Această lume îşi are începutul în minune, se păstrează prin minune şi se va încheia prin minune. Orice om cugetător când se eliberează din propria agonie şi frământare, şi începe să cugete despre toate câte există şi se găsesc în jurul lui, la această concluzie ar trebuie să ajungă.

Însă mărturia cea mai vrednică de crezare şi fără nicio umbră de îndoială ne-o oferă Sfânta Scriptură a lui Dumnezeu, întărită şi completată de Sfânta Tradiţie.

Acatistul si Viata Sfantului Ioan Iacob Hozevitul de la Neamt

O, preacuvioase Parinte Ioane, care cu darul lui Dumnezeu din frageda copilarie ai mers pe calea cea sfanta a desavarsirii si pentru care Preabunul si Preainduratul Dumnezeu a binevoit sa te proslavesti pe pamant si in cer, te rugam, auzi-ne si pe noi, nevrednicii si pacatosii, care indraznim sa venim cu toata evlavia si umilinta catre tine, ca sa te rogi Preabunului Dumnezeu, ca si noua sa ne ajute cu mila si cu indurarile Sale si, prin rugaciunile tale, sa mergem pe calea cea sfanta a poruncilor Lui si din toata inima sa ne silim a lucra cele bune spre folosul sufletelor noastre. Fie ca, prin mila si indurarea lui Dumnezeu si prin sfintele tale rugaciuni, sa avem si noi mila si indurare in ceasul mortii noastre si in ziua Judecatii de apoi. Amin.

Evanghelia dupa Iuda - scrierea apocrifa promovata de National Geografic - este o carte care a facut multa valva. Fara sa o citeasca, multi oameni s-au bucurat de faptul ca au aflat un motiv in plus sa stea departe de Biserica. O Biserica mincinoasa, o Biserica in care oamenii sunt tinuti departe de Adevar, nu isi are rostul. Numai ca, la un studiu atent, se poate observa ca teza principala a "Evangheliei dupa Iuda" - Ca Hristos i-ar fi marturisit marile adevaruri doar apostului Iuda, iar ceilalti ar fi ramas la un stadiu inferior de cunoastere - nu sta in picioare. Dupa ce L-a vandut pe Hristos, Iuda s-ar fi sinucis. Cand ar fi avut timp sa scrie o Evanghelie? Cum ar fi putut fi propovaidor al adevaratei credinte in Hristos un Sinucigas? Nadajduiesc ca cititorii cartii de fata vor intelege falsitatea "Evangheliei dupa Iuda".

Anecdote duhovniceşti cu părintele Ioil Ianakopoulos

Neavând atunci timp suficient din cauza altor obligaţii să scriu ceva demn de acest bărbat, achitându-mă astfel de ceea ce îi datorez acestui preacinstit prieten şi învăţător, am recurs la o soluţie de mijloc: în loc să încerc să descriu eu personalitatea importantă a acestui părinte, m-am gândit să prezint – aceasta nu cere nici timp mult, nici efort – anumite „anecdote” caracteristice din viaţa părintelui Ioil.

Le-am numit caracteristice, întrucât din ele răzbat, cu foarte mare putere, multe din cali­tă­ţi­le minunate ale acestui rar părinte: prezenţă de spirit, agerime, demnitate, hotărâre, curaj, sin­ce­ri­tate – mai ales cea spusă pe şleau -, caracter integru, conservatorism, cugetare pur ortodoxă etc. (Părintele Epifanie Theodoropoulos)

Cartea de faţă este şocantă. Şocantă prin faptul că ne pune înaintea ochilor, într-un mod foarte iscusit, file aproape ignorate din istoria bisericească.

Vom afla de aici că pământul englez a fost binecuvântat prin apostolul Sfântului Iosif din Arimateea. Vom afla o mulţime de minuni, de vindecări, care i se par greu de crezut omului contemporan. Vom afla că dreapta credinţă a fost apărată cu mult eroism, şi vom înţelege că nimic nu este mai important decât războiul duhovnicesc.

Minunile făcute de regii binecredincioşi sau de diferiţi pustnici sau clerici, în timpul vieţii lor sau după trecerea la Domnul, ne oferă o imagine a faptului că lumea întreagă ar fi fost altfel dacă ar fi îmbrăţişat cu adevărat credinţa în Hristos.

Căderea Angliei ortodoxe a însemnat abandonarea credinţei Sfinţilor Părinţi şi primirea ereziei catolice. Înţelegând cât de gravă a fost această rătăcire vom putea aprecia aşa cum se cuvine situaţia din vremurile noastre.

O nevoie pastorală, prezentă întotdeauna în rândul credincioşilor, o găsim în întrebarea: Cum pot, părinte, să înaintez duhovniceşte şi să mă eliberez de slăbiciunile mele? De ce nu reuşesc să mă menţin în aceeaşi stare duhovnicească? 

O astfel de nevoie trebuie să fie sprijinită, dând credinciosului posibilitatea de a descoperi şi a-şi clarifica ce înseamnă cu adevărat din punct de vedere practic viaţă duhovnicească, ce răspunderi decurg din aceasta, la ce trebuie să fie atent sau ce ar fi de folos să evite. Va cunoaşte astfel adevărul, fără ascunzişuri sau jumătăţi de măsură, ajungând să-şi conştientizeze propria sărăcie duhovnicească şi să ia deciziile potrivite. 

Urmând sfaturile din această carte, cu ajutorul lui Dumnezeu, vom ajunge la capătul ţelului nostru: Ca Dumnezeu să devină prin rugăciune, dragostea şi dorirea noastră, El călăuzind în acest fel fiecare gând şi lucrare a noastră. 

Doi ani de zile, prin ingaduinta lui Dumnezeu, in colaborare cu radio Trinitas - "un radio pentru sufletul Dumneavoastra" - am invitat la o stare de vorba o serie de prieteni din diferite domenii, dedicati cunoasterii lui Dumnezeu si propovaduitori ai Lui dinaintea semenilor, buni profesionisti ori tineri studenti si preoti la inceput de cariera, pentru a-i face cunoscuti credinciosilor din Biserica noastra.  Feedback-ul a fost minunat, o alta salba de prieteni bucurandu-ma si bucurandu-se de darul cel mai important: bucurarea Bisericii.

Veti citi cuvintele unor oameni minunati.  Cu ravna pentru profesiunile lor, dedicati si incantati de trairea vietii duhovnicesti, dar si de descoperirea Bisericii ca partener al unor proiecte culturale ori de interventie sociala.  In creuzetul unor astfel de emisiuni se afla raspunsul la multe din intrebarile furibunde ale societatii civile care crede, necercetand, ca Biserica sta izolata, departe de preocupari sociale ori culturale.  Desigur ca pentru omul care crede si traieste in ethosul Bisericii, astfel de intrebari si-au aflat raspunsul, dar el merita repetat.  Pentru fiecare generatie de intrebatori.

Pr. Conf. Univ. Dr. Constantin Necula

O alimentaţie corectă devine o condiţie esenţială a existenţei umane, care asigură starea de sănătate, energia şi viaţa. În condiţiile în care mediul de viaţă este într-o permanentă schimbare, cheia succesului în alimentaţie ar fi adaptarea dietelor la noi situaţii şi înlocuirea obiceiurilor vechi cu altele noi, bazate pe experienţele colective şi cercetările ştiinţifice actuale. În noţiunea de alimentaţie este inclus un complex de factori nutritivi care cuprind carbohidraţi, proteine, acizi graşi, vitamine, enzime şi minerale. Consumul acestor componente nutritive, în proporţii optime, constituie fundamentul pentru o stare bună de sănătate, de energie şi de viaţă lungă. De aici rezultă importanţa atât a calităţii cât şi a cantităţii de hrană pentru a fi în folosul sănătăţii şi la temelia năzuinţelor de vindecare la cei bolnavi (Gerson,1990). Trebuie ţinut seamă că alimentaţia poate fi cel mai bun aliat al sănătăţii dar şi un duşman nebănuit de periculos.

Rândurile acestei poveşti, dragii mei, vă vor învăţa, printre altele, că boala cea mai cumplită din lume – o boală care se răspândeşte, din păcate, în zilele noastre – este indiferenţa. Indiferenţa însingurează, indiferenţa ridică ziduri de netrecut, indiferenţa poate, chiar, ucide... Şi singurul, absolut singurul remediu este DRAGOSTEA. Dacă mă însoţiţi în călătoria printr-un tânăr cartier bucureştean, veţi descoperi, copii, cum a reuşit Loredana să alunge de pe strada ei, şi din inimile vecinilor, boala aceasta grea, pur şi simplu, iubind, şi reînvăţându-i să iubească...

Volumul cuprinde îndemnuri È™i rugăciuni pentru Taina Spovedaniei È™i Taina ÎmpărtăÈ™aniei, taine care se află într-o profundă legătură una cu cealaltă È™i care sunt indispensabile vieÈ›ii duhovniceÈ™ti. 

Vremurile grele prin care trecem, feluritele stramtori care ne preseaza, obligatiile de crestini si datoriile de cetateni Romani, adeseori ne silesc sa privim inapoi la viata petrecuta si sa observam cu atentie la virtutile mult folositoare pe care sa le pastram, dezvoltandu-le si la viciile pagubitoare, contra carora sa luptam spre a le smulge din fiinta neamului nostru.

Unul dintre viciile care a pagubit mult neamul nostru, sugand ca o lipitoare agonisita si vlaga romanului, este moda cu luxul, impodobirile, inzorzonarile, slutirile si feluritele impopotonari.  Moda, luxul si impodobirile acestea desarte, au secatuit multi bogati romani, a facut pe multi functionari (si functionare) saraci, sa-si amaneteze leafa pe luni de zile inainte, spre a putea face fata in lume dupa moda zilei si asa, unii dintr-insii saracind, nealimentandu-se omeneste, au cazut in felurite boli si s-au pierdut in mizerie.

„În această lume confuză, care încearcă să găsească sensul vieţii, eu am simţit nevoia de a mă întoarce la izvoare, de a cerceta Scriptura şi a mă strădui să înţeleg ce spune Cuvântul lui Dumnezeu despre sensul vieţii, despre suferinţă şi moarte. Şi atunci am simţit toată măreţia rolului femeii, am înţeles câtă nevoie are omenirea ca femeia să îşi dobândească din nou propriul «eu» şi locul său în planul lui Dumnezeu, ajutându-l pe bărbat să le dobândească pe ale sale, ca împreună să lucreze în aşteptarea Împărăţiei lui Dumnezeu”. Calea către o astfel de înţelegere de sine trece prin conştiinţa chemării tale, care se descoperă pas cu pas. Şi vorba nu este despre a te socoti pe tine drept un om de sex feminin sau, cum scrie mereu în sens peiorativ ideologul feminismului, filozoful Simone de Beauvoir, a te simţi pe tine ca om, în timp ce cei din jur spun mereu că tu nu eşti decât femeia omului. Important este să conştientizezi că tu nu eşti un simplu om, ci fiica lui Dumnezeu şi odată cu aceasta să înţelegi ce înseamnă acest lucru.