Puţine sunt cărţile care să transmită copiilor, pe înţelesul lor, mesajul atât de frumos al faptului că „Nici un om nu-i un ostrov stingher şi de sine stătător; fiecare este o bucăţică din continent, parte din întregul cel de căpetenie“ (poetul John Donne, în „Rugăciuni pentru situaţii imediate“).

„Anne... casa cu frontoane verzi“, ca, de altfel, întreaga serie „Anne de la Green Gables“ este una dintre acestea! Cu ajutorul Annei, copiii, apoi adolescenţii, vor reînvăţa, pe nesimţite, cu bucurie, adevăratele valori, pe care societatea de astăzi, în marea ei majoritate, tinde să le bagatelizeze: rolul hotărâtor al familiei şi importanţa comunităţii, în existenţa fiecăruia dintre noi; ce însemnată, ce minunată, ce fără de pereche bogăţie e aceea de a avea un „acasă“, la care să te întorci, care să te aştepte, de pe oricare din drumurile pe care te poartă viaţa! Câtă nevoie au de prieteni adevăraţi, care să-i însoţească şi pe care să-i însoţească o viaţă întreagă, cu gândul lor bun, şi în ajutorul cărora să sară, la nevoie! Din paginile cărţii, vor afla (cu zâmbetul pe buze, uneori!) că vecinii nu sunt nişte străini, pe care nici nu te mai oboseşti să-i saluţi, ci oameni de care îţi pasă şi cărora le pasă de tine! Din paginile cărţii, vor înţelege că dragostea trebuie aşteptată curat, pusă la încercare, trăită frumos, cu lumină, cu răbdare, cu încredere... dar nu vă spun mai mult! Anne, sufleţelul acesta minunat, le va şopti copiilor şi adolescenţilor că... „Dumnezeu veghează peste lume, iar totul e exact cum trebuie să fie!“

O luminiţă se strecoară, în noaptea aceasta, prin fereastra atelierului de croitorie al părinţilor Adei. Am de gând să intru în poveste, copii, şi să aflu de ce e aprinsă lumina, atât de târziu. Ce se întâmplă? Trece Ada prin vreo primejdie? Şi dacă da, cine o poate ajuta?

Ei... ce spuneţi, veniţi cu mine?...

Cărţile din seria Pollyanna pun la inima cititorilor, în special a copiilor şi a tinerilor, o valoare de netăgăduit, care ne aduce linişte, ne deschide spre lume şi ne apropie de ceilalţi: capacitatea de a primi cu bucurie tot ceea ce ne este dat să trăim în fiecare zi, cu bune şi cu rele.

Într-o „societate de consum”, în care, paradoxal, deşi le avem pe toate, uităm sau nu mai ştim să ne bucurăm de nimic, în care a fi mulţumit şi a te bucura de viaţă şi de lumea înconjurătoare, privind-o ca dar al lui Dumnezeu, pare imposibil, Pollyanna ne îndeamnă să privim totul cu alţi ochi, primind, cu seninătate, toate cele ale vieţii şi transformând în bucurie suferinţa semenilor noştri. Ea ne aminteşte că viaţa nu este un obiect de consum, ci este darul cel mai de preţ, de care tot omul trebuie să se bucure.

Editorul