Tatal meu, preotul, care s-a urcat la cer

Format: 11x17 cm
ISBN: 978-973-7859-36-5
Status: in stoc

Tatal meu, preotul, care s-a urcat la cer

Colectia: Alte carti
Autor:
Editura: Deisis
Numar de pagini: 178

In acest scurt, dar admirabil volum cu valoare de adevarat testament spiritual, el evoca initierea in experienta fondatoare a "orei vesnice" de care a avut parte inca din cea mai frageda pruncie in casa parohiala si in biserica unde slujea tatal sau, parintele Constantin Gheorghiu.  Este vorba de un text literar-teologic unic in felul lui, un gen de amintiri dintr-o copilarie teologica despre viitorul eshatologic al fiintei umane.  Povestindu-si copilaria, autorul face teologie(de cea mai buna calitate), rezultatul fiind nu o simpla autobiografie spirituala, cat o veritabila mistagogie literara, pe intelesul tuturor.

Pret: 18.00 LEI   
  Cumpara


Scrieti o recenzie

Nume:
Email:
Mesajul:
Apreciere:



  Trimite comentariul


(Nu exista recenzii la aceasta carte. Fiti primul care scrie o recenzie!)


Carti similare

    • Intr-un moment cand literatura catehetica ortodoxa adresata copiilor sau educatorilor lor incepe sa abunde, elaborata de obicei de autori fara prea multa experienta spirituala, cartea de fata este speciala pentru ca autoarea ei este speciala.

      Maica Magdalena vietuieste in binecunoscuta Manastire Ortodoxa „Sfantul Ioan Botezatorul” din Essex (Anglia) fiind ucenica Arhimandritului Sofronie, legatarul testamentar al Sfantului Staret Siluan Athonitul.  De la Parintele Sofronie Maica Magdalena a primit ascultarea de a se ocupa si a discuta despre credinta ortodoxa cu copiii si tinerii care viziteaza manastirea.  Aceasta carte, ca si cea deja publicata(Sfaturi pentru o educatie ortodoxa a copiilor de azi), este rodul acestei preocupari desfasurate ani de zile cu delicatete si responsabilitate exemplara atat pentru adevarul Bisericii lui Hristos, cat si pentru persoana fiecarui copil concret in parte.  Adresandu-se unor copii din lumea occidentala, ea anticipeaza multe din intrebarile si problemele noi cu care se vor confrunta parintii, copiii si tinerii nostri in anii care vor veni.

      Impartasindu-si cu generozitate experienta de invatator crestin care a asimilat profund intreaga literatura duhovniceasca si patristica pentru a putea da raspunsurile necesare fiecarui copil in parte, Maica Magdalena ne ofera in acest volum un adevarat catehism in duhul Sfantului Siluan.

    • Sfântul Isaac Sirul este unul dintre cei mai iubiţi şi frecventaţi autori duhovniceşti din toate timpurile. Traduse în greacă la începutul secolului IX, scrierile sale au exercitat o uriaşă influenţă asupra spiritualităţii monahale din Răsăritul ortodox, dar şi din Occidentul latin. În 1983 profesorul Sebastian Brock a avut şansa extraordinară de a descoperi singurul manuscris siriac integral al Părţii a II-a, ezoterică, a scrierilor Sfântului Isaac, considerate definitiv pierdute. Editate în originalul siriac în 1985 şi traduse deja în italiană, engleză, rusă şi franceză, scrierile recent descoperite ale Părţii a II-a din corpusul isaachian apar acum şi în limba română. Descriind parcursul duhovnicesc al isihastului „singuratic” de la asceza eremitică la revelaţia iubirii infinite a lui Dumnezeu, ele se constituie într-o veritabilă Şcoală a rugăciunii şi a iubirii care deschide perspectivele generoase, dar şi provocatoare, ale unei eshatologii universaliste şi optimiste.

      Traducerea celor 41 de „cuvinte” (incluzând 405 Capitole gnostice) recent descoperite e însoţită de o serie de studii care permit pentru prima dată cititorului român o viziune obiectivă asupra nenumăratelor probleme de natură istorică, literară şi teologică ridicate de acest nou şi necunoscut Isaac. Aşa cum nimerit spunea recent părintele Alexander (Golitzin): „Isaac e nu numai minunat şi sfânt. E şi tulburător. […] Poate că Dumnezeu ne-a lăsat acest sfânt ca un delicat semn de întrebare pus peste unele din certitudinile noastre. Nu asupra celor esenţiale, ci asupra altora pe care noi — iar nu Dumnezeu — le-am declarat sigure. Fie ca Isaacul Său să ne tulbure pe noi toţi, iar noi, drept urmare, să creştem în iubirea pe care Sfântul Isaac n-a obosit să o laude."

    • Unul din evenimentele majore în plan duhovnicesc ale sfârşitului secolului XX este redescoperirea în manuscrise salvate miraculos de la distrugere a unor scrieri uitate şi considerate definitiv pierdute aparţinând Sfântului Isaac Sirul. Ascet singuratic din secolul VII, născut în Qatar şi trăitor în ţinuturi aflate azi în Irak şi Iran, Sfântul Isaac era cunoscut ca autor al 90 de „cuvinte” duhovniceşti extrem de intens citite în Răsăritul ortodox. În 1983 a fost regăsit la Oxford unicul manuscris medieval complet al „Părţii a II-a” a scrierilor sale, cuprinzând 41 de „cuvinte către singuratici”. El a reprezentat o veritabilă revelaţie oferind tabloul complet şi surprinzător al unei gândiri duhovniceşti unice. Experienţa eremitică şi isihastă se modela pe revelaţia iubirii infinite a lui Dumnezeu constituindu-se într-o extrem de proaspătă şcoală a rugăciunii şi iubirii în orizonturile generoase ale unei soteriologii şi eshatologii universaliste şi optimiste. Surprizele nu s-au oprit aici. În 1990 a fost identificat într-o bibliotecă privată din Teheran alt manuscris siriac. Copiat între 1900–1903 în zona lacului Urmia, el cuprindea 17 „cuvinte” aparţinând „Părţii a III-a” a scrierilor Sfântului Isaac, dintre care 14 erau total necunoscute. Restituite recent de Sabino Chialà, monah de la Bose, ele dezvoltă şi precizează teme aflate în inima meditaţiilor sale ascetico-teologice: rugăciunea, harul şi mila infinită a lui Dumnezeu faţă de creaţia Sa. Veritabil breviar al scrisului Sfântului Isaac, „cuvintele” „Părţii a III-a” oferă nu doar o neaşteptată întregire a imaginii gândirii sale duhovniceşti, ci şi o călăuză practică de prim rang pentru toţi creştinii doritori să se apropie de Dumnezeu.

    • Scrierea care vede lumina tiparului intaia oara intr-o limba moderna este unica in felul ei in intreaga literatura religioasa a Rasaritului ortodox. Ea nu se incadreaza in nici o categorie. Nu apartine literaturii omiletice, stralucit reprezentata de Parintii Bisericii, mai ales in „epoca de aur”, iar in literatura de spiritualitate sau duhovniceasca, din care face parte prin natura temelor cuprinse intr-insa, ocupa un loc inconfundabil, nesemanand ca modalitate de redactare cu nimic din ceea ce cunoastem si a fost adunat in marea colectie editata de Sfintii Macarie din Corint si Nicodim Aghioritul sub titlul celebru Filocalia sfintilor neptici.
      Ideea de a alcatui 32 de „Cuvinte” adresate propriului suflet, intr-o continua dojana, dar abordand numeroase teme comune intregii literaturi duhovnicesti, il asaza pe autor intr-o pozitie cu totul singulara. Tot ce se stie sigur la ora actuala despre carte si despre autor este ca s-au bucurat de mult interes, scrierea ajungand pana la noi intr-un relativ mare numar de manuscrise, inventariate prima oara de catre invatatul grec Demostene Russo.
      Pentru istoria culturii romane scrierea monahului Simeon are o importanta capitala: patru din cele 32 de „cuvinte” ce alcatuiau cartea — atribuita in mod eronat de primul ei editor lui Simeon Metafrastul — au fost alipite de Neagoe Basarab la Invataturile catre fiul sau Theodosie. Aceasta facea din cultura noastra singura pe taramul careia a dat roade.
      Darul pe care, la sugestia pe care i-am facut-o, parintele diacon Ioan Ica jr a tinut sa-l faca prin aceasta traducere Bisericii si Culturii Romane chiar in ajunul proclamarii locale a canonizarii Sfantului voievod Neagoe Basarab, este esential in acest sens. Se deschide prin aceasta infaptuire un intreg orizont duhovnicesc in care este asezata „intaia mare carte a culturii romanesti”, cum a numit Constantin Noica opera lui Neagoe Basarab. Avem posibilitatea, in sfarsit, sa vorbim in deplina cunostinta de cauza de problema ridicata cu peste un secol in urma de catre Demostene Russo: aceea a raportului operei domnului roman cu izvorul folosit pentru cele mai multe pagini, dupa Sfanta Scriptura a Vechiului si Noului Testament. Ce anume a ales si cum a fost folosita de intaiul nostru mare scriitor aceasta scriere unica in literatura Rasaritului ortodox nu mai este de acum inainte, si pentru totdeauna, o problema acoperita de ceata nestiintei. 

Volume apartinand de la aceeasi editura

    • Despre Teolipt al Filadelfiei se stiau pana nu de mult doar doua lucruri: ca a fost cel care l-a initiat in isihasm si rugaciunea mintii pe tanarul Grigorie Palama si ca este autorul unui important „Cuvant despre lucrarea ascunsa in Hristos” publicat in Filocalia Sfintilor Macarie Notara si Nicodim Aghioritul (1782). Cercetarile din secolul XX au dus la descoperirea in doua manuscrise a unui veritabil corpus cuprinzand un important numar de scrieri necunoscute apartinand lui Teolipt: cele 27 de discursuri, 5 epistole, 3 canoane imnografice si 3 idiomele care au fost editate abia in anii din urma (1992, 1996). 
      Publicate aici integral pentru prima data in traducere romaneasca, ele ne reveleaza o viziune ecleziologica clara si o invatatura ascetico-mistica de mare profunzime si subtilitate, exceptionale prin echilibru si forta de sinteza spirituala in teologia bizantina. 
      23 din cele 27 de discursuri fiind cuvinte duhovnicesti adresate unei comunitati monahale feminine din Constantinopol, ele constituie o unica in felul ei „Filocalie a maicilor” in Bizantul tarziu. 
      Personaj complex si inclasabil — monah autentic, pastor model, comandant militar, consilier imperial si povatuitor duhovnicesc —, mitropolitul-ascet Teolipt al Filadelfiei (1250–1322) a fost uitat pe nedrept timp de secole. 
      Atat din textele sale, cat si din substantialul studiu introductiv care le preceda, el ne apare drept un autor filocalic esential si una din cele mai importante figuri spirituale ale lumii bizantine.

      Traducere si studiu introductiv: diac. Ioan I. Ica jr 
      Ed. II revazuta si adaugita 

    •  
      Studiu introductiv si traducere: diac. Ioan I. Ica jr 
       
      Sfantul Nicolae Cabasila — canonizat din 1983 — e cunoscut indeobste doar ca autor al celebrelor tratate Despre viata in Hristos si Talcuirea dumnezeiestii Liturghii, in care cu un remarcabil spirit de moderatie si sinteza schiteaza un isihasm pentru laici, centrat sacramental si liturgic si dezvoltat intr-o filozofie etica de tip umanist prerenascentist. Intelectual umanist si teolog laic din secolul XIV bizantin, Cabasila e insa si autorul unui intreg corpus de scrieri profane, dar si teologice, a caror publicare sporadica inceputa in veacul XVI s-a incheiat abia in 1976. 
      Sfantul Nicolae Cabasila a fost si un remarcabil predicator laic bizantin. Din ultima perioada a vietii sale dateaza exceptionalele sale noua Cuvantari teologice pentru Saptamana Mare. Ele fac substanta volumului de fata, unde sunt grupate astfel: doua trilogii hristologice — trei profunde exegeze la vedeniile profetului Iezechiel, urmate de doua uimitoare cuvantari la Patimirile Domnului si una la Inaltare — si o formidabila trilogie mariologica alcatuita din cuvantari la Nasterea, Buna Vestirea si Adormirea Maicii Domnului. 
      Veritabile capodopere, fascinantele Cuvantari teologice uitate ale Sfantului Nicolae Cabasila exprima unitatea indisolubila intre hristologie-mariologie, cei doi versanti ai aceluiasi mister al intruparii/indumnezeirii. In ele este formulat adevaratul testament spiritual al lumii bizantine concentrat in mesajul unic in felul sau al unui umanism hristo-mario-centric. Nu e vorba atat de inventarul ultim al mostenirii unui trecut glorios, dar revolut, cat de un program spiritual profetic pentru o noua epoca istorica, a carei nastere Cabasila o simtea dincolo de dezastrele imediate care-l inconjurau. Uitat timp de secole, spre nefericirea omului modern, el iese la lumina abia acum, in pragul unei alte cotituri de civilizatie si mai radicale, ca remediu la maladia fatala a lumii noastre: mutatia si implozia umanului din pricina pierderii intrebarii esentiale „ce este omul?”. Mai actual azi ca oricand, Sfantul Nicolae Cabasila poate fi profetul adevaratului umanism, un umanism teocentric, si ca atare de nedepasit si actual atat in veac, cat si in vesnicie.

    • La doar 26 de ani tânărul teolog buzoian Olimp Căciulă susținea în 1931 la facultatea de teologie din Atena un strălucit doctorat. Conținutul lui amplificat apărea în același an sub forma unei voluminoase cărți scrise cu remarcabilă erudiție și cuprindere teologică într-o limbă greacă apropiată de cea clasică (katharevusa) cu titlul Dumnezeiasca Euharistie ca jertfă. Olimp Căciulă publica astfel o monografie de pionierat care avea meritul de a fi introdus pentru prima dată în dezbaterea teologică ortodoxă contemporană tema centrală a jertfei euharistice. 
      Prompt semnalată și elogios recenzată îndată de la apariție atât la Atena, cât și la Paris, cartea a rămas practic necunoscută și nereceptată în România. Vălul nedrept al uitării s-a așternut în perioada comunistă și peste acest moment de referință din istoria teologiei ortodoxe române contemporane. 
      Restituirea ei integrală nu este însă doar un gest obligatoriu de dreptate recuperatoare și de pioasă recunoștință față de luminoasa figură a autorului ei, preotul Olimp Căciulă. Așa cum arată în prefața sa pr. prof. Ioan Ică sr, Olimp Căciulă face parte din constelația de mari teologi ai Românei Mari ca reprezentant de seamă al „interbelicului” teologic românesc, iar lucrarea sa — exemplară pentru nivelul intelectual al „generației de aur” a teologiei ortodoxe românești din care făcea parte — e o contribuție românească vizionară la reorientarea liturgic-euharistică a teologiei ortodoxe contemporane. Ea intră acum în sfârșit în circuitul teologiei românești ca o pledoarie pentru actualitatea de nedepășit — argumentată peste decenii pe larg, în toate conexiunile și dimensiunile ei dogmatice, ecleziologice și duhovnicești, și de pr. Dumitru Stăniloae — a jertfei și Euharistiei pentru viața Bisericii și înnoirea ei în toate timpurile. 
       
      Cuprins 
       
      Olimp Căciulă și remarcabila generație teologică a României Mari (pr. prof. Ioan Ică sr) 
       

       
      Cuvânt-înainte 
      Introducere. PROBLEMA EUHARISTIEI CA JERTFĂ 
       
      Partea I 
      DESPRE JERTFĂ ÎN GENERAL 
       
      I. RELIGIE ȘI JERTFĂ 
       
      II. ORIGINEA JERTFEI 
      1. Teoria oferirii de daruri din interes 
      2. Teoria oferirii sacrificiului ca hrănire a divinității 
      3. Teoria provenienței sacrificiului din noțiunea de totem 
      4. Teoria lui Loisy: originea sacrificiului trebuie căutată în înclinarea omului primitiv spre magie 
      5. Unde anume trebuie căutată adevărata origine a sacrificiului 
       
      III. FIINȚA JERTFEI 
      1. Ființa jertfei în oferirea unui lucru 
      2. Ființa jertfei în schimbarea lucrului oferit (prin distrugere, junghiere, ardere) 
       
      IV. SCURTĂ PRIVIRE ASUPRA JERTFELOR IUDAICE 
       
      Partea a II-a 
      DESPRE JERTFA EUHARISTICĂ ÎN SPECIAL 
       
      V. ÎNVĂȚĂTURA BISERICII ORTODOXE DESPRE JERTFA EUHARISTICĂ — ACCEPTAREA EUHARISTIEI CA JERTFĂ 
       
      VI. ÎNVĂȚĂTURA BISERICII PROTESTANTE DESPRE JERTFA EUHARISTICĂ — NEGAREA EUHARISTIEI CA JERTFĂ 
      Demonstrație istorică a adevărului Euharistiei ca jertfă 
       
      VII. JERTFA EUHARISTICĂ ÎN TRADIȚIA PRIMELOR TREI SECOLE ALE BISERICII 
      1. Ciprian 
      2. Tertulian 
      3. Ipolit 
      4. Constituțiile Sfinților Apostoli 
      5. Origen 
      6. Clement Alexandrinul 
      7. Irineu 
      8. Iustin Martirul 
      Părinții apostolici 
      9. Ignatie 
      10. Barnaba 
      11. Clement Romanul 
      12. Didahia celor Doisprezece Apostoli 
       
      VIII. JERTFA EUHARISTICĂ POTRIVIT SFINTEI SCRIPTURI 
      A. Jertfa euharistică în Vechiul Testament 
      1. Jertfa prefigurativă a lui Melchisedec 
      2. Profeția lui Maleahi 
      B. Jertfa euharistică în Noul Testament 
      1. Potrivit sfântului evanghelist Luca (a. Evanghelia după Luca / b. Faptele Apostolilor) 
      2. Potrivit sfântului apostol Pavel (a. Epistola 1 către Corinteni / b. Epistola către Evrei) 
      3. Potrivit evangheliștilor Matei și Marcu 
      4. Potrivit evanghelistului Ioan 
      C. Instituirea jertfei euharistice și critica raționalistă 
      1. Euharistia ca simplă parabolă 
      2. Euharistia ca simplă învățătură eshatologică 
      D. Religiile de mistere ale Antichității și jertfa euharistică 
      1. Misterele eleusine 
      2. Cultul zeiței Isis 
      3. Cultul Cybelei 
      4. Misterele orfice 
      5. Cultul lui Mithra 
       
      IX. FIINȚA EUHARISTIEI CA JERTFĂ 
      Expunerea diferitelor teorii cu privire la ființa Euharistiei ca jertfă 
      A. Teologii romano-catolici și problema ființei Euharistiei ca jertfă 
      A1. În jurul ideii de schimbare 
      1. Ființa Euharistiei ca jertfă în schimbarea reală 
      a. Ființa Euharistiei ca jertfă în schimbarea reală a elementelor pâinii și vinului 
      b. Ființa Euharistiei ca jertfă în schimbarea reală a lui Iisus Hristos 
      2. Ființa Euharistiei ca jertfă în schimbarea mistică 
      Insuficiența ideii de schimbare pentru explicarea Euharistiei ca jertfă 
      A2. În jurul ideii de oferire 
      1. Ființa Euharistiei ca jertfă în oferirea lui Hristos de către El Însuși 
      2. Ființa Euharistiei ca jertfă în oferirea lui Hristos de către Biserică 
      Avantaje și deficiențe ale ideii de oferire aplicată jertfei euharistice 
      B. Teologii ortodocși și problema ființei Euharistiei ca jertfă 
      1. Macarie Bulgakov 
      2. Alexiu Comoroșan 
      3. Nikolaos Damalas 
      4. Christos Andrutsos 
      5. Konstantinos Dyovuniotis 
      6. Ioan Mihălcescu 
      C. Mărturiile diferitor Părinți și scriitori bisericești de după veacul al IV-lea despre ființa Euharistiei ca jertfă 
      Sfântul Ioan Hrisostom 
      D. Schița unei teorii corecte despre ființa Euharistiei ca jertfă 
       

    • pspan Intrarea Fecioarei Maria in Templu, cea mai mistica din ciclul sarbatorilor Bisericii, a facut in mai multe randuri tema unora din cele mai profunde meditatii teologice si duhovnicesti din traditia ortodoxa. Scrise in cheie poetica si omiletica, aceste superbe texte, restituite in traducere romaneasca in paginile acestui volum, sunt totodata dovada palpabila a vitalitatii traditiei mistagogice in Ortodoxie./spanbr /span Un prim grupaj il constituie mistagogia doxologica cuprinsa in remarcabila imnografie bizantina din Minei, dar si cea inedita, publicata recent, un veritabil corpus imnografic creat in Constantinopolul secolului IX pentru celebrarea eclezial-liturgica a praznicului din 21 noiembrie./spanbr /span Patru secole mai tarziu, in Imperiul Bizantin prins intre umanism si islam, monahul athonit Grigorie Palama facea radiografia ei mistica citind in profunzimi o mariologie isihasta si un isihasm mariologic sintetizate intr-un admirabil discurs-tratat mistagogic ramas insa necunoscut./spanbr /span Dupa alte patru veacuri, intr-un Imperiu Otoman in defensiva si o Europa iluminista in valtorile Revolutiei Franceze, un monah athonit de geniu, Nicodim Aghioritul, revenea la praznicul Intrarii Fecioarei Maria in Templu compunand un diptic mistagogic propriu, alcatuit dintr-un discurs si opt canoane imnografice. On plina epoca moderna, cuviosul Nicodim era perfect capabil sa realizeze o sinteza personala a celor doua mistagogii bizantine anterioare./spanbr /span Performanta reeditata in Romania in plina sovietizare a anilor ’50 ai secolului XX in mistagogia neoisihasta din „Imnul Acatist la Rugul Aprins al Nascatoarei de Dumnezeu” (1948, 1958) compus de ieroschimonahul isihast si marturisitor Daniil Sandu Tudor. Includerea sa ca piesa finala a unui triptic mistagogic ideal de mariologie isihasta o impunea firesc descendenta pe linie paisiana din mistagogia mariologica palamita, dar si implinirea a 60 de ani de la coborarea sa in 17 noiembrie 1962 la Aiud in pamantul tarii si urcarea sa in cerul slavei mucenicilor. /span/p
    • Traducere si studiu introductiv: diac. Ioan I. Ică jr

      În urmă cu 225 de ani — pe 13 ianuarie 1772 — ierodiaconul Neofit Kavsokalivitul, refugiat la Braşov, încheia redactarea primului Manual de Împărtăşire continuă care îşi propunea restabilirea sensului apostolic şi patristic al practicii euharistice ortodoxe. Publicat anonim în 1777, manualul s-a izbit de răstălmăciri şi a stârnit polemici. În 1783 a intervenit în dezbatere şi Cuviosul Nicodim Aghioritul cu un al doilea manual publicat anonim: Carte foarte folositoare de suflet despre Împărtăşirea continuă, relansând o aprinsă controversă care a durat trei sferturi de veac. Patriarhia Ecumenică a ţinut în tot acel răstimp o serie de sinoade şi a emis nenumărate scrisori şi documente oficiale.
      Dată fiind uitarea acestor texte şi a altor surse esenţiale, sensul deplin al pledoariei monahilor tradiţionalişti — stigmatizaţi drept „colivari”, reprimaţi şi ulterior reabilitaţi — n-a fost şi nu este încă pe deplin sesizat până astăzi. În ultimă instanţă, ei nu voiau decât să restaureze etosul creştinismului apostolic şi al Bisericii vechi — etos pascal, în acelaşi timp euharistic, ascetic şi martiric. Dincolo de recuperarea istorică a acestei dispute, semnificaţia ei pentru practica liturgică actuală este de o actualitate perenă şi stringentă. Precedându-l de un amplu studiu istorico-teologic, diac. Ioan I. Ică jr restituie în volumul de faţă, pentru prima dată într-o limbă modernă, întreg dosarul controversei şi principalele mărturii ale Tradiţiei în această problemă de maximă importanţă pentru viaţa Bisericii dintotdeauna.

    •  
      Volumul de fata ofera in traducere romaneasca doua cicluri de imne cu caracter liturgic din cele circa 400 de „imne” scrise de Sfantul Efrem Sirianul (306–373) care ne-au ramas: cele 28 de imne la Nasterea Domnului, cele 13 imne la Aratarea Domnului si alte 6 imne-dialog mai tarzii la Nasterea si Aratarea Domnului. 
      Imnele Nasterii ofera, printr-o complexa orchestrare a imaginilor si tipologiilor biblice, o magnifica celebrare a misterului hristologic al Intruparii Domnului inscrisa intr-o ampla meditatie asupra intregii Economii a mantuirii cu un accent deosebit pus pe mariologie. 
      Imnele Aratarii sunt un extraordinar si plin de virtuozitate comentariu teologico-poetic al Tainelor initierii crestine in ordinea in care se celebrau ele in vechea Biserica siriana: Mirungere — Botez — Euharistie. Ele sunt o marturie unica a realismului simbolic sacramental si a spiritualitatii uneia din cele mai vechi Biserici ale crestinismului, al carei glas teologic inegalabil a fost Sfantul Efrem. 
      Imnele sale ni-l reveleaza nu numai drept cel mai fascinant si fabulos poet crestin din toate timpurile, dar si drept unul din cei mai profunzi teologi patristici. El practica aici o alta teologie, poetica si simbolica, fidela revelatiei misterului si deschisa adoratiei, o posibila alternativa la teologiile osificate si degradate ale trecutului si o sansa de innoire pentru discursul Bisericii in viitor.

      Prezentare si traducere: diac. Ioan I. Ica jr 

watch series