Sfantul Grigorie din Nazianz, pe care Biserica l-a numit si-l traieste ca pe „Teologul" prin excelenta, a fost indragit de cititori pentru ca el insusi a iubit mult pe Dumnezeu si pe oameni. Inca si mai mult: a fost iubit pentru ca a suferit foarte mult pentru adevar si pentru ca Dumnezeu, din acest motiv, i-a daruit iluminari. L-a luminat in asa fel mintea incat a reusit sa vorbeasca cu mare autoritate si cu mare putere despre adevar si despre realitatea dumnezeiasca. (Stelianos Papodopoulos)

Potrivit negreselnicei credinte a crestinilor, pe care ne-au lasat-o ca pe o sfanta mostenire, marturisesc si recunosc, cred intr-un singur Dumnezeu Tatal atottiitorul, Dumnezeu Parintele, Dumnezeu Fiul, Dumnezeu Duhul Sfant; ma inchin si preamaresc un singur Dumnezeu in trei persoane! Mai recunosc si unirea lui Dumnezeu in trup, iar ca mama a lui Dumnezeu pe cea care L-a nascut dupa trup, Sfanta Maria. Primesc si pe Sfintii Apostoli, pe prooroci, pe mucenici, la fel si in ruga adresata lui Dumnezeu, eu le cer ca prin ei, adica prin mijlocirea lor, Dumnezeu, prietenul oamenilor, sa-mi fie ajutor si sa fie o rasplata care sa-mi fie acordata pentru pacatele mele. Iata pentru ce cinstesc si preamaresc in chip deosbit trasaturile sfintelor icoane, pentru ca ele n-au fost transmise, de Sfintii Apostoli, ca ele n-au fot oprite si ca sunt chiar reprezentate in toate Bisericile noastre!

Fragment dintr-o epistola trimisa de Sfantul Vasile lui Iulian Apostatul

După părerea mea, Sfântul Nicolae Velimirovici este ultimul mare proroc al creÈ™tinătăÈ›ii È™i dacă noi nu vom da ascultare sfaturilor È™i avertismentelor sale, vom avea soarta pe care o are poporul sârb, în această fărâmiÈ›are în care se află acum. Pentru că ceea ce spune acest sfânt poporului sârb este valabil pentru toate popoarele ortodoxe. Atunci când nu se mai mărturiseÈ™te credinÈ›a È™i nu este cine să apere valorile credinÈ›ei, acea credinÈ›ă este moartă, după cum moartă va fi È™i soarta acelui popor.

Arhimandrit Iustin Pârvu

Prima editie a cartii a aparut in 2007 cu titlul Prin fereastra temniÈ›ei

De adevarul credintei pe care o marturisim prin viata noastra depinde destinul nostru vesnic.  Astazi, mai mult ca oricand, libertatea de manifestare a propriilor idei si forme de conduita, conjugata cu mijloace tot mai sofisticate de exprimare, fara a respecta nici o norma morala, principiu religios sau etos cultural, ne pune in fata unui asalt informational urias.  Intr-o epoca in care calea ratacirilor se deschide larg inaintea noastra, discernamantul este cea mai pretioasa arma duhovniceasca.  Insufletit de dragoste si grija duhovniceasca, parintele Serafim Alexiev, in duh autentic ortodox, demasca falsitatea unor ademenitoare invataturi ale lumii moderne care neglijeaza, desfiinteaza sau inteleg deformat sensul vietii de dupa moarte.

Larga este calea pierzarii si multe sunt inselarile diavolului, dar crestinul incercat sau prevenit va ocoli usor toate aceste capcane.  Acesta este mai ales si scopul acestei carti: de a-i preveni pe toti cei ce se afla pe cale si cauta repere sigure spre dobandirea mantuirii.

O carte ce prezinta unul dintre cele mai dramatice momente din istoria crestinismului, cutremuratoarea cadere sub turci (sub comanda sultanului Mehmed al II-lea) a Constantinopolului cu care se incheie existenta multiseculara a Imperiului Bizantin; se prezinta de asemenea si luptele duse de-a lungul secolelor de Tarile Romanesti pentru pastrarea integritatii nationale, prin eroismul deosebit al unor voievozi, care prin eforturi continue au oprit expansiunea turca la nord de Dunare.  In carte sunt mentionate si putinele incercari in acest sens ale catorva state central-europene.

Acest volum este cea de-a doua editie a cartii, prima editie fiind cunoscuta sub numele de Sfarsit intunecat de Ev.

Acest volum ne ofera, noua, celor obisnuiti cu o viata comoda, prilejul de a medita la jertfa, la suferinta si la cruce.  Si asta pentru ca nimic nu se poate realiza fara efort, fara jertfa.  Tendinta, tentatia si ispita omului contemporan, spune Sfantul Paisie Aghioritul, este de a dobandi totul fara jertfa, asa incat si noi crestinii, am dori sa ne mantuim fara sa ne nevoim, ceea ce este, de fapt, imposibil.

(lipsa text)

În zilele noastre ne plângem foarte des că lupta prin care omul trăieşte după voia lui Dumnezeu este grea. Considerăm că doar atunci suntem creştini, când ţinem post, când facem rugăciuni, milostenii şi alte asemenea fapte de virtute. Şi socotind truda pe care trebuie s-o depunem pentru a săvârşi faptele virtuţii şi a trăi întru Hristos, începem să ne temem şi dăm înapoi. Însă Hristos ne-a arătat o cale foarte simplă şi uşoară pentru a ne face plăcuţi înaintea Lui şi pentru a scăpa de judecarea noastră în ziua Judecăţii de Apoi: Ne-a spus: Nu judecaţi, ca să nu fiţi judecaţi.