Poate fi considerat secolul XX ca fiind "secolul ecumenismului"? In mare masura da, caci niciodata in istoria crestinismului nu au fost facuti atatia pasi spre intarirea dialogului crestinilor cu alte religii. Confruntati cu alte religii sau cu fenomene fara precedent in trecut, crestinii au fost pusi in situatia existentiala de a-si reevalua esenta si rolul lor in lume.

“Pr. Prof. Dr. Liviu Stan ramane un reprezentant de mare cinste al Mitropoliei Ardealului, al Academiei Teologice Andreiene din Sibiu si unul din cei mai straluciti bursieri ai vrednicului de pomenire Mitropolit Nicolae Balan. Reputatul profesor si canonist face parte din generatia de aur a „carturarilor sibieni de altadata", a dascalilor de neintrecut pe care dat scoala teologica sibiana. El se alatura marilor profesori de teologie care au ridicat invatamantul teologic romanesc la cel mai inalt nivel, pe plan national si international, in cea mai grea perioada a Bisericii noastre, perioada comunista.

Scrierile Parintelui Prof. Liviu Stan au continuat si au dezvoltat traditia saguniana, traditie canonica autentic ortodoxa, care a pus in valoare principiile fundamentale ale dreptului canonic ortodox si participarea tuturor membrilor Bisericii la viata ei, clerici, mireni si monahi.” - I.P.S. Dr. Laurentiu Streza, Arhiepiscopul Sibiului si Mitropolitul Ardealului 

(lipsa text)

Realizată sub forma unor convorbiri cu Preacuviosul Arhimandrit Teofil Părăian, la iniÈ›iativa vrednicului de pomenire Mitropolit al Ardealului, Antonie Plămădeală, cartea aceasta ne oferă încă un popas de înalÈ›are duhovnicească È™i o reîntâlnire cu duhovnicul bucuriei de la Mănăstirea Sâmbăta de Sus.

"Cine sunt eu. Ce spun eu despre mine" e un volum născut în tinda Mănăstirii - "în tinda Raiului, în casa lui Dumnezeu, la poarta cerului È™i în locul împlinirilor", după cum îi plăcea Părintelui Teofil să numească mănăstirea - , acolo unde Părintele se simÈ›ea mereu casnic al lui Dumnezeu, primind pelerini È™i fii duhovniceÈ™ti, povăÈ›uind È™i împărtăÈ™ind "prescuri, pentru cuminecături".

Pe parcursul acestor pagini se desfăÈ™oară o viaÈ›ă de om închinată lui Dumnezeu, aÈ™a cum a înÈ›eles el să È™i-o istorisescă, cu urcuÈ™urile È™i coborâÈ™urile ei, cu bucuriile È™i tristeÈ›ile ei È™i, mai ales, ca o pildă a unei vieÈ›i puse deplin în slujba Mântuitorului Hristos. 

(lipsa text)

Cartea de fata aduna articole, studii, recenzii, care incearca sa descopere cititorului contemporan simplitatea unui discurs teologic din care nu lipseste duhul catehetic necesar modernitatii in regasirea propriei expresivitati existentiale.

Cartea de faÈ›ă adună între coperÈ›ile ei, cu delicateÈ›e, multe lucrări binecuvântate ale lui Dumnezeu. Ea se citeÈ™te uÈ™or; îÈ›i vine să nu o mai laÈ™i din mână după ce i-ai citit primele pagini. Printre întâmplări cu călători veÈ›i găsi È™i note de pelerinaj în Muntele Athos È™i întâlniri minunate în acel spaÈ›iu, dar È™i pagini de spiritualitate, ori chiar de teologie; dar peste toate, mult bun simÈ›, dragoste È™i implicare pentru cel trist È™i debusolat, un spirit misionar pentru o persoană fără reverendă.

Am speranta ca se vor gasi oameni pe care nu-i va plictisi lectura despre un om crescut intr-un orfelinat de stat sovietic, om care oarecand a incercat sa indrepte ceva in propria viata, sa isi gaseasca drumul modest, precum si folosul in cele mari si mici. De obicei, cititorul cauta sa se regaseasca in carte mai degraba pe el insusi decat pe cel care a scris-o. Nu m-am gandit niciodata ca intr-o buna zi ma voi aseza sa tastez cu inversunare, suferind din nou si repovestindu-mi trecutul, pentru a le infatisa celor din jur cum traieste un om cu copilaria amputata. Imi este nemaipomenit de greu sa o fac, de fiecare data bagandu-ma undeva sub piele, smulgand de acolo un vechi jurnal insangerat, atragand si distragand cititorul prin trecutul si prezentul meu, ori poate chiar prin viitor.

(lipsa text)

Nu este mic numărul voievozilor milostivi şi darnici, cari au împodobit pământul Ţărilor Române veacuri de-a rândul cu sfinte locaşuri de închinare, clădite şi înfrumuseţate cu atâta măestrie, încât multe din ele pun în uimire pe cei mai pricepuţi cercetători, sosiţi din mari depărtări ca să ne cunoască neamul şi ţara.

Oamenii aproape ca au intuit cat de mare este intinderea raului prin raspandirea magiei.  Familiile se destrama, bogatiile se risipesc, acolo unde exista sanatate si bucurie acum se arata marasmul si tristetea.  Unde se afla adevarul?  Vrajile pot sa ne vatame?  Si pana in ce punct?  Magia are putere mai mare decat Biserica?  Ce este minunea?  Constituie aceasta unul dintre elementele invataturii si credintei crestine?  Minunea este cu siguranta importanta, dar nu fundamentala.  Lipsa, si nu tagaduirea minunii, nu slabeste cu nimic adevarul credintei noastre.  Minunea are neaparat o pozitie specifica in codicele invataturii crestine, rolul ei este probabil complementar, poate periferic, insa important.

In paginile acestui studiu vom cunoaste si vom cerceta tema cu multa atentie, o vom analiza istoric si teologic, prin prisma invataturii patristice, avand ca fundament Sfanta Scriptura, vom incerca sa-i luminam pe cititorii nostri, incat sa inteleaga in chip corect si dincolo de inselaciune, fiindca minunea este si una dintre realitatile cel mai usor de falsificat ale invataturii crestine, fiind supusa unei exploatari salbatice de insisi credinciosii Bisericii, de laici si, din nefericire, si de catre unii clerici.