Câţiva ani binecuvântaţi, sufletele multor credincioşi au simţit prezenţa Părintelui Paisie de la Mănăstirea Secu, respirată din minunatele comori duhovniceşti pe care cuvioşia sa le-a făcut cunoscute în mai toată ţara, printr-un misionarism ortodox autentic, altruist şi pilduitor.

Talanţii mulţi, cu care Bunul şi Preamilostivul Dumnezeu l-au înzestrat, au rodit şi prin darul scriitoricesc a izvorât această carte, ca o mărturie de sfinţenie, dăruire şi trăire duhovnicească vie a monahului pătimitor Paisie Costandel, ajunsă şi la noi după mutarea sa la cele veşnice.

Introducându-ne în duhul rugător şi duhovnicesc al legăturii lăuntrice dintre mari duhovnici, apropiaţi timpului şi neamului nostru, Părintele Paisie trezeşte şi în noi duhul rugăciunii şi al dorului neostoit pentru Împărăţia Cerească.

Din mărturiile cuvioşiei sale, aflăm rostul ziditor al pelerinajului la sfintele mănăstiri, prin întâlnirile cu marii nevoitori ai acestor locuri binecuvântate. Unii dintre fiii duhovniceşti ai Părintelui Paisie, dar şi modeşti martori ai dezvăluirilor minunate, mult folositoare de suflet, au peregrinat an de an, în timpul verii, pe la sfintele mănăstiri moldave, culegând roade de mântuire împărtăşite nouă cu tainică bucurie, prin această lucrare ziditoare mângâiată de duhul vetrelor sihăstreşti...

Părintele Paisie, iubind mult trăirea jertfitoare de pelerin şi misionar ortodox, la rândul lor, fiii săi duhovniceşti s-au străduit, au dorit şi în bună parte unii au reuşit, fără nici o răsplată, în semn de recunoştinţă şi dragoste creştină pentru cuvioşia sa, să scoată la lumină mărturii smerite şi convingătoare ale învierii lăuntrice, posibilă şi în vremurile noastre doar celor cu inima înfrântă!

În contextul vieţii de astăzi, mai mult ca oricând, sfatul testamentar al cuviosului monah, „de a ne ruga neîncetat şi de a nu osândi pe nimeni”, ar trebui să ni se sădească în inimi cu putere multă, dar să şi rodească cu sinceritate deplină!

Fie ca Bunul, Milostivul şi Dreptul Judecător, Mântuitorul nostru Iisus Hristos, cu rugăciunile totdeauna bine primite şi grabnic ajutătoare la Tronul Ceresc ale Măicuţei Domnului, să ne lumineze cărarea spre mântuire şi prin acest îndemn paterical al Părintelui Paisie de la Secu, de a învia lăuntric.

„Religia apostolilor. CreÈ™tinismul ortodox în primul secol după Hristos contestă afirmaţiile recente ale cercetătorilor că învăţăturile Bisericii despre Treime È™i divinitatea lui Hristos au fost evoluÈ›ii ulterioare datorate PărinÈ›ilor È™i sinoadelor ecumenice... DeÈ™i pe alocuri provocatoare, această lucrare deschide noi căi de a interpreta È™i a înÈ›elege Vechiul È™i Noul Testament, precum È™i închinarea noastră liturgică. Aceste noi căi indică întotdeauna spre Sfânta TradiÈ›ie a Bisericii Ortodoxe.”
† Joseph, Arhiepiscop de New York È™i Mitropolit al Arhiepiscopiei antiohiene din America de Nord„Cu această carte, pr. Stephen De Young nu doar că se aşază în fruntea luptei pe care apologetica ortodoxă o duce împotriva È™tiinÈ›ei biblice seculare, dar ne face È™i nouă tuturor o favoare prin reconstituirea universului vechilor creÈ™tini, insuflând speranÈ›ă unei culturi moderne blazate care caută cu disperare o lume re-vrăjită la care să poată participa pe deplin."
 Jonathan Pageau, The Symbolic World„Religia apostolilor are mai multe scopuri. În primul rând, ea descrie contururile religiei iudaice în secolul I d.Hr. În mediul religios al ucenicilor È™i apostolilor lui Hristos, religia nu era pur È™i simplu o parte a vieÈ›ii, ci o cuprindea întru totul. În niciun moment apostolii nu s-au considerat întemeietori ai unei noi religii. În schimb, au integrat direct întâlnirea lor cu Iisus Hristos în concepţia despre religie È™i viziunea contemporană asupra lumii.Această carte este o introducere sau prolegomenă la citirea, studierea È™i înÈ›elegerea Noului Testament şi a Scripturilor ca un întreg, şi reuneÈ™te interpretări È™i concepţii religioase din literatura perioadei celui de-al doilea templu (cca 515 î.Hr. – 70 d.Hr.). Abia în ultimele decenii, oamenii de È™tiinÈ›ă au început să înÈ›eleagă că literatura celui de-al doilea templu oferă un context important pentru modul în care înÈ›elegem Noul Testament. Anterior, cercetătorii considerau de la sine înÈ›eles că religia practicată de evrei în secolul I d.Hr. era identică cu religia practicată de iudaismul rabinic de mai târziu. Pur È™i simplu nu este adevărat. Iudaismul rabinic a înflorit abia în secolul V d.Hr., odată cu codificarea Talmudului. CreÈ™tinismul apăruse deja cu câteva secole înainte de iudaismul rabinic, care era în sine o reacÈ›ie împotriva credinÈ›ei È™i praxisului creÈ™tin." Stephen De Young

Dorul de Dumnezeu nu se termină niciodată È™i este hrănitor. E hrănitor pentru că ne scoate dorirea din efemer, ne scoate dorirea de pe orizontală È™i o deschide către dorirea veÈ™niciei, a vieÈ›ii veÈ™nice È™i a lui Dumnezeu, È™i în felul acesta ne altoieÈ™te È™i orizontal, ne altoieÈ™te È™i în viaÈ›a de zi cu zi cu prezenÈ›a Lui.Schimonahia Siluana Vlad

ContribuÈ›ia uriaÈ™ă a Mitropolitului Veniamin Costachi (1768-1846) la dezvoltarea vieÈ›ii bisericeÈ™ti din Moldova È™i nu numai, este una ce se va constitui pildă peste veacuri pentru toate generaÈ›iile de clerici È™i mireni. Continuând È™i în veacul al XIX-lea tradiÈ›ia È™colii de traducători a Sfântului Paisie de la NeamÈ›, alături de Sfântul Mitropolit Grigorie Dascălul È™i ale altora, el s-a remarcat prin mii È™i mii de file de traducere din literatura patristică... Destule opere au rămas în manuscris, din care unele au fost editate ulterior trecerii lui din viaÈ›ă, iar altele încă aÈ™teaptă o publicare. Una dintre acestea este tălmăcirea Omiliilor Sfântului Ioan Gură de Aur la cele Paisprezece Epistole Pauline, păstrată în Biblioteca Mitropoliei Moldove È™i Bucovinei, din care publicăm aici o parte din ms. rom. 58/33, anume Omiliile la Filipeni È™i Coloseni, tălmăcite, precum ne spune însuÈ™i traducătorul, la anul 1817.

Volumul de faÈ›ă – cuprinzând însemnările unui călugăr ortodox anonim, păstrate într-un manuscris uitat È™i publicate acum pentru prima dată – reprezintă o lectură aducătoare de folos sufletesc, ­plină de duhul luminării È™i necesară vremurilor noastre, care au uitat ce ­înseamnă isihia.
ChintesenÈ›a unei înÈ›elegeri la care mintea creÈ™tină nu poate ajunge decât în urma unor îndelungate nevoiri ascetice È™i aprofundări ale teologiei patristice, îndemnurile de aici se descoperă totodată ca rod ales al experienÈ›ei negrăite a rugăciunii ­neîncetate È™i al luminării prin har a celui ce i s-a dat de Sus a gusta mult-râvnita isihie.
Prin mijloace terapeutice unice, fără de care nu se pot dobândi adevărata rugăciune, dumnezeiasca smerenie, darul deosebirii gândurilor È™i duhurilor, vindecarea trupească, dar È™i a patimilor, însufleÈ›ind spre însuÈ™irea neîntârziată a tuturor virtuÈ›ilor, cuvintele izvodite de condeiul acestui sihastru anonim vor înlesni deschiderea inimii către harul dumnezeiesc, dându-ne putere cerească spre fericita încununare a luptei È™i vieÈ›uirii creÈ™tine.

Epoca brâncovenească s‑a caracterizat prin străduinÈ›e depuse în această direcÈ›ie. Brâncoveanu a pus temei Academiei domneÈ™ti în 1693 È™i tot el a fost cel dintâi sprijinitor al tiparului care a luat un apreciabil avânt. Chiar dacă el n‑a ajuns, ca unchiul său, stolnicul, să culeagă învăÈ›ătura la Padova, l‑a avut pe acesta în preajma sa È™i prin actele sale a dezvăluit că È™i cultura, ca È™i arta, reprezenta o componentă de seamă a existenÈ›ei sale. AÈ™ vrea să mă mai opresc asupra străduinÈ›ei domnitorului pentru a se pregăti în viitor un alt destin È›ării È™i neamului său. El a fost neîndoielnic conÈ™tient de unitatea românilor. Politica sa matrimonială în privinÈ›a urmaÈ™ilor săi demonstrează cu prisosinÈ›ă aspiraÈ›iile sale È™i spre Moldova, iar atenÈ›ia dată Transilvaniei, unde È™i‑a achiziÈ›ionat proprietăÈ›i È™i a ctitorit este È™i ea edificatoare. El gândea româneÈ™te, ca È™i contemporanii săi, Cantacuzino stolnicul, ori Dimitrie Cantemir. Dar învăÈ›ătoare este È™i activitatea sa strălucită pe plan extern. Serviciile sale de cancelarie È™i relaÈ›ii externe, inclusiv translatorii, trimiÈ™ii È™i emisarii săi dincolo de hotare, corespondenÈ›a sa diplomatică, dezvăluie o dominantă a domniei sale, dar È™i o viziune a domnitorului asupra drumului ce trebuia urmat È™i a nădejdiilor sale. Este însă È™i o învăÈ›ătură transmisă dincolo de veac a însemnătăÈ›ii pentru orice stat a politicii din afară. Sfânt È™i domnitor, Constantin Brâncoveanu continuă a fi cu noi, a ne sfătui È™i a ne dojeni, a ne da învăÈ›ăturile sale, a ne îndruma pe drumurile atât de grele pe care ne‑a dus cursul istoriei noastre, a ne îndemna sa nu uitam ceea ce suntem È™i mai ales ceea ce datorăm neamului nostru È™i nici a uita vreodată neînfricata jertfă a acestui domnitor È™i a fiilor săi, subliniază Academicianul Prof. Univ. Dr. Dan Berindei, în studiul său. 

Acest volum aduna intre copertele sale texte despre Eminescu publicate in ultimii 20 de ani. Au fost cu precadere textele care se refera la raporturile lui Eminescu cu traditia,spiritualitatea si credinta.

Cartea contine si CD audio

Ilustratii realizate de Andrea Luca 

Gandirea si apostolatul lui Nichifor Crainic sunt ca o lumina si ca o adiere revarsate neimpartit pe toate planurile principale ale vietii spirituale romanesti, aducand fiecareia din ele o indrumare, o limpezire si o crestere proprie si de insemnatate epocala.

In cugetarea nationalista, in poezie, in teologie, contributia lui Nichifor crainic e pe rand specific nationalista, specific poetica si specific teologica si inca atat de remarcabila incat se spune nu numai ca nationalismul, poezia si teologia romaneasca sunt altfel de la Nichifor Crainic, ci ca acestea si-au aflat prin activitatea lui o adevarata implinire de sens.