• Cu Batranul Arsenie se pare ca se implineste cuvantul evanghelic: "Iata cu adevarat israelitean, intru care nu este viclesug". A fost din fire cinstit, simplu, fara de rautate, bland, ascultator, neagonisitor si, in mod deosebit, un nevoitor cum rar se intalneste. Pentru Batranul Arsenie, intotdeauna da era da, iar nu era nu. Niciodata nu tinea minte raul, orice i-ai fi facut, niciodata nu se mania, niciodata nu facea rau nimanui. Traia in ascultare cu o desavarsita acrivie, si de aceea, prin ascultarea si desavarsita credinta ce le avea in staretul sau, traia zilnic mai presus de legile firii. In privegherile pe care le incepea de cu seara, se ostenea peste masura cu mii de metanii si cu starea de toata noaptea in picioare, pana se lumina de ziua. Atat de mult se adancea in rugaciune si se daruia ei, incat de multe ori, cand se apropia timpul lucrului, nu voia sa se dezlipeasca de rugaciune. Batranul acesta, cu toata simplitatea lui, a prins sensul vietii monahale. S-a predat pe sine in intregime ascultarii si nevointei, de aceea L-a si gasit pe Cel dorit. A gasit inlauntrul sau rugaciunea, L-a gasit pe Dumnezeu. Monahul Iosif Vatopedinul
  • Pentru Staretul Paisie rugaciunea este marea posibilitate pe care ne-a dat-o Dumnezeu sa comunicam cu El, sa-I cerem ajutorul.  Pe Staret il durea cand ii vedea pe oameni ca se chinuiesc, nevoindu-se "cu prea putinele lor puteri omenesti", in timp ce ar fi putut sa ceara ajutorul lui Dumnezeu, Care "poate trimite nu numai puterea dumnezeiasca, ci multime de puteri dumnezeiesti.  Si atunci ajutorul Lui nu se va numi numai ajutor dumnezeiesc, ci minune a lui Dumnezeu".  De aceea insista ca trebuie sa simtim rugaciunea ca pe o necesitate si se straduia sa-i ajute pe cei care inca nu stiau sa se roage, "sa puna inceput bun si inima lor sa porneasca lucrand rugaciunea".  Pe cei care dobandisera obisnuinta buna a rugaciunii, ii intarea sa se roage cu mai multa marinimie si cu mai multa caldura.  Insa tuturor le recomanda pocainta si smerenia, ca principale conditii pentru comuniunea cu Dumnezeu.
  • "Cu toate evenimentele minunate pe care le traversasem alaturi de parintele Paisie, ma indoiam de el. Era posibil sa vada lucrurile intr-o maniera strict personala, iar realitatea sa-l depaseasca. Nu excludeam posibilitatea ca el sa detina numai o parte a adevarului, si sa existe si alte parti de adevar in alte sisteme de gandire si in alte religii. Poate ca ma lasam influentat prea mult de puternica sa personalitate, de mediul Sfantului Munte in general. Am hotarat, asadar, sa ofer sanse egale si yoghinilor hindusi. Ii cunoscusem, desigur, inainte de a-l intalni pe parintele Paisie, dar nu mersesem niciodata in India, in epicentrul religiei lor. Am decis, prin urmare, sa plec si sa traiesc impreuna cu ei, sa ma amestec printre ei, sa-mi deschid sufletul dinaintea lor, asa cum facusem si in cazul monahilor ortodocsi. Am trait luni de zile in diverse ashramuri, impreuna cu swami si gurusi. Faceam totul impreuna cu ei: ma sculam dimineata, mancam, munceam, discutam, aplicam exercitii yoga. Pentru a cunoaste un lucru trebuie sa-l traiesti, nu sa-l analizezi pur teoretic. In consecinta, ma hotarasem sa-mi impun o deschidere totala fata de India si tot ceea ce insemna ea. Oscilam asadar intre doua influente spirituale foarte puternice. Cea mai mica inclinare a intentiei mele avea o rezonanta imediata asupra efortului meu spiritual. Eram angrenat intr-o lupta plenara, care angaja intreaga mea fiinta. Pericolele de rigoare imi amenintau nu doar modul de viata, ci si intreaga existenta. Am fost ajutat, sau mai degraba salvat, prin interventiile lui Dumnezeu".
  • Omiliile Staretului Efrem sunt pentru cititorii lor o povatuire pe calea vietii duhovnicesti autentice catre mantuirea lui Hristos. Si acest al doilea volum de omilii al cinstitului Staret athonit cuprinde 33 de omilii, la fel ca si primul. Cele mai multe dintre omiliile publicate sunt rostite liber si foarte putine au fost citite din manuscris sau au fost publicate, iar aceasta le mareste valoarea si importanta, fiindca sunt stralucirea inimii parintesti si patristice a Staretului, imbibate de harul cel necreat si sfintitor. Omiliile cinstitului Parinte Efrem imbina stilul simplu, dar dinamic, principalele calitati ale predicii apostolice si patristice. De aceea, sunt cuvinte de zidire si mangaiere, ce se adreseaza nu numai monahilor, ci si tuturor crestinilor.
  • Am pornit proiectul RETETE ISTORICE cu gandul de a readuce la masa cat mai multor romani mangaierea strabunilor prin retete vechi de bucate. Toate felurile de mancare servite par complicate si scumpe intrucat sunt foarte gustoase, insa nu este asa. Ingredientele necesare le avem de cele mai multe ori la indemana si nu trebuie sa facem o lista lunga de cumparaturi sau nu trebuie sa renuntam la anumite retete pentru ca nu am gasit sa cumparam anumite ingrediente. Toate retetele sunt originale si provin din cartile de bucate din colectia proprie. Retetele sunt gatite in bucataria proprie, iar experienta si emotia sunt de fiecare data de neuitat. Norica Birzotescu
  • Dupa 1990, din ce in ce mai multi oameni au aflat de pustnicul de la Mitoc si au inceput sa bata la usa modestei sale casute, pentru a primi povata si a se bucura de binecuvantarea lui.  Si pe masura ce il ascultau isi dadeau seama de darurile cu care fusese inzestrat de Bunul Dumnezeu.  Cati oameni nu au marturisit ca parintele Proclu dadea in mod minunat raspunsuri la intrebari, inainte de a fi rostite?  Cati nu au simtit ca sunt diagnosticati si li se da si reteta inainte de a-si marturisi suferinta?  Cati nu au simtit darul inainte-vederii prin care parintele, in mod atat de discret descoperea lucrui din viitor?  Si mai ales, cati din cei ce au mers la parintele cu sufletul deschis si neiscoditor nu au primit mangaierea sufletesca, pace, nadejde, bucurie?  Toti cei care l-au cercetat au primit raspuns dupa nevoile si trbuintele lor si au ramas cu dorul revederii. Nepunand nici un pret pe aceasta viata trecatoare, pe sanatatea sa, se lepada de orice iubire de sine pentru a fi de folos aproapelui.  Iar aceasta jertfa nu ramanea fara roade.  Oamenii plecau mangaiati si intariti duhovniceste dupa intalnirea cu acest om al iubirii, al milei, si al jertfei. In seara zilei de 28 ianuarie, inconjurat de cativa ucenici, monahi si cunoscuti, parintele a trecut la Domnul.  Era un ceas al despartirii pentru noi, nu pentru el.  "Spusese candva: Eu o sa mor, dar o sa fiu viu!", aratand ca, prin rugaciune, va fi in continuare alaturi de noi.
  • Nebunia pentru Hristos este o harisma aparte a Sfantului Duh, unica in felul si in metoda ei.  Poate tocmai de aceea ea se daruieste la foarte putini si alesi.  Unul dintre acestia a fost si Sfantul Andrei care - prin minunata sa pilda - ne-a indemnat sa ne adancim cu placere in cunoasterea vietii lui celei evlavioase, sa ne folosim duhovniceste, sa urmarim acrobatiile lui sfinte savarsite in adancul unei prapastii de smerenie si zdrobire amara, sa primim - fie si numai din istorisirile sale - cateva picaturi din dulceata mai presus de fire a vedeniilor dumnezeiesti si a rapirilor lui la ceruri si, in sfarsit, sa purcedem la scoaterea prezentei editii spre folosul si sfintirea sufleteasca a fratilor nostri.
  • Preotia universala isi are radacinile in preotia generala a intregului popor ales, asa cum apare ea in Vechiul Testament, si rolul ei este acela de a potenta in constiinta umanitatii transcendenta divina absoluta, ca forma de combatere a idolatriei istorice, pregatind aparitia Bisericii. Preotia speciala, in schimb, sau "preotia apostolica", isi are radacinile in paradigme precise ale Vechiului Testament si a fost menita sa exprime imanenta (coborarea) reala a lui Dumnezeu in lume si in istorie si sa faca astfel posibila experienta intalnirii adevarate a umanitatii cu sfintenia vietii interne a lui Dumnezeu Insusi in cadrul Bisericii. Raportarea celor doua "preotii" la functionalitatea lor diferita si complementara poate constitui un punct de pornire cu adevarat realist in cadrul efortului ecumenic de apropiere intre confesiuni in speranta atingerii idealului "unitatii vizibile a Bisericilor".  Este ceea ce a incercat sa arate autorul in paginile acestei carți. Atat "ecumenistii" cat si "antiecumenistii" ignora ratiunile biblice, teologice si metafizice ale acestei distinctii fundamentale dintre cele doua preoții.  Este motivul major pentru care cele doua "partide" nu au intre ele un dialog real si pentru care nu este posibila inca "unirea Bisericilor".  Cartea de fata tocmai acest lucru si-a propus: sa dezvaluie aceste "ratiuni" ca baza pentru o "unire" adevarata in viitor.
  • In carticica aceasta intentionam sa descriem miscarea ecumenica, la care, din nefericire, participa si Biserici Ortodoxe.  Facem acest lucru, deoarece aceasta miscare este necunoscuta de majoritatea credinciosilor Bisericii nosatre si evolutiile ei(miscarii) in sanurile Ortodoxiei pricinuiesc neliniste si probleme de constiinta.
  • In acest al cincilea volum sunt cuprinse invataturi ale Staretului cu privire la patimi si virtuti.  Aceste cuvinte nu constituie o invatatura sistematica, nici nu se refera pe larg la toate patimile si virtutile, ci ele au fost adunate din raspunsurile Staretului la intrebarile legate de "diagnosticarea" si vindecarea patimilor, precum si de lucrarea virtutii.  Staretul, prin cunoscutul sau tact pastoral, prin pildele potrivite si umorul spontan, aduce insorire duhovniceasca, care ajuta sa se deschida in sufletul nostru florile pocaintei si astfel sa dam rod de virtute.  Ne incurajeaza sa privim in fata pe omul nostru cel vechi si astfel sa ne scarbim de "masca lui cea hidoasa" si sa o lepadam.  Credem ca vorba simpla dar luminata a Staretului ne va ajuta sa ne nevoim si mai mult, pentru a ne slobozi din robia patimilor si a trai libertatea cea in Hristos.
  • Notatie psaltica.
  • Experienta in arta culinara am dobandit-o in Sfantul Munte Athos, La Manastirea Sfantul Pavel si la Schitul Romanesc Lacu, dar si la Manastirea Pestera Sfantului Apostol Andrei din Romania, iar o mica parte lucrand la bucatarii din Maroc, Spania si Germania. Dintre atatea feluri de mancare pe care le-am pregatit, am ales pentru dumneavoastra ceea ce am crezut ca va intereseaza.  Am eliminat carnea, deoarece in Sfantul Munte Athos si la unele manastiri din Romania nu se consuma deloc.  Am eliminat, de asemenea, rantasurile si prajelile, dar si sarea de lamaie, care stim ca dauneaza.

      Se afiseaza toate rezultatele in format clasic sau multimedia pentru cartile scrise de Porter Eleanor H. Produsele pot fi comandate direct de pe site, prin intermediul Editurii Evanghelismos. Apasand pe butonul mai mult din dreptul produselor puteti afla mai multe informatii despre carte.

      Colectia scrisa de Porter Eleanor H cuprinde 6 carti.

--Pagina 1 din 1--


Editura Evanghelismos

Editura Evanghelismos

Str. Ionescu Gheorghe nr. 5,
Bl. 141, Sc. 1, Ap. 2, Sector 4
Program L-V: 8-16
PENTRU COMENZI: 021-331.10.22 
(vezi harta)

Ultimele noutati