Cartea cuprinde Acatistul Bunei-Vestiri a Preasfantei Nascatoare de Dumnezeu si pururea Fecioarei Maria si Paraclisul Preasfintei Nascatoarei de Dumnezeu.

Neasfarsita iubire de oameni a lui Dumnezeu a binevoit a descoperi un necunoscut si ascuns dar ales rob al Sau, care a avut o credinta neclintita si o dragoste inflacarata pentru Hristos Cel fara de pacat, Caruia Ii slijea cu toata inima sa.  Este vorba de pururea-pomenitul frate in Hristos Atanasie, care a locuit intr-un sat din Macedonia noastra(cea greceasca) si care s-a mutat din Biserica luptatoare la cea biruitoare pe 30 august 2004.

Rugaciunea este viata sufletului. Prin rugaciune intram in comuniune cu Dumnezeu si cu semenii nostri. Crestinul adevarat se recunoaste dupa masura in care iubeste rugaciunea si o pune in lucrare. Rugaciunea este lucrarea de capetenie a fiecarui crestin ortodox care vrea sa se mantuiasca. Dupa cum spun Sfintii Parinti rugaciunea este izvorul tuturor faptelor bune.

Studiu istoric despre cauzele schismei, despre perpetuarea acesteia si despre posibilitatea sau imposibilitatea unirii celor doua Biserici, rasaritene si apusene.

(lipsa text)

Crucea personala a fiecaruia, cand se uneste cu Crucea lui Hristos, puterea si lucrarea acesteia din urma trece asupra noastra, devenind un fel de canal, prin care, din Crucea lui Hristos se revarsa asupra noastra orice binefacere si orice dar desavarsit. Prin urmare, crucile personale ale fiecaruia sunt la fel de necesare in lucrarea mantuirii pe cat este si Crucea lui Hristos. Nu veti intalni niciun mantuit care sa nu fi fost purtator de cruce.

Rugăciunea este legătura permanentă a sufletului cu Dumnezeu. Dar È™tim cum să ne ­ru­găm? Să luăm o carte de rugăciuni, să citim la Psaltire, să deschidem Ceaslovul, să facem Rugăciunea inimii sau să ne rugăm cu propriile cuvinte? Suntem oare conÈ™tienÈ›i că rugăciunea săvârÈ™ită în biserică, în cadrul dumnezeieÈ™tii ­Liturghii, are o mai mare în­sem­nătate decât cea particulară? Punem îndeajuns preÈ› pe milostenie, pe frângerea inimii ori smerenie?
Dincolo de gândurile È™i căutările noastre, e necesar să aflăm È™i ceea ce spun PărinÈ›ii Bisericii despre rugăciune.
Îndrumarul de faÈ›ă răspunde la multe dintre frământările noastre legate de rugăciune. Un ade­vărat ghid, cu totul folositor creÈ™tinului zilelor noastre!

(lipsa text)

Mereu calda, mereu plina de dragoste si mila, Stareta Elisabeta purta, cu toata puterea lui Hristos, slabiciunile celor slabi. Toti o iubeau, toti o cinsteau pentru ca simteau ca dragostea ei pentru aproapele era nefatarnica. Pentru toti era stareta, si mama, si prietena, si sora. Zambetul ei cald incalzea si cele mai reci inimi. Si Dumnezeu singur stie cate suflete chinuite vor fi aflat mangaiere la dansa, cati oameni tamaduiti sufleteste si trupeste vor fi multumit cu lacrimi Staretei Elisabeta cea mult milostiva.

Pentru ca omul sa poata trezi in inima sa atata dragoste spre a se uni cu Domnul in nedespartita unire a dragostei, omul are nevoie sa implineasca lucrarea rugaciunii cat mai adeseori, ridicandu-si mereu mintea la Dumnezeu.  Caci asa cum o flacara se mareste pe masura ce mai adesea punem lemne pe foc, tot asa si rugaciunea ce des se savarseste cu adancirea mintii in Dumnezeu, trezeste in inima dumnezeiasca dragoste care inflacarandu-se, va infierbanta omul launtric in intregime, il va lumina si il va invata.  Ea ii va arata tot ce ii este necunoscut si tainic in adancul intelepciunii si-l va face asemenea unui inflacarat serafim de foc, neincetat stand cu duhul in fata lui Dumnezeu, privind la El cu mintea si astfel sorbind o negraita dulceata dumnezeiasca.

Sbornicul

EdiÈ›ie îngrijită de Mihaela Raluca Tănăseanu
Volum coordonată de Ciprian Voicilă

Pe fratele Marin Răducă l-am onorat, ca semn al preÈ›uirii pentru mărturia de-o viaÈ›ă pentru credinÈ›ă È™i neam, conferindu-i Crucea Nordului, cea mai înaltă distincÈ›ie a Episcopiei Ortodoxe Române a Europei de Nord. Nu ca È™i cum fratele Marin ar fi avut nevoie, la venerabila sa vârstă, de astfel de semne ale cinstirii, ci pentru că noi avem nevoie de astfel de modele. Noi avem nevoie să-i onorăm pe cei care au dus crucea mărturisirii în vremuri de prigoană, cu atât mai mult cu cât asistăm, în viaÈ›a publică, la o repudiere din ce în ce mai vehementă a martirilor È™i eroilor noÈ™tri. O vehemenÈ›ă care înceracă să ne deconecteze de la lanÈ›ul de jertfe È™i de experieri ale harului în persecuÈ›ie, rodit în întunericul din temniÈ›ele comuniste...

PS Macarie al Episcopiei Europei de Nord

Cartea aceasta este un manual de rezistenÈ›ă ortodoxă în vremuri de prigoană. Figura lui Marin Răducă este reprezentativă pentru soborul noilor mucenici È™i mărturisitori din secolul XX. Chiar dacă, din pricina corectitudinii politice, mulÈ›i s-au sfiit să alerge la el pentru cuvânt duhovnicesc atâta vreme cât s-a aflat între noi, acum a venit vremea ca mărturia lui să iasă la lumină. Cei nouăsprezece ani de temniÈ›ă prin care a trecut au fost pentru el o universitate a suferinÈ›ei din care a învăÈ›at lucruri de mare folos pentru noi, cei de azi...