Schitul "Sf. Dimitrie - Lacu" Sf. Munte Athos

Schitul "Sf. Dimitrie - Lacu" Sf. Munte Athos

Schitul "Sf. Dimitrie - Lacu" Sf. Munte Athos

Schitul "Sf. Dimitrie - Lacu" Sf. Munte Athos

Schitul "Sf. Dimitrie - Lacu" Sf. Munte Athos

Schitul "Sf. Dimitrie - Lacu" Sf. Munte Athos

Aceasta carte este rodul experientei duhovni­cesti a unei vieti binecuvantate de-a lungul careia pururea-pomenitul parinte Ioan Krestiankin, unul dintre cei mai mari duhovnici rusi ai ultimei jumatati de veac, a mangaiat, intarit si vindecat sufletele impovarate de greutatile, incercarile si mahnirile vietii pamantesti.

Dedicata unuia dintre momentele cele mai im­por­tan­te ale vietii crestine – fara de care nu putem primi iertarea pacatelor si nu ne putem afla linistea sufleteasca –, aceasta scriere aparte, patrunsa de marea dragoste si delicatete a unui adevarat parinte duhovnicesc, ne invata de ce spovedania inseamna cunoasterea de sine si ne poarta cu pasi siguri, intariti de predania cea vie si lucratoare a Bisericii, nu doar spre bunastarea vremelnica, ci si spre cea vesnica a fiintei noastre.

Chiar dacă problemele ecologice impun într‑adevăr măsuri politice şi economice urgente din partea statelor, sunt tot mai multe voci care subliniază că la o soluţionare profundă şi deplină a acestora nu se poate ajunge decât printr‑o schimbare radicală a mentalităţii şi a modului nostru de viaţă, pentru că problemele ecologice au în fond cauze spirituale – legate de felul în care omul percepe şi concepe natura, de felul în care se apropie şi se foloseşte de ea –, şi prin urmare se impun soluţii spirituale.

Iar aici Biserica Ortodoxă – cu o lungă tradiţie de reflecţie (teologică, cosmologică, antropologică) şi de practică (liturgică şi spirituală) referitor la valoarea creaţiei şi cuvenita relaţie a omului cu ea – poate să ofere, în cadrul crizei actuale, principii călăuzitoare pentru reflecţia şi acţiunea tuturor celor care se străduiesc să salveze natura, acum şi în viitor.

Jean‑Claude Larchet

Sfânta Taină a Spovedaniei este parte a parcusrului îndreptării. De fapt ea urmează gândului că am greşit şi premerge părerea de rău sau căinţa profundă pentru păcatele săvârşite.
Iertarea păcatelor se face prin lucrarea Sfântului Duh pentru că numai restabilind relaţia cu Dumnezeu prin puterea Sfântului Duh, putem să simţim firescul răspunsului nostru dat pentru veşnicie.
Sfântul Ioan Gură de Aur îndruma credincioşii din vremea sa astfel: Chiar dacă multora li se pare iadul înfricoşător, eu nu voi înceta de a striga mereu că a supăra pe Hristos este mai cumplit şi mai înfricoşător decât gheena. Şi vă rog şi pe voi să gândiţi la fel. Aşa vom scăpa şi de iad şi ne vom bucura şi de slava lui Hristos. Acest cuvânt este actual şi pentru noi, cei de astăzi, care dorim şi încercăm să nu supărăm pe Hristos, prin fapte, gânduri şi cuvinte nesăbuite.

Galaction, Episcopul Alexandriei şi Teleormanului

Mi-ar surade sa-mi iau pseudonimul Didim (acesta a fost un critic rau de tot, poreclit Halkenteros, adica "Mate de arama", pentru ca digera orice) si sa scriu despre fiecare editie eminesciana in parte.  Cred, insa, ca s-ar speria lumea si nu l-ar mai edita pe Eminescu.  Mai bine in salbaticia de acum, cu atatea sisteme ortografice, de punctuatie, de antologare - decat deloc.  Eminescu se aseaza in mintea si sufletul romanilor si asa, lasand fiecaruia dreptul si ragazul sa-l regandeasca.

Cartea cuprinde 9 acatiste ale sfintilor precum Sf Paisie Aghioritul, Sf Serafim Rose, Sf Melania Romana, Sf Cuv Mavra

Masura tuturor lucrurilor pe care le facem trebuie sa fie iubirea.  Nu sentimentalismul, nu sentimentele, ci iubirea adevarata.  Iar iubirea adevarata este intotdeauna dorinta ca oamenii pe care ii iubim sa traiasca in bunastare, in prosperitate.  Ne este foarte greu sa intelegem asta.  Pentru ca avem impresia ca, daca iubim ceva sau pe cineva, trebuie sa posedam acel lucru sau acea persoana.  Sa ne agatam de acel om si sa nu-l mai lasam.  Dar, dupa cum stiti, asa ceva este imposibil.  Iubirea este eliberare, nu robie.  Daca iubim un om, nu putem sa-l posedam.  Trebuie sa-i permitem sa fie el insusi.  Daca nu se intampla asa, inseamna ca iubim in el numai ceea ce ne place.  Reiese ca ne iubim pe noi insine.  Cat de periculoasa e starea noastra!