Născută în secolul al XIX-lea într-o familie protestantă de nobili germani, Ducesa Elisabeta creÈ™te înconjurată de bogăÈ›ie È™i slavă. PovăÈ›uită de o mamă milostivă È™i iubitoare, Elisabeta devine una dintre cele mai frumoase È™i mai înÈ›elepte tinere ale vremii. La nouăsprezece ani se căsătoreÈ™te cu un Mare Duce rus prin care cunoaÈ™te credinÈ›a ortodoxă. După ce soÈ›ul ei este ucis, Elisabeta renunÈ›ă cu totul la avere È™i la viaÈ›a strălucitoare de prinÈ›esă. Împlinind dorul inimii ei, se călugăreÈ™te È™i ridică o mânăstire în care rugăciunea către Dumnezeu se împleteÈ™te cu îngrijirea bolnavilor. Însă această minunată lucrare este întreruptă după revoluÈ›ia bolÈ™evică, când StareÈ›a Elisabeta este arestată È™i chinuită, învrednicindu-se de cununa muceniciei.

Povestea surprinde viaÈ›a unei prinÈ›ese adevărate, care prin puterea credinÈ›ei părăseÈ™te toate cele trecătoare, devenind stareÈ›ă de mânăstire È™i chiar muceniÈ›ă într-o vreme de mare prigonire a Bisericii lui Dumnezeu.

Acum aproape un secol, în Turcia de astăzi s-a născut într-o familie numeroasă micul Arsenie. ÎnsufleÈ›it de exemplul Sfântului Arsenie Capadocianul, povăÈ›uitorul său, È™i dăruit de Dumnezeu cu o minte ageră È™i cu multă credinÈ›ă, Arsenie era iubit de toÈ›i pentru mărinimia lui. Sărea în ajutorul oricui avea nevoie, iar pe copiii săraci îi învăÈ›a despre credinÈ›ă. Încă din copilărie, Arsenie È™i-a dorit să devină călugăr. Însă acest vis s-a împlinit mulÈ›i ani mai târziu în Sfântul Munte Athos, unde a primit numele de Paisie. Aici s-a arătat a fi un mare nevoitor, primind de la Dumnezeu È™i darul îmblânzirii animalelor sălbatice. Copiilor care veneau la chilia sa le dăruia dulciuri È™i îi îndemna să facă fapte bune, iar ei îl răsplăteau cu dragostea È™i recunoÈ™tinÈ›a lor.

Pentru viaÈ›a sa plină de rugăciune È™i de jertfire de sine, Cuviosul Paisie a rămas în memoria credincioÈ™ilor ca un tămăduitor al suferinÈ›elor, povăÈ›uitor al călugărilor È™i al familiilor creÈ™tine, pentru care È™i astăzi mijloceÈ™te înaintea lui Dumnezeu.

La sfârșitul secolului al XIX-lea, într-o familie înstărită din Rusia țaristă, a venit pe lume micul Mihail. Deși s-a născut cu un defect de vorbire și cu un picior mai scurt decât celălalt, el și-a urmat cu hotărâre și cu credință drumul, devenind mai întâi cadet, apoi monah, profesor de seminar și, în sfârșit, Arhiepiscopul Ioan de Shanghai și San Francisco. Mare rugător și călător neobosit oriunde i se cerea ajutorul, Sfântul Ioan Maximovici a făcut nenumărate minuni în toată lumea.
Viața lui îngerească a fost o mângâiere pentru oamenii aflați în necazuri și suferințe de tot felul. Ea îi îndeamnă pe copii să arate și ei răbdare și înțelegere față de toți.
Carte pentru copii cu vârste între 3 și 10 ani

Acum câteva mii de ani, când poporul ales al lui Dumnezeu era povăÈ›uit prin îngeri È™i prin oamenii cei drepÈ›i ai Vechiului Legământ, Iacov, ultimul patriarh, trăia împreună cu cei doisprezece fii ai săi în pământul Canaan. Iosif, cel mai iubit dintre ei, este vândut de fraÈ›ii săi din pricina invidiei È™i dus în robie pe tărâmul faraonilor. După ce trece prin multe încercări, Iosif se învredniceÈ™te de darul tălmăcirii viselor, ajungând astfel Guvernatorul Egiptului. Prin dumnezeiasca purtare de grijă È™i prin marea sa înÈ›elepciune, el reuÈ™eÈ™te să-È™i izbăvească tatăl È™i fraÈ›ii, precum È™i întregul popor egiptean de cumplita foamete care se abătuse asupra È›ării.

Textul dinamic È™i ilustraÈ›iile expresive le înfăÈ›iÈ™ează copiilor un exemplu de nădejde în Dumnezeu È™i de iertare a oamenilor, aÈ™a cum ar trebui să fie orice creÈ™tin.

Născut din neamul lui Israel, dar crescut în palatul plin de comori al Faraonului Egiptului, dreptul Moise este chemat de Dumnezeu să-I scoată poporul din robia păgânilor È™i să-l călăuzească în pământul făgăduit  părinÈ›ilor lui. El va deveni Prorocul care, întărit de credinÈ›ă È™i de dorinÈ›a de libertate, È™i dăruit cu puterea minunilor, va primi chiar din mâna lui Dumnezeu cele zece porunci pentru poporul lui Israel de dinainte de venirea Mântuitorului, porunci după care trăieÈ™te È™i astăzi întreaga Biserică Ortodoxă.

Textul atrăgător È™i ilustraÈ›iile vii îi învaÈ›ă pe copii că adevărata robie e lipsa credinÈ›ei în Dumnezeul cel adevărat, pe care nici o bogăÈ›ie n-o poate înlocui sau cumpăra.

Nicolae Vorbăreţul era un băiat obişnuit care îşi iubea casa din Constantinopol aproape la fel de mult pe cât îi plăcea să vorbească. Aceasta până în ziua în care îngerii l-au luat din mijlocul unui cutremur şi l-au învăţat să cânte. De atunci a devenit Nicolae Cântăreţul. Cântarea sa a izbăvit cetatea de cutremure şi a pătruns pentru totdeauna în viaţa liturgică a Bisericii ca Imnul Trisaghion.

Textul poetic şi minunatele ilustraţii în acuarelă aduc la viaţă Bizanţul secolului al cincilea, arătând copiilor de pretutindeni că şi ei pot fi aleşi de Dumnezeu pentru a aduce binecuvântări omenirii.

Mijlocul impotriva ratacirii gandurilor este atintirea mintii spre prezenta lui Dumnezeu in fata noastra si in fata Lui. Trebuie sa ne atintim mintea spre acest gand si sa nu-l lasam sa ne paraseasza. Daca veti izgoni imediat gandul patimas, veti pune dintru inceput capat intregii lupte. Nu vor mai fi atunci nici simtaminte patimase si cu atat mai putin dorinte. Asa sa va propuneti sa faceti. 

Sfânta Maria, numită Magdalena, a fost ucenica şi mironosiţa lui Hristos cea dintâi şi cea mai mare decât toate mironosiţele şi purtătoarele de mir. Ea se trăgea din seminţia lui Neftalim, a cărei patrie se cuprinde în hotarele Galileei celei de sus, dintr-un loc ce se numea Magdala şi de unde s-a şi numit Magdalena. Aceasta a trăit în vremea venirii pe pământ a Dom-nului nostru Iisus Hristos, ca, după judecăţile lui Dumnezeu, să se arate lucrurile Fiului lui Dumnezeu întru dânsa, precum Însuşi zice despre orbul din naştere. Tot prin voinţa dumnezeiască şi spre oarecare folos sufletesc, ea era muncită şi supărată de şapte duhuri necurate.

Auzind ea de Hristos, Mântuitorul lumii, Care umbla în vremea aceea prin cetăţile şi satele Galileei, că tămăduia toate bolile şi neputinţele oamenilor, izgonea pe diavoli dintr-înşii, propovăduia Evanghelia împărăţiei cerului şi cu puterea Sa dumnezeiască cea dătătoare de tămăduiri, făcea bine tuturor, s-a dus la Dânsul şi s-a învrednicit îndată de milostivirea Lui cea iubitoare de oameni, împreună cu cei miluiţi. Domnul Cel multmilostiv, care cunoştea pe toate mai înainte de facerea lor, a izgonit dintr-însa pe cei şapte diavoli muncitori cumpliţi, făcând-o sănătoasă nu numai cu trupul, dar şi cu sufletul; căci i-a luminat mintea cu lumina cunoştinţei adevărului, făcând-o să cunoască pe Mesia Cel aşteptat şi să creadă într-Însul, că El este Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Cel trimis de Tatăl, spre mântuirea lumii.

De atunci, Sfânta Maria Magdalena s-a făcut ucenică şi următoare lui Hristos, slujindu-L împreună cu celelalte sfinte femei, până la patimile Lui cele de bună voie, până la moartea pe cruce şi până la îngroparea dumnezeiescului Trup, după cum mărturiseşte despre aceasta Sfântul Matei Evanghelistul, astfel: Acolo erau şi femei multe, privind de departe, care veniseră după Iisus din Galileea, slujindu-I Lui, între care era şi Maria Magdalena.

Viata Sfintei Marina, scrisa de soldatul Teotim, cel care i-a adus hrana cat timp sfanta a fost in inchisoare, se pastreaza in mai multe manuscrise, dintre care cele mai vechi provin din secolul al IX-lea.  Personalitati bisericesti precum Cuviosul Neofit si Patriarhul Constantinopolului Grigorie Cipriotul au scris encomioane si cuvinte de cinstire despre Sfanta Mucenita Marina, in care lauda viata si personalitatea ei.  Potrivit datelor pe care le avem, Marina din Antiohia Pisidiei era fiica preotului idolatru Edesie.  Ea a ramas orfana de mama, iar tatal ei a incredintat-o spre crestere unei doici crestine.  Pentru ca a refuzat sa se casatoreasca cu eparhul Olivrie si sa jertfeasca idolilor, Marina a fost supusa la multe cazne mucenicesti, iar in cele din urma i s-a taiat capul.  In Rasarit, pomenirea ei se cinsteste pe 17 iulie.  Sfanta Marina este de asemenea una dintre cele mai populare chipuri ale iconografiei bizantine, fiind adesea cuprinsa in programul iconografic al bisericilor bizantine, fie ca portret iconografic izolat, fie in icoane independente care infatiseaza lupta ei cu Belzebul.

Suntem cu totii pacatosi.  Ne-am obisnuit sa convietuim cu greselile noastre, cu scaderile noastre, cu patimile noastre.  Aceasta carte ne arata cum Dumnezeu bate la usa inimii si le cere sa se schimbe.

Si, in acelasi timp, cartea ne pune inainte cateva modele duhovnicesti.  Ne ajuta sa intelegem ca, printre noi, mai traiesc sfinti...

Cine-i bun cu toți mereu
Nu e mândru, nu-i nici rău,
Este blând È™i liniÈ™titi
Și când este ispitit?

Omul smerit

Intr-adevar, ce oboseala este sa ierti pe cel ce te-a suparat?  Obosela este sa nu ierti, ci sa tii mai departe ura si dusmania!  Alunga din sufletul tau mania ce o ai impotriva dusmanului tau si vei vedea cata liniste ti se pogoara in suflet!  Este foarte usor; de ajuns numai sa vrei.

Hristos, Stapanul vietii si al mortii ne spune ca pe cei ce nu iarta pe aproapele lor, nici Dumnezeu nu-i va ierta la Judecata cea de apoi, ci ii va arunca in chinurile iadului pentru vecii vecilor.  Ca daca in aceasta viata nu ne pocaim, nici nu iertam, nici nu facem milostenie si murim asa, nu vom avea iertare niciodata si nimeni nu ne va mai scoate din vesnica osanda.

Insa de multe ori pentru crestini nimic nu pare mai greu decat sa ierte pe cei care i-au jignit, defaimat sau pagubit.

Sfantul Ioan Gura de Aur