Frumoasa povestire (adevarata) despre un copil ce a ramas orfan de mic.

Daca Antonel este pilda de adevarata rabdare dusa in mijlocul lumii, fratele Constantin - zis parintele Corbu - este pilda de adevarata rabdare - dusa cu multa abnegatie - in manastire.

Asemenea lui Antonel, a parintelui Casian - zis Corbu - si a Ancutei, sunt multi prin mijlocul lumii si prin multele manastiri ale tarii noastre si pe care ii stie numai Bunul Dumnezeu...

O interpretare pe intelesul copiilor si nu numai. Aceasta Biblie ilustrata se adreseaza tuturor celor ce vor sa inteleaga, intr-o maniera placuta scrierile biblice.

Varsta recomandata: de la cel mai mic la cel mai mare.

(lipsa text)

(lipsa text)

Unul dintre principalele scopuri ale acestei carti este cel de a-l familiariza pe cititor cu formele „singuratatii” si mai ales cu cauzele care le genereaza.  Invatand sa faca distinctie intre singuratatea impusa si cea de bunavoie, intre singuratatea fizica, legata de situatia exterioara obiectiva, si singuratatea sufleteasca, atunci cand omul se simte singur independent de prezenta sau absenta celor apropiati, cunoscand factorii care influenteaza modul in care este perceputa si traita singuratatea, cititorul isi va putea schimba atitudinea fata de propria singuratate si de oamenii singuri pe care ii intalneste in calea vietii sale.  Atitudinea omului fata de propria singuratate e un criteriu clar de maturitate psihologica.  Cu cat este mai matura personalitatea, cu atat este mai profunda si mai bine constientizata atitudinea fata de viata, cu atat sunt mai putine intrebarile de genul: „De ce mi se intampla tocmai mie?” sau: „De ce tocmai eu?”.  Acceptarea vietii in toata deplinatatea ei ii ofera omului un etalon si o perspectiva prin care toate componentele vietii isi au locul si rostul lor.  Inclusiv singuratatea.

Evitand o abordare de tip algoritmic, oferim anumite recomandari care-l vor ajuta pe cititor sa interpreteze obiectiv problemele singuratatii, sa identifice repere pentru propriile cautari si sa exploreze potentialul benefic si creator al singuratatii.

Doxastar, ce cuprinde in sine Slavele tuturor Duminicilor Triodului si ale Penticostarului, unele ale lui Iacov Protopsaltul si altele ale lui Hurmuz Hartofilaxul, traduse de parintele Nectarie, protopsaltul Sfantului Munte, si s-au transcris dupa original de ieromonahul Teofilact Prodromitul.

Acest volum este un tezaur din care putem scoate comori vechi şi noi. Ca preot ortodox, Pentiuc e cu totul scufundat în tradiţia lui veche; ca savant biblic, este la curent cu metodele şi controversele din cercetarea academică a secolului 21 – o combinaţie rară, într-adevar. El construieşte pe baze solide istorice şi textual pentru a impulsiona Biserica să înainteze. Cartea oferă cel mai clar, mai complet şi mai accesibil mod de a trata în engleză subiecte ca folosirea Septuagintei în Ortodoxie, canonul, controversele referitoare la „textele apocrife”, inclusiv analiza Scripturii în cadrul liturghiei.

Dr. Leslie Baynes,
profesor asociat de Noul Testament şi Iudaismul celui de-al doilea Templu la Missouri State University.

Această lucrare este un eveniment major: prima analiză cuprinzătoare È™i aprofundată a rolului Vechiului Testament în tradiÈ›ia Ortodoxă Răsăriteană, scrisă de cel mai important savant ortodox în Scriptură, respectat la nivel internaÈ›ional atât în ​​Biserică cât È™i în domeniul academic. Dezvăluind cultura Ortodoxiei Răsăritene în toate dimensiunile ei, acest volum edificator îi va răsplăti pe toÈ›i cititorii.

Pr. prof. dr. John Behr,
profesor de patristică, Seminarul Sf. Vladimir – New York

Autorul prezentului volum a fost preocupat de identitatea celor doi Dionisie inca din anii studiilor doctorale. Perseverenta lui in aceasta directie a atras atentia invatatilor din tara si din strainatate. Unul dintre ei o caracterizeaza astfel:

Continuand preocupari mai vechi, cu pasiune crescanda, Ghoerghe I. Dragulin ne propune "O opera necunoscuta a lui Dionisie Exiguul". Intarita cu metoda, sapat dupa toate regulile stiintei arheologiei aplicate in cercetarea hermeneutica, pamantul cultural al Patriei descopera tezaure tot mai multe si tot mai valoroase, care ne lumineaza trecutul indepartat si ni-l apropie. Si toate ne spun cat de devreme am intrat in cultura cu forte proprii, nu numai invatand de la altii cu geniul sincronizarii, dar producandu-ne noi insine cu oameni si opere demne de receptare in circuitul mondial.

Dionisie Exiguul isi precizeaza si isi intareste, prin cei doi cercetatori, un profil nou, de o suprafata si o insemnatate coplesitoare pentru secolul al V-lea straromanesc. (...)au urmat in cercetarea epocii o pista proprie, reusind performante in care altii care s-au ocupat de aceasta perioada nu au reusit.

Prin izbanda martiriului Sfantului Efrem, moartea a fost din nou biruita cu puterea lui Hristos, iar aceasta s-a savarsit in inima monahului-mucenic dintru implinirea dragostei pentru vrajmasi.  Invesmantandu-se intru lumina lui Dumnezeu si varsandu-si sangele in cumplite cazne pe Colina Neprihanitilor, azi Sfantul Efrem surade tuturor nedreptatitilor lumii, adeverind deplin nadejdea adusa de Invierea Domnului.  Bratele dragostei sale ne cuprind pe toti cei impovarati de nedreptatile altora sau de ale noastre, topind in imbratisarea sa tot amarul si mahnirea cea din lume.  Indreptandu-ne cugetul inimii catre Sfantul Efrem, primim alinare, mangaiere, dar mai ales intarire si rabdare intru a suferi cele ingaduite de Dumnezeu asupra noastra.

„Atunci cand Sfintii Parinti vorbesc despre cugete, nu se refera doar la ganduri, ci si la imagini si infatisari, sub care se afla si cugetele corespunzatoare. Imaginile impreuna cu gandurile se numesc cugete”
Din pacate, de multe ori nu dam importanta si atentia cuvenita cugetelor noastre. In viata noastra duhovniceasca ne preocupam mai mult de pacatele pe care le savarsim, de obicei de natura morala, decat de cercetarea si razboirea cugetelor rusinoase si murdare. Insa nu trebuie sa uitam ca, inainte de savarsirea pacatului, se afla cugetele rele, pe care noi le primim.
E mult mai usor si intelept sa dam importanta si atentie prevenirii bolilor trupesti, dar si diagnosticarii si terapiei facute la timp, la inceputul lor, decat atunci cand se agraveaza si se cronicizeaza, infectand si atacand, de multe ori mortal, trupul nostru. Acelasi lucru este valabil si pentru bolile sufletesti, care sunt pacatele si patimile noastre. E mai intelept sa ne straduim sa infruntam cugetele noastre, decat sa le nesocotim si sa alergam in zadar dupa ce pacatul a avut loc si ne-a ranit mortal sufletul. Astfel, fara niciun pic de exagerare, e o chestiune de viata si de moarte discernerea si infruntarea cugetelor vatamatoare si ucigatoare de suflet, si spovedania la parintele nostru duhovnic.