Dumnezeu si iubirea credinciosilor le-a pastrat pana in zilele noastre, si mai ales in forma lor de la inceput, sunt o comoara nepreuita plina de harul dumnezeiesc.  Si deoarece viata acestor pastori ai turmei cuvantatoare a lui Hristos insemna aplicarea Evangheliei in fapt, si intruparea cuvantului dumnezeiesc, cine poate sa puna la indoiala faptul ca ei sunt talcuitorii si hermeneutii cei mai potriviti si mai autentici?  Si este o binecuvantare cereasca pentru credinciosul crestin sa intre in comuniune cu ei, prin mijlocirea acestor texte unice si sa se hraneasca duhovniceste cu hrana vartoasa, buna la gust, pe care Parintii nostri s-au aratat capabili s-o pregateasca dupa atatea lupte.

Atunci cand aflam intelepciunea lui Dumnezeu ne rascumparam timpul vietuirii noastre pe pamant.  SocotiÈ›i, drept aceea, cum sa umblati cu paza, nu ca niste neintelepti, ci ca cei intelepti./ Rascumparand vremea, ca zilele rele sunt, spune Sf. Pavel in Epistola sa catre Efeseni (Ef 5, 15-16).  Pentru cultura zilelor noastre timpul inseamna bani, dar pentru noi, crestinii, timpul inseamna rascumpararea vesniciei.  In fiecare zi noi incercam sa imputinam pacatul din viata noastra si sa sporim neincetat in inima noastra energia harului lui Dumnezeu, si astfel sa punem pe fiece zi a vietii noastre pecetea vesniciei.  In fiecare zi suntem chemati sa facem o sfanta negutatorie: sa schimbam viata noastra trecatoare cu viata cea vesnica de la Dumnezeu.  In fiece zi primim darul timpului si daca din cele 24 de ore ale zilei punem deoparte cateva minute, sau poate ore, pe care le dam rugaciunii, atunci acest timp pe care il daruim lui Dumnezeu din toata inima va pecetlui fiece zi a vietii noastre si in cele din urma toata viata noastra va fi adumbrita de vesnicie.  Rugaciunile noastre vor ramane vesnic inaintea lui Dumnezeu si ele vor fi mantuirea noastra.

Omul contemporan, care L-a refuzat pe Dumnezeu si L-a inlocuit fie prin indumnezeirea eului sau, fie prin indumnezeirea materiei, primeste foarte greu sa asculte cuvantul cuiva despre problema acestei substituiri, adica despre pacat, ca si despre continutul negativ pe care pacatul il poarta inlauntrul lui, pentru omul insusi si pentru lume.
Pe de o parte, pacatul a fost socotit ca ceva firesc si a devenit un mod de viata.  Insa faradelegea este singurul lucru impotriva firii din cadrul naturii, si impreuna cu ea moartea si diavolul.  Ceea ce descoperim insa cu tristete in lume este faptul ca ceea ce este nefiresc a fost proclamat firesc, moartea a fost numita viata, si diavolul a fost considerat Dumnezeu.
In prezenta noastra cercetare incercam intr-un mod general, comprehensibil si limpede, sa prezentam conceptiile fundamentale ale Bisericii noastre, o incercare de „pipaire” si intelegere a unei astfel de evolutii insemnate, precum cea a pacatului.  Pentru inceput ne vom opri la sensul pacatului stramosesc, fapta primului om, cu urmari directe asupra intregului neam omenesc, asa cum viaza el in evenimentul stricaciunii si al mortii.  Vom prezenta iubirea de oameni a lui Dumnezeu, Care, pentru ca sa-l mantuiasca pe om, nu indica doar binele si evitarea raului, ci El insusi experiaza urmarile stricaciunii si ale mortii, facandu-Se om.

O carte ce prezinta unul dintre cele mai dramatice momente din istoria crestinismului, cutremuratoarea cadere sub turci (sub comanda sultanului Mehmed al II-lea) a Constantinopolului cu care se incheie existenta multiseculara a Imperiului Bizantin; se prezinta de asemenea si luptele duse de-a lungul secolelor de Tarile Romanesti pentru pastrarea integritatii nationale, prin eroismul deosebit al unor voievozi, care prin eforturi continue au oprit expansiunea turca la nord de Dunare.  In carte sunt mentionate si putinele incercari in acest sens ale catorva state central-europene.

Acest volum este cea de-a doua editie a cartii, prima editie fiind cunoscuta sub numele de Sfarsit intunecat de Ev.