Pentru prima data vede lumina tiparului adevarata poveste a caprei cu trei iezi si a lupului buclucas.  Tot ce s-a scris pana acum despre acest subiect este rasturnat de marturia unui martor ocular, pe nume Albastrica Urechi Lungi.  Nu este o poveste cu un final neasteptat, mai degraba este o poveste cu final mult asteptat.  O poveste din care invatam ca iertarea este mai puternica decat razbunarea.  O poveste din care toti - copii, parinti si chiar bunici, avem ce invata.

In colectia Palatul povestilor frumoase incercam sa le oferim copiilor povesti potrivite sufletelor lor.  Cartea Doctorul animalelor prezinta o poveste spusa de un bunic cam uitiuc, care amesteca unele fragmente din povesti celebre intr-un mod atragator...

Editorul

Aceasta carte este o declaratie de dragoste pentru aproapele.  Mesajul care se ragaseste in cele mai multe povesti este ca trebuie sa ii iubim pe ceilalti cu o iubire jertfelnica.  E o carte care se adreseaza nu doar copiilor, se adreseaza tuturor inimilor tinere, aratandu-le ca iubirea adevarata este binecuvantata de Dumnezeu...

Autorul

Bună ziua. Eu sunt Arfie...Cum, nu È™tiÈ›i cine este iepuraÈ™ul Arfie? Of, înseamnă că nu aÈ›i citit Povestea efefantului Suny. Sper să o citiÈ›i. Vreau să vă spun să fiÈ›i atenÈ›i la ce mâncaÈ›i. Pentru că, altfel, vă puteÈ›i îmbolnăvi. Sănătatea este un lucru de mare preÈ›. Numai că unii nu înÈ›eleg valoarea ei până nu se îmbolnăvesc. Tocmai de asta... of, vorbesc prea mult. DeschideÈ›i cartea la întâmplare È™i, dacă vă place ce vedeÈ›i, să È™tiÈ›i că cea mai bună carte de vizită a ei sunt tocmai ilustraÈ›iile. Dar voi È™tiÈ›i ce este o carte de vizită? Din cartea asta nu veÈ›i înÈ›elege, că nu e dicÈ›ionar. E cu totul altceva. Sper să aveÈ›i curiozitatea să vedeÈ›i ce e. Mai ales că apar È™i eu printre personaje...

O interpretare pe intelesul copiilor si nu numai. Aceasta Biblie ilustrata se adreseaza tuturor celor ce vor sa inteleaga, intr-o maniera placuta scrierile biblice.

Varsta recomandata: de la cel mai mic la cel mai mare.

(lipsa text)

Toata Scriptura este insuflata de Dumnezeu si folositoare. Ea a fost scrisa de Duhul Sfant pentru ca sa gasim in ea, intocmai ca intr-un spital sufletesc, la care sa vina toti, doctoria potrivita pentru boala fiecaruia.  Caci este scris Doctoria este aceea care va face sa inceteze suferintele cele mari.  Intradevar, altceva ne invata Cartile Profetilor, altceva cele istorice, altceva Legea si altceva indemnurile date prin Proverbe.  Cartea Psalmilor insa cuprinde in sine tot ceea ce este mai folositor in toate.  Ea profeteste cele viitoare, insemneaza faptele istorice, da legi pentru viata, arata ce trebuie sa facem si, ca sa spunem intr-un singur cuvant, este o adevarata comoara de invataturi bune, punand la indemana fiecaruia, dupa sarguinta lui, tot ceea ce ii este de folos.  Ea vindeca ranile cele vechi ale sufletului si aduce cat se poate de grabnic insanatosirea celui de curand ranit.  Ingrijeste de cel bolnav si pastreaza intreg pe cel sanatos.  In genere, ea face ca patimile, care de-a lungul vietii omenesti cautau sa se cuibareasca in suflete, sa fie indepartate.  Iar la aceasta ajunge prin crearea ingrijita a unei stari sufletesti pline de bucurie si de placere, care face ca in suflete sa ia fiinta cugetele cele intelepte.

Preotul trebuie sa ia aminte de sine si de toata turma, ceea ce inseamna ca el trebuie sa se ingrijeasca in primul rand de viata sa personala, iar in al doilea rand sa-si indeplineasca menirea de a conduce turma spre mantuire, deci sa se ingrijeasca de activitatea sa externa. Sf. Apostol Pavel aseaza aici in primul rand datoria preotului de a lua aminte la sine, nu numai pentru a-i atrage acestuia atentia asupra celei mai insemnate datorii fata de propria sa persoana, mantuirea sufletului sau, ci mai ales pentru faptul ca pastorul sufletesc inainte de toate trebuie sa fie posesorul unei vieti pline de sfintenie si curatenie, din care sa izvorasca pentru pastoritii sai roadele apostoliei sale, iar dupa aceea, prin viata sa, trebuie sa fie pentru acestia un exemplu viu, vrednic de urmat si nu o pricina de sminteala.

Suferinţa vădeşte prezenţa lui Dumnezeu în viaţa noastră.
Suferinţa explică încercările din partea milei lui Dumnezeu, Care încearcă, cu marile şi cele mai de pe urmă suferinţe, să ne conducă la veşnica mântuire şi bucurie.
În mâinile noastre stă puterea de a ne folosi corect de suferinţa noastră.
Să o facem aripă, nu lanţ. Să nu ne folosim de ea ca să ne trimită legaţi în locul chinului nespus şi a durerilor insuportabile şi a suspinelor, ci să o valorificăm astfel încât
să ne deschidă drumul şi să ne înalţe la Raiul luminos al lui Dumnezeu, „unde nu este durere, nici întristare, nici suspin, ci viaţă fără de sfârşit”.

(lipsa text)

Sfanta Matrona din Moscova si-a prezis propria moarte cu trei zile inainte de plecarea sa la Domnul.  Pe 2 mai 1952, Sfanta a spus celor apropiaÈ›i:

Toti, toti sa veniti la mine si sa-mi povestiti necazurile voastre, de parca as fi vie, caci eu va voi vedea, va voi auzi si va voi ajuta.

Dupa mutarea sa la Domnul, mormantul Cuvioasei Matrona a devenit loc de pelerinaj.  Sfintele Moaste ale Sfintei Matrona cea Oarba se pastreaza in prezent in Manastirea Acoperamantul Maicii Domnului(Pokrovsky) din Moscova si atrag zilnic numerosi pelerini care cer mijlocirea Sfintei Matrona in fata Bunului si Dreptului Dumnezeu.

Marturiile despre minunile din zilele noastre expuse in aceasta carte sunt doar o mica dovada ca prin rugaciunile catre Sfanta Matrona s-au savarsit numeroase vindecari ale celor slabi si suferinzi de pe urma bolilor trupesti si sufletesti.

In primele secole ale crestinismului, barbatii si femeile care luptau pentru a dobandi gloria sfintilor erau numiti atletii lui Hristos. Un sfant realizeaza in cursul vietii sale performante pe care ceilalti oameni nu reusesc sa le infaptuiasca. Uneori performantele sale sunt recunoscute oficial de Biserica. In acest caz el figureaza in calendar. Recunoasterea oficiala a unui sfant are loc insa doar ca o exceptie si numai pentru un foarte mic numar de persoane. Majoritatea sfintilor sunt ignorati de calendar. Putinii sfinti pe care Biserica ii recomanda venerarii publice primesc aceasta consacrare cu titlu postum. Niciodata in timpul vietii lor. Multi oameni au vrut sa se faca sfinti. Luptele lor pentru dobandirea curateniei necesare sfinteniei au fost spectaculoase. Mai spectaculoase si mult mai dure decat luptele din arene. Pentru dobandirea curateniei, atletii lui Hristos luptau impotriva trupului lor, impotriva somnului, impotriva foamei, impotriva durerii, impotriva propriilor lor ganduri, impotriva instinctelor. Era o lupta fara mila, dusa zi si noapte, de-a lungul unei intregi vieti. O lupta palpitanta si fara niciun ragaz. Ioan Gura de Aur a luat hotararea sa se faca sfant inca din adolescenta, cand era inca pe bancile scolii. O hotarare luata in deplina cunostinta de cauza si dupa o matura chibzuinta. Alti tineri hotarasc in adolescenta lor sa se faca generali, sportivi campioni, exploratori. Ioan Gura de Aur a hotarat sa se faca sfant. Toata viata sa n-a avut alt ideal. Pentru a dobandi sfintenia el i-a infruntat pe toti adversarii pe toate terenurile si a castigat toate luptele. Palmaresul sau este o imensa lista de victorii. Victoriile lui Ioan Gura de Aur au fost atat de categorice, incat el este unul din putinii sfinti citati in calendar atat de Biserica occidentala, cat si de Biserica rasariteana.