Cartea cuprinde Acatistul Bunei-Vestiri a Preasfantei Nascatoare de Dumnezeu si pururea Fecioarei Maria si Paraclisul Preasfintei Nascatoarei de Dumnezeu.

Neasfarsita iubire de oameni a lui Dumnezeu a binevoit a descoperi un necunoscut si ascuns dar ales rob al Sau, care a avut o credinta neclintita si o dragoste inflacarata pentru Hristos Cel fara de pacat, Caruia Ii slijea cu toata inima sa.  Este vorba de pururea-pomenitul frate in Hristos Atanasie, care a locuit intr-un sat din Macedonia noastra(cea greceasca) si care s-a mutat din Biserica luptatoare la cea biruitoare pe 30 august 2004.

Rugaciunea este viata sufletului. Prin rugaciune intram in comuniune cu Dumnezeu si cu semenii nostri. Crestinul adevarat se recunoaste dupa masura in care iubeste rugaciunea si o pune in lucrare. Rugaciunea este lucrarea de capetenie a fiecarui crestin ortodox care vrea sa se mantuiasca. Dupa cum spun Sfintii Parinti rugaciunea este izvorul tuturor faptelor bune.

Studiu istoric despre cauzele schismei, despre perpetuarea acesteia si despre posibilitatea sau imposibilitatea unirii celor doua Biserici, rasaritene si apusene.

(lipsa text)

Crucea personala a fiecaruia, cand se uneste cu Crucea lui Hristos, puterea si lucrarea acesteia din urma trece asupra noastra, devenind un fel de canal, prin care, din Crucea lui Hristos se revarsa asupra noastra orice binefacere si orice dar desavarsit. Prin urmare, crucile personale ale fiecaruia sunt la fel de necesare in lucrarea mantuirii pe cat este si Crucea lui Hristos. Nu veti intalni niciun mantuit care sa nu fi fost purtator de cruce.

AÈ™a cum este evidenÈ›iat în conÈ›inutul cărÈ›ii, alimentaÈ›ia constituie mai ales o provocare, pentru că de ea depinde sănătatea oamenilor. Însă multitudinea produselor alimentare existente pe piaÈ›ă, pentru care nu mai depunem nici un minim de efort, ne tentează, uneori ne domină vieÈ›ile, din ce în ce mai ocupate, iar abordarea unei alimentaÈ›ii sănătoase, de a adăuga în ea È™i bucuria de a o prepara, se pierde treptat.  

Este important, totuÈ™i să ne educăm din punct de vedere alimentar, să cunoaÈ™tem nutrienÈ›ii de bază, macronutrienÈ›ii, proteine, glucide, lipide,pentru a crea un echilibru necesar funcÈ›ionării corespunzătoare a organismului. 

De asemenea, este necesar să înÈ›elegem È™i importanÈ›a micronutrienÈ›ilor - cel puÈ›in vitaminele È™i sărurile minerale-, care vin în completarea nevoilor de bază ale organismului È™i luptă împotriva agenÈ›ilor infecÈ›ioÈ™i sau a radicalilor liberi.

Vă îndemn cu încredre să citiÈ›i cu atenÈ›ie recomandările din această carte È™i să procedaÈ›i în consecinÈ›ă. Fiecare dintre dumneavoastră este liber să aleagă ce consumă È™i în ce cantitate doreÈ™te, însă raÈ›iunea, alături de puterea limitării, ne ajută să ducem o viaÈ›ă sănătoasă, în care să avem parte de gust È™i culoare.

De asemenea, vă invit să încercaÈ›i reÈ›etele numeroase È™i să vă delectaÈ›i papilele gustative, ori de câte ori timpul vă permite. Spor la citit È™i la gătit!

Cercetător È™tiinÈ›ific grad I

Conf. dr. ing. Nastasia Belc

Institutul NaÈ›ional de Cercetare Dezvoltare                                                                                                                pentru Bioresurse Alimentare

Membru titular al Academiei de ȘtiinÈ›e                                                                                                                        Agricole È™i Silvice Gheorghe Ionescu-ȘiÈ™eÈ™ti

„Nădejdea în Dumnezeu este un turn fortificat care nu numai că ne promite izbăvirea de cele rele, dar chiar şi atunci când suntem încercaţi de ispite ne ajută să rămânem netulburaţi. Fiindcă cel care este eliberat de slăbiciunile omeneşti şi se sprijină pe sine prin nădejdea cea cerească, nu numai că reuşeşte foarte repede să scape de cele rele, dar chiar şi când acestea continuă să existe, nu se tulbură, deoarece rămâne drept, punându-şi nădejdea în această ancoră sfântă. Foloseşte-o deci şi tu, şi te vei ridica deasupra tuturor ispitelor”. (Epistola 17)

„Trebuie ca mintea, cea care este regina şi împărăteasa trupului nostru, să vegheze la porţile simţurilor cu gânduri hotărâte, întărită peste tot şi înconjurată de armele duhovniceşti, care să preîntâmpine, să pună capcane şi să-i împiedice pe vrăjmaşii diavoli să intre. Nu trebuie să le permită mai întâi să intre, şi abia apoi să pornească bătălia împotriva lor, deoarece lupta va fi cu mult mai grea şi, de obicei, este câştigată de cealaltă tabără, care ne fură cununa biruinţei. Exact din această pricină şi Logosul mântuitor, Cel care pe toate le vede cu privire neprihănită, l-a ameninţat că-l va pedepsi, pentru ca lupta noastră să nu devină din cale afară de dificilă şi mult prea greu de câştigat, ci la îndemână şi abordabilă. Şi să nu uităm că ceilalţi legiuitori pedepsesc doar fapta, nu şi pe cel care ne duce în ispita săvârşirii”. (Epistola 107)

Omule bun, opreste-te pentru cateva clipe asupra acestor pagini pe care le-am scris cu dragoste si din dragoste fata de tine care esti zidirea lui Dumnezeu si pribegesti printari straine.  Vei gasi mustrari dar vei gasi si mangaieri.  Oare doctorul nu curata mai intai rana si apoi pune balsamul vindecator?  Asa am incercat si eu, chiar daca, poate, nu am reusit asa cum trebuia, neavand iscusinta scrisului.  Dar sper ca vei fi intelegator, acolo unde am gresit. Si nu m-a lasat inima sa scriu doar despre romanii plecati in strainatate. De aceea, am scris cateva lucruri si despre problemele tarii mustrand si mangaind dupa cum am crezut de cuviinta.   Cineva din strainatate mi-a pus o intrebare: Parinte, oare calugarii din Sfantul Munte nu au nimic de spus in legatura cu problemele cu care se confrunta tara si credinta noastra ortodoxa?  Si acelui roman ii raspund scriind aceasta carte.  Da, asa gandesc calugarii romani din Sfantul Munte si sunt alaturi de tara lor, facand rugaciuni necontenite pentru binele ei.

De la inceputul si pana la sfarsitul cartii, dragostea, ca un soare stralucitor imprastie norii grei de pe insula durerii, rasadeste flori in ghivece si in curti, matura, pregateste supe si creme dulci pentru bolnavi, spala si leaga rani, organizeaza sarbatori, aprinde lumina, daruieste speranta si optimism, se roaga.  Si la sfarsit, dragostea descopera si aduce in insula Spinalonca binecuvantatul medicament care vindeca bolnavii, si care se intorc la casele lor.

Sfantul Arsenie Capadocianul este unul din sfintii zilelor noastre (a trecut la Domnul in anul 1924) care a propovaduit Ortodoxia prin insasi viata si trairea sa. A savarsit nenumarate minuni atat in timpul vietii, cat si dupa mutarea sa la Domnul, vindecand multi credinciosi, dar si necredinciosi. Desi chilia lui se afla in mijlocul lumii, a resusit sa traisca afara de lume. La aceasta, precum si la savarsirea minunilor mult l-au ajutat cele doua zile pe saptamana in care statea inchis in chilia sa si se ruga.

(lipsa text)