Cartea contine si CD audio

Ilustratii realizate de Andrea Luca 

Aventurile unei printese mofturoase care rataceste cararea prin padure. Povestea este inspirata din cuvintele de aur ale lui Evagrie Monahul si se refera la valoarea hainelor pentru trup si a hainelor pentru suflet. Filmul il gasesti intreg pe Cd ul care insoteste cartea Printesa cu haine de aur.

Carte ortodoxa pentru copii. Carte pentru suflet, educatie religioasa. Carte bilingvă, în limbile romana si engleza, însoţită de CD-ul cu filmul "Prinţesa cu haine de aur", film artistic ortodox, film religios pentru copii. Face parte din colectia "Filocalia pentru copii si tineri".

Cartea cuprinde si un CD cu cantece din repertoriul international cantate in limba romana; negativele si versurile sunt originale. Consideram aceste cantece deosebit de utile in educatia copilului din zilele noastre, deoarece promoveaza frumusetea naturii, inocenta, linistirea, bucuria vietii si pofta de a cunoaste. 

Ghicitorile crestine, in numar de 50, au rolul de a ajuta in formarea moral-religioasa a celui mic. Ilustratiile au fost realizate cu sprijinul echipei de animatori VELIKA&Robert Wegemann.

Carte ortodoxa pentru copii. Carte pentru suflet, educatie religioasa. Carte bilingvă, în limbile romana si engleza, însoţită de CD-ul cu piesa de teatru de papusi.

Carte ortodoxa pentru copii. Carte pentru suflet, educatie religioasa. Carte însoţită de CD-ul cu filmul "Comoara din gradină", film de animaţie ortodox, film religios pentru copii. Face parte din colectia "Nestemate duhovniceşti".

Carte ortodoxa pentru copii. Carte de colorat. Abecedar duhovnicesc. Mic indrumar catehetic pentru copii. Mic dictionar religios pentru copii. Recomandata intre 5-10 ani.

„O Biserică secularizată este complet neputincioasă şi slabă în încercarea de a transforma lumea. Iar creştinii secularizaţi au eşuat la toate nivelurile.”

O Biserică care răstigneşte în loc să se răstignească, care trăieşte în slavă lumească în loc de slava Crucii, o Biserică care cade în faţa celor trei ispite ale lui Hristos în deşert, în loc să le biruiască, este o Biserică secularizată. O asemenea Biserică este menită să se acomodeze la o societate căzută şi să rămână în această stare căzută; răspândeşte dezamăgire şi disperare printre cei care caută ceva mai profund şi mai substanţial.

Intrând în Mănăstirea Sihăstria în vara anului 1989 la o vârstă fragedă, am avut marea binecuvântare de a mă afla în preajma unor călugări încărunţiţi, cu trupul uscat de post, de nevoinţe şi de ispite, dar cu chipul luminat, blând şi plăcut, care îmi povesteau câteodată frânturi din zbuciumata lor viaţă, pe care au petrecut-o de-a lungul anilor în mănăstire.

Aşa am aflat de călugării alungaţi din mănăstire, siliţi să dezbrace haina monahală şi să-şi tundă pletele. Unii dintre ei, tineri fără maturitate duhovnicească, s-au pierdut în lume, alţii au stat ascunşi prin păduri, iar alţii au plecat la părinţi lucrând prin fabrici, sau în alt chip câştigându-şi existenţa. Ascultând aceste drame, povestite cu durere în suflet, mă cutremuram, deşi nu înţelegeam prea bine la momentul acela suferinţa şi încercările prin care au trecut. Mă simţeam bine în prezenţa lor, mă împărtăşeam din belşug de dragostea, de bunătatea şi de darurile pe care Mântuitorul Hristos le-a revărsat peste aceşti oameni, într-o viaţă de răstignire continuă. Încet şi aproape imperceptibil anii au trecut, dar odată cu ei, unul câte unul părinţii mei dragi şi scumpi au plecat, lăsând în urmă amintirea lor frumoasă, pilda vieţii lor şi sfaturile de care îmi
amintesc cu atâta nostalgie ori de câte ori le privesc crucile din cimitirul de pe deal. Acum, când dintre acei părinţi minunaţi au rămas doar foarte puţini, mi-am propus să notez câte voi putea despre viaţa şi pătimirea lor, ca o datorie morală faţă de cei care m-au primit în mănăstire, care mi-au călăuzit primii paşi în viaţa monahală şi care mi-au picurat în suflet dragostea de Dumnezeu şi respectul pentru cele sfinte.

Nădejdea este corabia pe care plutim pe marea vieÈ›ii, credinÈ›a este cârma, iar Dragostea – cea dintâi È™i cea din urmă dintre virtuÈ›i – este Căpitanul sufletului nostru, fără de care, întreaga fiinÈ›ă se scufundă.

Să dăruim dragoste! Să privim în jur, să-i ajutăm pe toÈ›i cei alături de care am fost aÈ™ezaÈ›i pe drumul vieÈ›ii! Să le înfrumuseÈ›ăm zilele prin tot ceea ce ne stă în putinÈ›ă! Astfel, însăÈ™i crucea noastră se va face cu mult mai lesne de purtat. Cel care încetează să-È™i mai ajute aproapele, se face povară È™i pentru sine însuÈ™i.

Vrednică este numai acea vieÈ›uire care poartă întru sine dragostea cea jertfelnică.

Pentru a urca pe marea scară cerească a dragostei, se cuvine ca noi înÈ™ine să devenim pietre, să devenim trepte ale scării pe care să poată păÈ™i cei de aproape ai noÈ™tri, în propriul lor urcuÈ™ către Rai.

CreÈ™tinismul este dragostea cerească, dragoste care înalÈ›ă sufletul omului aproape de măsurile dumnezeieÈ™ti. Inima creÈ™tinului trebuie să fie o adevărat vistierie a milei È™i a dragostei celei dumnezeieÈ™ti, să răspândească numai dragoste, È™i niciodată amărăciune sau mânie. Cel care doreÈ™te să aprindă în inimile altora dragostea pentru Hristos, trebuie să ardă el însuÈ™i, mistuit de această dragoste.

In istoria recenta a Bisericii Ortodoxe Romane, parcursul spiritual al Parintelui Nicolae de la Rohia reprezinta un capitol aparte.  Aceasta din mai multe puncte de vedere.  Apartanenta lui la acest corp eclesial s-a produs nu in maniera traditionala a credinciosilor romani, ci in urma unei radicale si profunde convertiri.  Acest act existential, s-a materializat nu doar in episodul baptismal, ci s-a prelungit si in asumarea constienta si matura a conditiei monahale, dand totodata o traiectorie noua operei sale si marcand decisiv destinul unor oameni.

Acest volum reuneste articolele si interviurile care il au in centrul atentiei pe Parintele Nicolae Steinhardt, publicate de-a lungul timpului in revista clujeana Renasterea.  Sunt contributiile unor clerici sau oameni de cultura la creionarea portretului spiritual si intelectual al monahului de la Rohia, un exponent de seama al simbiozei dintre cultura si credinta.