Unele manastiri, ce e drept putine la numar in Romania, au fost inchinate de ctitorii lor sub purtarea de grija a sotiei lui Ioachim, Sfintei Ana, din care s-a nascut Nascatoarea de Dumnezeu.  Pentru aceste Sfinte Lacasuri de rugaciune si slujire ea este ocrotitoare, mijlocitoare inaintea lui Dumnezeu.

Sfanta Ana nu are slujba vecerniei sau utreniei puse pe note muzicale bizantine sau liniare.  Acest gol a fost umplut prin efortul si sarguinta Parintelui Arhid. Adrian Mazilita, care a pregatit spre tiparire Vecernia si Utrenia Adormirii Sfintei Ana.

Notatie psaltica.

Volumul de faÈ›ă – cuprinzând însemnările unui călugăr ortodox anonim, păstrate într-un manuscris uitat È™i publicate acum pentru prima dată – reprezintă o lectură aducătoare de folos sufletesc, ­plină de duhul luminării È™i necesară vremurilor noastre, care au uitat ce ­înseamnă isihia.
ChintesenÈ›a unei înÈ›elegeri la care mintea creÈ™tină nu poate ajunge decât în urma unor îndelungate nevoiri ascetice È™i aprofundări ale teologiei patristice, îndemnurile de aici se descoperă totodată ca rod ales al experienÈ›ei negrăite a rugăciunii ­neîncetate È™i al luminării prin har a celui ce i s-a dat de Sus a gusta mult-râvnita isihie.
Prin mijloace terapeutice unice, fără de care nu se pot dobândi adevărata rugăciune, dumnezeiasca smerenie, darul deosebirii gândurilor È™i duhurilor, vindecarea trupească, dar È™i a patimilor, însufleÈ›ind spre însuÈ™irea neîntârziată a tuturor virtuÈ›ilor, cuvintele izvodite de condeiul acestui sihastru anonim vor înlesni deschiderea inimii către harul dumnezeiesc, dându-ne putere cerească spre fericita încununare a luptei È™i vieÈ›uirii creÈ™tine.

De ce, oare, această iniÈ›iativă care comportă multă muncă, dificultăÈ›i, timp È™i investiÈ›ie materială? Răspunsul este simplu. Poporul cel dreptcredincios are nevoie de „chipuri de pocăinÈ›ă” cum rosteÈ™te o rugăciune din canonul de pregătire pentru primirea Sfintei ÎmpărtăÈ™anii. Poporul lui Hristos din România este însetat de „apa cea vie”, este înfometat după „pâinea cea spre fiinÈ›ă”.
„Chipuri de pocăinÈ›ă” găsim în viaÈ›a sfinÈ›ilor din primele veacuri creÈ™tine, în viaÈ›a sfinÈ›ilor cu care Dumnezeu a binecuvântat neamul românesc.
„Chipuri de pocăinÈ›ă” găsim, de asemenea, în viaÈ›a bineplăcuÈ›ilor lui Dumnezeu care au odrăslit în sânul altor popoare. CuvioÈ™ii StareÈ›i de la Optina se numără printre aceste „chipuri de pocăinÈ›ă”, printre „geniile sfinÈ›eniei” spre care se îndreaptă omul contemporan în căutare de odihnă sufletească.
IntenÈ›ia publicării unei colecÈ›ii dedicate vieÈ›ii mănăstireÈ™ti de la Optina are È™i un alt scop È™i anume: tot ceea ce s-a petrecut ca viaÈ›ă monahală autentică timp de peste 100 de ani la Optina se datorează influenÈ›ei exercitate asupra Lavrei de Sfântul Paisie Velicicovski de la Mănăstirea NeamÈ›. În viaÈ›a celor 14 stareÈ›i ai Optinei, canonizaÈ›i de Biserica Ortodoxă Rusă în 1996, se descoperă amprenta geniului paisian.
După moartea Sf. Paisie, ucenicii săi au mers în Rusia È™i prin intermediul lor s-a născut fenomenul numit „Optina”. Timp de peste 100 de ani după moartea Sfântului Paisie Velicicovski, monahismul din Èšările Române, din Rusia È™i din alte părÈ›i ale Bisericii Ortodoxe a fost influenÈ›at de lucrarea duhovnicească a Mănăstirii NeamÈ› de la sfârÈ™itul secolului al XVIII-lea.
Vremurile au fost grele pentru Rusia în tot veacul XX, iar pentru România nu tocmai uÈ™oare. InfluenÈ›a vieÈ›ii duhovniceÈ™ti rezultată din lucrarea Sfântului Paisie s-a diminuat considerabil.
Redescoperirea Filocaliei prin traducerile Părintelui Dumitru Stăniloae, revigorarea monahismului atonit, traducerile din SfinÈ›ii PărinÈ›i, redobândirea libertăÈ›ii în spaÈ›iul Europei răsăritene după 1990 au oferit cadrul necesar redescoperirii cu mai multă vigoare a influenÈ›ei Sfântului Paisie asupra vieÈ›ii creÈ™tine ortodoxe.
Publicarea colecÈ›iilor dedicate stareÈ›ilor mănăstirii Optina se doreÈ™te a fi, aÈ™adar, È™i un omagiu adus Sfântului Paisie de la NeamÈ›.
Prin intermediul acestei colecÈ›ii creÈ™tinul de azi intră în legătură cu un izvor de viaÈ›ă care-l adapă autentic în setea lui după sens, lumină, în setea lui după Dumnezeu. ViaÈ›a È™i învăÈ›ăturile stareÈ›ilor de la Optina arată, dincolo de locul È™i timpul în care ei au trăit, că existenÈ›a omului fără Hristos È™i fără Evanghelie, fără Biserică, este un non-sens, o confuzie, o disperare fără leac. Spre stareÈ›ii de la Optina, în veacul al XIX-lea È™i începutul veacului XX, se îndreptau pentru cuvânt duhovnicesc mulÈ›imi de călugări, È›ărani È™i moÈ™ieri, prinÈ›i È™i intelectuali. De ce? Pentru că trăiau dramatic golul din ei È™i simÈ›eau că la umbra sfinÈ›ilor de la Optina găseau izvorul umplerii vieÈ›ii lor cu duh È™i adevăr.
Astăzi, omenirea trăieÈ™te È™i mai dramatic decât în veacurile XIX È™i XX, tragedia singurătăÈ›i, a disperării, a lipsei de libertate lăuntrică. Unde să alerge omul de azi pentru a-È™i regăsi echilibru vieÈ›ii interioare È™i, prin aceasta, să redescopere sensul existenÈ›ei sale?
Răspunsul nu este È™i nu poate fi altul decât: HRISTOS. „VeniÈ›i la mine toÈ›i cei osteniÈ›i È™i împovăraÈ›i È™i Eu vă voi odihni pe voi.” (Matei 11, 28) Numai trăirea întru Hristos umple existenÈ›a omului.
Spre Hristos ne conduce Liturghia, ne conduce Filocalia, ne conduce bucuria lăuntrică a rugăciunii minÈ›ii È™i a inimii, ne conduce lupta cu mândria, ne conduce iubirea de vrăjmaÈ™i. Toate aceste căi ne conduc spre Hristos È™i călăuză avem pe cei ce au parcurs acelaÈ™i drum: pustnicii din Egipt sau cei din CarpaÈ›i, cuvioÈ™ii din Athos sau cei de la Optina.
Rog pe Dumnezeu să binecuvinteze strădania traducătorului, Părintele Profesor Teoctist Caia È™i a ostenitorilor din cadrul Editurii È™i Tipografiei Mitropoliei Moldovei È™i Bucovinei care fac posibilă publicarea colecÈ›iei „CuvioÈ™i stareÈ›i de la Optina”.
Dumnezeu să te binecuvinteze È™i pe tine, cititorule al acestei cărÈ›i, conducându-te prin pocăinÈ›ă, rugăciune È™i iubire, la viaÈ›a în Hristos, singura care-È›i va oferi bucurii adevărate, libertate reală È™i lumină în viaÈ›ă. († TEOFAN, Mitropolitul Moldovei È™i Bucovinei)

ercetările contemporane au evidenÈ›iat impactul pe care îl are consumul excesiv de zahăr asupra organismului nostru. Dincolo de bucuria momentană pe care o aduce o prăjitură sau un desert cu zahăr, consecinÈ›ele pe termen lung pot fi serioase. Din fericire, opÈ›iunile precum deserturile fără zahăr devin o alegere tot mai populară È™i benefică pentru sănătatea noastră.
Consumul excesiv de zahăr este asociat cu diverse probleme de sănătate, precum creÈ™terea riscului de obezitate, diabet de tip 2 È™i afecÈ›iuni cardiace. Cercetările au arătat că zahărul adăugat în exces poate duce la inflamaÈ›ii cronice în organism, afectând în mod negativ funcÈ›iile sistemului imunitar È™i ale organelor interne.

Optarea pentru deserturi fără zahăr reprezintă o modalitate de a ne satisface pofta de dulce fără a compromite sănătatea. Aceste deserturi sunt adesea realizate cu îndulcitori naturali, precum mierea, ştevia sau fructele, oferindu-ne gustul dulce fără a recurge la efectele negative ale zahărului rafinat.

Pe lângă beneficiile evidente pentru sănătate, deserturile fără zahăr se încadrează perfect într-un stil de viaÈ›ă echilibrat È™i într-o dietă sănătoasă. Ele pot fi o sursă valoroasă de nutrienÈ›i esenÈ›iali È™i pot contribui la menÈ›inerea unui nivel constant de
energie, evitând creÈ™terile bruÈ™te È™i scăderile de zahăr din sânge.
Astfel, alegerea deserturilor fără zahăr nu este doar o opÈ›iune delicioasă, ci È™i o decizie înÈ›eleaptă pentru sănătatea noastră pe termen lung.

În bucătărie, explorarea È™i adoptarea unor reÈ›ete creative fără zahăr devin o oportunitate de a experimenta cu ingrediente sănătoase È™i de a încorpora gusturi noi È™i inovative în dieta noastră. Astfel, putem transforma modul în care privim È™i selectăm deserturile, contribuind la un stil de viaÈ›ă mai echilibrat È™i plin de vitalitate.

Această lume îşi are începutul în minune, se păstrează prin minune şi se va încheia prin minune. Orice om cugetător când se eliberează din propria agonie şi frământare, şi începe să cugete despre toate câte există şi se găsesc în jurul lui, la această concluzie ar trebuie să ajungă.

Însă mărturia cea mai vrednică de crezare şi fără nicio umbră de îndoială ne-o oferă Sfânta Scriptură a lui Dumnezeu, întărită şi completată de Sfânta Tradiţie.

Sufletul curat si neintinat al Noului Mucenic Hariton si-a luat zborul in lacasurile ceresti ale Domnului sau, pe Care L-a iubit si pentru Care atat de mult a patimit. Razboiul a fost castigat, alergarea a fost savarsita, credinta pazita iar pe biruitor il astepta in Ceruri cununa dreptatii (cf. 2 Timotei 4, 7;8) si glasul bucuros al Incepatorului nevointei, al Domnul Hristos: Bine, sluga buna si credincioasa, peste putine ai fost credincioasa, peste multe te voi pune; intra intru bucuria Domnului tau.

Sfanta Euharistie este esenta vietii si unitatii Bisericii, viata ei in Hristos.  Impartasirea de Hristos prin Dumnezeiasca Liturghie este una cu prefacerea noastra in madulare vii si lucratoare ale Bisericii si/sau ale Trupului tainic al lui Hristos.

Taina Sfintei Euharistii a fost prorocita de nenumarate ori in Vechiul Testament, instituita in Cel Nou si se savarseste continuu de Biserica pana la sfarsitul veacurilor, ba si in vecii vecilor, intr-un chip nou, ca extindere liturgica a chipului actual.  Istoria, temeiurile, semnificatiile multiple, simbolurile de care se inconjoara Taina, chipul savarsirii ei, talcuirile Parintilor la textele biblice ce au in vedere Euharistia, sunt cele care alcatuiesc cartea pe care o avem in fata.

O împărăÈ›ie pierdută în ceÈ›urile Răsăritului… Un tânăr prinÈ›… Un paloÈ™ cum nu s-a mai văzut, împodobit cu nestemate orbitoare… Va fi darul acesta pe placul Marelui Împărat vestit de o stea minunată? De ce e întâmpinat Împăratul cu daruri sărace, de pâine È™i vin? O poveste deschisă spre taină, cu mireasmă de prescură proaspătă.

Aceasta lucrare reuneste o suta de texte din invataturile de credinta rostite de maica Siluana Vlad cu diverse ocazii in activitatea pe care o desfasoara in cadrul Centrului de Consiliere si Formare „Sfintii Arhangheli Mihail si Gavriil“.

După cum anunÈ›ă chiar o parte din titlu – „degetul dumnezeieÈ™tii pronii” –, cartea vine ca o mângâiere în întâmpinarea omului dezorientat în privinÈ›a adevăratelor valori È™i repere ale unei vieÈ›i echilibrate, dozate de bunul-simÈ› duhovnicesc. Pe deplin ancorat în realitatea noastră, a omului împovărat de bolile È™i compromisurile societăÈ›ii pe care o formăm È™i cu care ne-am deprins de la o generaÈ›ie la alta, Părintele Ioan Krestiankin este un model viu – aÈ™a cum îl descoperim în mărturiile contemporanilor săi, deopotrivă mireni, clerici È™i asceÈ›i – în primul rând prin viaÈ›a sa, dar È™i prin sfaturile simple È™i practice pentru oricine.

De asemenea, ne mai atrage atenÈ›ia tocmai contrastul dintre tendinÈ›ele moderne negative ale epocii È™i fenomenul „stăreÈ›ismului” care, în pofida vechimii, oferă soluÈ›iile cele mai potrivite pentru a ieÈ™i din colapsul sufletesc È™i pentru a deveni noi înÈ™ine „degetul dumnezeieÈ™tii pronii”, tocmai prin predarea de sine.

Se vorbeste mult in aceasta lucrare despre "contrasens", despre contrasensuri uneori creatoare, care au contribuit la progresul gandirii, dar si despre contrasensuri care nu produc decat eroare si confuzie, asa ca acelea datorate anumitor sustinatori ai psihologiei istorice. Prezentam in lucrarea aceasta cateva aplicatii la texte filosofice ale unei metode de interpretare, care rezida in a le reaseza in contextul invatamantului si al vietii specifice scolilor filosofice. Pe langa minutioasele studii consacrate unor termeni filosofici importanti, se mai regasesc in volumul de fata si cateva contributii generale, pe buna dreptate devenite celebre, dedicate sectiunilor filosofiei, organizarii invatamantului din scolile filosofice, repartizarii disciplinelor si, nu in ultimul rand, figurii inteleptului.

Cercetarile lui Pierre Hadot se refera, mai intai, la raporturile dintre elenism si crestinism, apoi la mistica neoplatoniciana si la filosofia din epoca elenistica si, in fine, se precupa cu descrierea filosofiei ca fenomen spiritual.