Volumul de faÈ›ă – cuprinzând însemnările unui călugăr ortodox anonim, păstrate într-un manuscris uitat È™i publicate acum pentru prima dată – reprezintă o lectură aducătoare de folos sufletesc, ­plină de duhul luminării È™i necesară vremurilor noastre, care au uitat ce ­înseamnă isihia.
ChintesenÈ›a unei înÈ›elegeri la care mintea creÈ™tină nu poate ajunge decât în urma unor îndelungate nevoiri ascetice È™i aprofundări ale teologiei patristice, îndemnurile de aici se descoperă totodată ca rod ales al experienÈ›ei negrăite a rugăciunii ­neîncetate È™i al luminării prin har a celui ce i s-a dat de Sus a gusta mult-râvnita isihie.
Prin mijloace terapeutice unice, fără de care nu se pot dobândi adevărata rugăciune, dumnezeiasca smerenie, darul deosebirii gândurilor È™i duhurilor, vindecarea trupească, dar È™i a patimilor, însufleÈ›ind spre însuÈ™irea neîntârziată a tuturor virtuÈ›ilor, cuvintele izvodite de condeiul acestui sihastru anonim vor înlesni deschiderea inimii către harul dumnezeiesc, dându-ne putere cerească spre fericita încununare a luptei È™i vieÈ›uirii creÈ™tine.

A plăcut Făcătorului şi Judecătorului nevoinţelor noastre să rânduiască de la început ca vremea vieţii noastre pământeşti să fie vreme pregătitoare pentru veşnicie, vreme de deprindere, vreme de luptă şi nevoinţe, vreme de război duhovnicesc, nu vreme de nelucrare, de deşertăciune şi stat ­degeaba, iar ca starea noastră nemuritoare din viitor să fie stare de răsplătire, de slavă şi de veşnică fericire sau stare de veşnică necinstire şi de chinuri cumplite pentru nelucrare, lenevie, nepăsare şi pentru păcate nenumărate. 
Dau mulţumită Domnului pentru îm­bel­şugarea cea zilnică a luminii duhovniceşti şi trupeşti – a Luminii Duhului Celui Sfânt şi a luminii soarelui; pentru îmbelşugarea aerului material curat şi a aerului imaterial al sufletului, care este Duhul Sfânt – Dumnezeu! 
Sfântul Ioan de Kronstadt 

AKEDIA, „duhul trândăvirii” din binecunoscuta rugăciune a Sfântului Efrem Sirul, „starea de paralizie a tuturor puterilor sufleteÈ™ti” de­spre care vorbeÈ™te Sfântul Teofan Zăvorâtul È™i care în bună măsură coincide cu conceptul psihologic de deprimare, este una din maladiile duhovniceÈ™ti cele mai severe ale lumii contemporane. 
De la SfinÈ›ii Nicodim Aghioritul, Tihon din Zadonsk, Ignatie Briancianinov, Macarie de la Optina, Teofan Zăvorâtul, Luca al Crimeei până la câteva dintre numele cunoscute ale duhovniciei contemporane din Rusia, cartea de faÈ›ă vă prezintă o perspectivă ortodoxă completă asupra acestei probleme de mare însemnătate È™i asupra medicamentelor duhovniceÈ™ti pe care le propune împotriva ei TradiÈ›ia Bisericii. 

Despre viata Sfantului Luca al Crimeei, ierarh marturisitor si doctor fara de arginti, urmas al unei vechi familii princiare, artist inzestrat, chirurg genial, profesor universitar, patimitor pentru credinta in temnitele bolsevismului, unul dintre cei mai mari predicatori ai secolului, lucrul cel mai bun care se poate spune sunt propriile lui cuvinte: "Am iubit patimirea, fiindca minunat curateste sufletul!

Un medic genial, profesor universitar, devine arhiereu in anii terorii bolsevice.  Dupa anii petrecuti in inchisori si suferintele exilului la Cercul Polar de Nord in timpul razboiului cu Germania nazista, episcopul-chirurg salveaza vietile a mii de ostasi si numele ierarhului laureat al Premiului Stalin pentru medicina face ocolul lumii.

La adanci batraneti, lipsit de vederea trupeasca avea sa raspunda mirarii starnite de liturghisirea lui fara gres prin urmatoarele cuvinte: „Cel ce si-a inchinat viata Domnului nu poate fi niciodata orb fiindcă Dumnezeu ii da lumina la fel cu cea de pe Tabor".

Autobiografia acestui Sfant al veacului XX, titan al stiintei si titan al duhului deopotriva ofera lumii contemporane o extraordinara lectie de sfintire prin slujire si jertfa a puterilor creatoare cu care Dumnezeu a inzestrat neamul omenesc.

Nu exista subiect de discutie mai primejdios decat Apocalipsa. Interpretarea cu totul literala si superflua a intamplarilor prezentate in Apocalipsa este, evident, pricina de tulburare sufleteasca; la fel de tulburator este si modul facil in care multi dintre contemporani se refera la caracterul "apocaliptic" al timpurilor noastre, fapt care starneste teama si angoasa. Declaratiile ambigue ale unora ca acestia sunt departe de a fi convingatoare. Insa daca un crestin se incumeta sa vorbeasca despre Apocalipsa, este de la sine inteles ca in aceasta, ca si in orice alta imprejurare - cuvintele sale trebuie sa fie masurate, pe cat este cu putinta de clare si in deplin acord cu invatatura universala a Bisericii. 

Dacă în vremurile noastre – vremuri de sărăcie, de foamete şi de întunecare duhovnicească – mai sunt monahi ce au cât de cât dreaptă socotinţă duhovnicească adevărată, ei sunt aceia, foarte puţini la număr, care, fiind luminaţi cu rugăciunea minţii, şi‑au cunoscut amănunţit patimile, au cunoscut amănunţit lucrările duhurilor viclene şi, în fine, lucrarea Dumnezeiescului Duh, care începe prin revărsarea în sufletul omenesc a sfinţitei păci celei în Hristos – iar cine nu şi‑a văzut, în lumina rugăciunii minţii, patimile sale, cine n‑a cunoscut lucrările duhurilor necurate şi n‑a gustat din pacea lui Hristos, care adună laolaltă mintea, sufletul şi trupul, acela nici nu are idee despre dreapta socotinţă duhovnicească, chiar dacă, amăgit de slava deşartă, i se pare că o are... 
Vrei să simţi uşurare de patimile care te luptă? Vrei să afli umilinţă în chilia ta, umilinţă fără de care gândul, răpit de vântul sălbatic ca o corabie fără ancoră, goneşte pe valurile închipuirii şi este aruncat în adâncul trândăvirii? Vrei să vezi lumină din Lumină? Vrei să guşti dragoste care iese din Dragoste şi duce la Dragostea veşnică? Ia gândul tău şi aruncă‑l la picioarele fraţilor şi surorilor, fără să faci deosebire între răi şi buni; spune‑i gândului tău şi repetă‑i cât mai des, ca din gând să se nască şi simţământul: „Aceştia sunt nişte îngeri ai lui Dumnezeu, numai eu mă asemăn diavolului prin păcat şi întunecare”. 

Te casatoresti ca sa devii fericit, nu ca sa fii nefericit.  Totul consta nu in a te casatori, ci in a deveni fericit prin nunta – si vei fi fericit cand vei gasi un tovaras bun.  Cel care si-a gasit o sotie buna si-a indulcit viata lui(Pilde 18, 22).

Familia nu este alcatuita din masini neinsufletite, carora le apesi butonul de pornire si toate merg „ceas”, ci din oameni sensibili, ce sunt macinati de patimi si de neputinţe.  Acest aspect de simbioza, de comuniune, ar trebui să-l avem intotdeauna in vedere.  Altfel, vom cere de la celalalt sa se supuna voii noastre cu aceeasi usurinta cu care robotii neinsufletiti ne executa comenzile!

Sa cugetam bine asupra faptului ca nu este totul ca barbatul si femeia sa traiasca impreuna in aceeasi casa, sau sa manance la aceeaşi masa, sau sa doarma in acelasi pat, ci sa fie strans legati intre ei, uniti sufleteste.  Barbatul s-o simta pe femeia lui ca pe propriul trup, nu ca pe ceva strain, iar femeia – la fel pe bărbatul ei.  Unul sa-l priveasca pe celalalt ca trup din trupul lui si os din oasele lui(Facerea 2, 23).

Aceasta biografie spirituala reprezinta una dintre lucrarile de importanta majora scrisa de binecunoscutul erudit Ortodox, Arhimandritul Lazarus Moore.  I-au trebuit peste 20 de ani pentru a scrie aceasta carte care cuprinde viata Sfantului Serafim, cea mai cuprinzatoare si mai emotionanta biografie a marelui sfant si facator de minuni din Sarov publicata vreodata.  Ai sentimentul ca insusi Sfantul Serafim i-ar fi incredintat-o parintelui Lazarus Moore.

Cine ar putea fi cititorul?

Persoanele care autrait copilaria in anii 50 si care se vor reconecta prin aceste randuri cu propria lor copilarie.

Persoane de varsta mea, generatia copiilor din anii 70, care vor recunoaste in scrisori atmosfera, limbajul amintirilor pe care proprii parinti le-au evocat candva.

Tinerii din zilele noastre, care vor intelege mai bine vremea copilariei bunicilor lor si mai ales valoarea enorma a emotiilor din copilarie pe care numai relatiile umane le pot plasmui si transforma in trezorerie spirtiuala pentru intreaga viata.

Antiparenting este suma experienÈ›elor mele: este o carte solidă, alcătuită din două părÈ›i teoretice în 33 de capitole È™i 10 povestiri-tablou din copilărie È™i adolescenÈ›ă. Este o abordare fenomenologică a fenomenului Parenting, cu o excursie în filosofia paternităÈ›ii aÈ™a cum apare ea în Biblie È™i Confucianism, cu multe ilustraÈ›ii de caz. Ca romancier, vă asigur o lectură captivantă, ca jurnalist preocupat de anchete de mare răsunet în România, Moldova È™i Rusia, vă asigur o carte foarte bine documentată È™i responsabilă. Ca om crescut în pădure, vă dăruiesc o carte plină de culori, sunete È™i mirosuri. Ca om al lui Dumnezeu, vă împărtăÈ™esc sufletul meu È™i multă căldură. Sper să primiÈ›i acest dar al meu. Vi-l ofer din toată inima. (Savatie BaÈ™tovoi) 

Antiparenting a devenit un fenomen înainte de a fi o carte. 
Este primul experiment de acest fel, cînd o carte se scrie cu peste 10 000 de cititori în faÈ›ă care comentează, contrazic È™i completează cele scrise. Sîntem în premieră mondială. S‑ar putea ca acesta să devină un nou mod de a scrie cărÈ›i, un nou gen de literatură. Vocile cititorilor se regăsesc nu doar la nivel de idei È™i atmosferă, ci chiar străbat în carte la modul cel mai direct, în calitate de actori. 

www.facebook.com/groups/Antiparenting/ 

Fondatorul Antiparenting‑ului este Savatie BaÈ™tovoi, el însuÈ™i rodul unui experiment educaÈ›ional. PărinÈ›ii săi, tatăl – profesor universitar de filosofie È™i mama – regizor de teatru, se mută într‑un sat mic înconjurat de păduri, îndată după naÈ™terea primului lor fiu. Copilăria plină de culori È™i aventuri va ajunge subiectul primului roman moldovenesc tradus la Paris, scris la doar 21 de ani. ObiÈ™nuit să sară prin copaci È™i să îmblînzească caii de pe È™es, tînărul precoce va sări la fel de uÈ™or prin literatură, adunînd numeroase premii literare. Astăzi Savatie BaÈ™tovoi este unul dintre cei mai prolifici È™i mai vînduÈ›i autori români în viaÈ›ă, tirajele cărÈ›ilor sale depăÈ™ind 200 000 ex. Opiniile sale despre educaÈ›ie au provocat adevărate războaie internautice între grupurile promotoare a noilor curente de parenting È™i grupul Antiparenting.

Sfantul Ioan Gura de Aur (349-407) poate sa ni se para departe de noi – prin epoca in care a trait, prin situarea geografica (Siria, apoi Constantinopol), prin limba si cultura sa eline.  Si totusi, accentele din omiliile si din scrisorile sale ajung la inima oamenilor secolului al XXI-lea.

Constient de limitele fiintei umane, el pune sub semnul intrebarii nemasurata noastra incredere in propriile puteri in fata tainelor unui Dumnezeu Care nu va putea fi niciodata redus la un obiect al discutiilor intelectuale, ca si in fata absurditatii suferintelor omenesti.

De asemenea, ne clatina din temelii constiinta asa-zisei superioritati provenite din calitatile noastre morale.  Sfantul Ioan ne risipeste iluziile si ne alunga din confortabilele noastre esafodaje, dar totodata ne deschide orizontul nemarginit al unei nadejdi nebanuite in Hristos – Chipul suprem al iubirii smerite.

Sfântul Nichifor cel Lepros, asemenea tuturor sfinţilor, este pentru noi un dar de la Dumnezeu, o alinare şi o mângâiere, mai ales în zilele noastre. Toată viaţa lui a fost un martiriu, pe care l-a îndurat cu o răbdare şi cu o stăruinţă vrednice de admirat. A trăit în ascuns, însoţit de durere, afierosindu- se iubirii lui Dumnezeu. A adormit în 1964, la vârsta de 74 de ani, având deja numeroase chinuri trupeşti. A plecat spre ceruri ca să audă din gura Mirelui Hristos, pe Care L-a iubit aşa de mult, acele cuvinte binecuvântate: „Bine, slugă bună şi credincioasă... intră întru bucuria domnului tău!”

Având astfel îndrăzneală către Dumnezeu, mijloceşte şi se roagă pentru noi, pentru problemele noastre, pentru chinurile şi păcatele noastre.