Schitul "Sf. Dimitrie - Lacu" Sf. Munte Athos

Schitul "Sf. Dimitrie - Lacu" Sf. Munte Athos

Schitul "Sf. Dimitrie - Lacu" Sf. Munte Athos

Schitul "Sf. Dimitrie - Lacu" Sf. Munte Athos

Schitul "Sf. Dimitrie - Lacu" Sf. Munte Athos

Schitul "Sf. Dimitrie - Lacu" Sf. Munte Athos

Intr-adevar, ce oboseala este sa ierti pe cel ce te-a suparat?  Obosela este sa nu ierti, ci sa tii mai departe ura si dusmania!  Alunga din sufletul tau mania ce o ai impotriva dusmanului tau si vei vedea cata liniste ti se pogoara in suflet!  Este foarte usor; de ajuns numai sa vrei.

Hristos, Stapanul vietii si al mortii ne spune ca pe cei ce nu iarta pe aproapele lor, nici Dumnezeu nu-i va ierta la Judecata cea de apoi, ci ii va arunca in chinurile iadului pentru vecii vecilor.  Ca daca in aceasta viata nu ne pocaim, nici nu iertam, nici nu facem milostenie si murim asa, nu vom avea iertare niciodata si nimeni nu ne va mai scoate din vesnica osanda.

Insa de multe ori pentru crestini nimic nu pare mai greu decat sa ierte pe cei care i-au jignit, defaimat sau pagubit.

Sfantul Ioan Gura de Aur

Rugăciunea necurmată este arma cea mai puterni­că în drumul desăvîrşirii sufleteşti. Sfînta rugăciune este aceea care coboară asupra omului darul Du­hului Sfînt. Taina rugăciunii nu se îndeplineşte în anumite ore hotărîte, căci toată vremea ce rămîne în afara aces­tora este timp pierdut. Rugăciunea trebuie făcută deci neîncetat. Din citirea Sfintelor Scripturi vine lumina în­È›elegerii, care, după aceea, se schimbă cu dumne­ze­iască schimbare. Trebuie a ne instrui în aşa fel ca mintea să ajungă a pluti oarecum în Legea Dom­nu­lui, după călăuzirea căreia se cuvine a ne întocmi şi viaÈ›a. Cînd omul îşi în­­tr‑ar­­mează sufletul cu cu­vîn­tul lui Dum­nezeu, el se umple de acea înÈ›e­lep­­­ciune care‑l ajută să deosebească ce este bine şi ce este rău. Citi­rea să se facă în singurătate şi toată luarea‑aminte să fie adîncită în adevărurile Sfintei Scrip­­turi, din care să primească într‑însul acea căl­du­ră care porneşte izvorul la­crimilor, căci acestea încăl­zesc pe om în întregime şi‑l umplu de daruri du­hovniceşti care‑i învio­rează min­tea şi inima mai mult decît orice cuvinte.

Sfîntul Serafim de Sarov

Cei ce se îngrijesc cu adevărat de copii îi învaÈ›ă, de bună seamă, cele de folos pentru viaÈ›a vremelnică, dar şi mai mult cele mântuitoare pentru sufletul nemuritor; ei nu le dau doar cunoştinţe şi concepte lumeşti, ci cultivă grădina inimii lor scoÈ›ând din ea buruienile înclinaÈ›iilor È™i obiceiurilor greÈ™ite, sădind în ea simÈ›ămintele bune pentru virtute, ferind-o de vânturile su­per­­­ficialităÈ›ii È™i de furtunile patimilor. Ei pun totdeauna în practică această în­văţătură fundamentală pentru orice pedagogie au­ten­tică: „În­­ce­putul înţelepciu­nii este frica de ­Domnul; înţelegere bună este tuturor celor ce o fac pe ea” (altfel spus, cu­noÈ™­tinÈ›ele bune sunt de folos pentru cei care se slujesc de ele pentru fapte bune) (Psalmi 110, 10).

FormaÈ›i copiii pentru a ajunge buni cetăÈ›eni, sol­daÈ›i, filologi, secretari, pictori, industriaÈ™i; dar să nu nesocotiÈ›i ceea ce este mai important – pregăti­rea viitorilor cetăÈ›eni ai ­cerului.

Sfântul Filaret,
Mitropolitul Moscovei

Carticica de fata cuprinde invatatura Avvei Dorotei: despre a nu-l judeca pe aproapele.

Sa auda saracii, si sa nu-i mai inabuse deznadejdea; sa auda bogatii, si sa se intoarca de la rautatea lor, ca cele doua chipuri – al bogatului si al saracului, al cruzimii si al barbatiei, al lacomiei si al rabdarii – ne sunt infatisate ca, atunci cand vezi un sarac bubos si dispretuit, sa nu il plangi, cand vezi un bogat impodobit, sa nu il fericesti.  Adu-ti aminte de pilda: daca te tulbura sfaramarea de corabie a gandurilor, grabeste la liman, ia mangaiere din povestire, gandeste-te la Lazar cel dispretuit, gandeste-te la bogat cat de bine o ducea si cum se bucura de placeri, si nimic din cele ce se intampla in viata sa nu te tulbure.

Sfantul Ioan Gura de Aur

Viaţa È™i activitatea Sfântului Luca se aseamănă cu o legendă. Pe de-o parte, copilăria, adolescenţa, studiile È™i visurile sale; pe de altă parte, greutăţile, piedicile È™i încercările care, în loc să-l descurajeze, îl întăreau. Două războaie mondiale, revoltele, revoluţiile, exilurile È™i pierderea celor dragi nu au putut să-l oprească din luptă până ce nu È™i-a îndeplinit vocaţia de om, de medic È™i de episcop. O viaţă atât de legendară, dar È™i atât de adevărată ne va cuceri, de la mic la mare, È™i ne va călăuzi sufletele cu lumina ei.